4,234 matches
-
la formarea unui termen înrudit cu sodomia: "buggery" [en.] derivat din francezul "bouggerie", care înseamnă „din Bulgaria”.[36] Asocierea sodomiei cu erezia, satanismul și vrăjitoria era încurajată în procesele Inchiziției. Infamarea sodomiei rezultată din acestea a motivat continuarea discriminării și persecuției homosexualilor pe termen lung după terminarea perioadei medievale.[citation needed] „Cartea Înțelepciunii”, inclusă în canonul biblic de ortodocși și catolici, dar exclusă de mozaici, protestanți și alte confesiuni creștine, face referire la mitul Sodomei, subliniind mai mult faptul că păcatul
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
a acumulat 50,99% de voturi, fiind ales că bașcan, iar Mihail Formuzal obține 43,22% din voturi. La scurt timp după ce Formuzal devenise principalul concurent al candidatului PCRM la alegerile guvernatorului din 2002, au fost inițiate o serie de persecuții la adresa lui Formuzal, căruia i s-au deschis 8 dosare penale pentru presupuse infracțiuni de natură economice (corupție), comise în calitatea sa de primar de Ceadîr-Lunga. El a respins acuzațiile că fiind motivate politic. În anul 2005 a devenit membru al
Mihail Formuzal () [Corola-website/Science/305592_a_306921]
-
(n. 29 noiembrie 1868, Rusia; d. 21 august 1938, Iaroslav) este un arhiepiscop ortodox rus, care a suferit martiriul pentru credința creștină în închisorile din Uniunea Sovietică în timpul persecuției anticreștine din perioada lui Stalin. Arhiepiscopul (în alfabetul chirilic: Никодим Кротков) s-a născut la data de 29 noiembrie 1868, în familia unui preot din satul Pogreshino, raionul Seredskogo din gubernia Kostroma. A primit la botez numele de Nikolai Vasilievici
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
urmărind în primul rând găsirea unor capete de acuzare împotriva gen. Constantin Tobescu, sau a celorlalți membri ai “lotului”, prin confruntarea declarațiilor acestora. Întrebările au privit organizarea forțelor de jandarmi, activitatea generalului pe durata războiului, activitatea contraspionaj a jandarmeriei și persecuțiile exercitate asupra comuniștilor și evreilor: În cartea sa, “Omul de taină al Mareșalului”, Cristian Troncotă precizează: La acestea Eugen Cristescu ar fi adăugat: "S-a dat lovitură de stat și trebuie să mergem cu mareșalul Antonescu, pentru că nemții sunt puternici
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
viață distrusă. Astfel, Steliana Pogorilovschi (Stela Covaci), care fusese studentă la facultatea de ziaristică, a fost extrem de afectată psihic, revenindu-și foarte greu și trăind dintr-o pensie mizeră de fost deținut politic. În 2006 a publicat la editura Vremea, "PERSECUȚIA", o carte despre mișcarea studențească anti-comunistă, București, Iași (1956-1958) NUME DE COD "FRĂȚIA PALEOLITICĂ". După mulți ani de tăcere, unul dintre studenții condamnați, Florin Constantin Pavlovici a publicat un volum "Tortura pe înțelesul tuturor" în care relatează experiența sa personală
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
Puțini sunt cei care au fost în centrul evenimentelor din București în 1956 și care au publicat memoriile din această perioadă. Dintre ele poate fi citat articolul publicat de Mihai Stere Derdena în 2002. Abia recent, Stela Covaci dezvăluie în ""Persecuția - Mișcarea studențească anticomunistă - București, Iași (1956-1958)"", teroarea comunistă din acei ani precum și metodele folosite pentru a înabusi o mișcare de eliberare prin protest a unor spirite tinere, studenți si scriitori anticomuniști. Raportul Comisiei Prezidențiale arată că mișcarea studențească din toamna
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
invazie mongolă, slăbind puterea regatelor suzerane ale formațiunilor medievale românești timpurii, a favorizat emanciparea acestora, care s-a efectuat sub egida celor mai puternice dintre ele. În Transilvania, o parte din pătura conducătoare s-a maghiarizat, trecând la catolicism în urma persecuțiilor religioase (ceea ce a provocat subjugarea „țărilor” românești și includerea lor în comitatele ungurești sau săsești), dar în Țara Românească și în Moldova, conducătorii și-au păstrat credința ortodoxă și limba vernaculară română, „țările” fiind incluse în „județele” Țării Româneaști sau
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
de manifestări violente și crime împotriva evreilor, care au avut loc în timpul Rebeliunii legionare din ianuarie 1941. Raportul Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România afirmă că pogromul „nu a fost un eveniment izolat, rupt de atmosfera opresivă și de persecuțiile tipice din statul național-legionar, ci punctul culminant al evoluțiilor evenimentelor”. În zilele 21-23 ianuarie 1941, la București, a izbucnit o revoltă legionară, condusă de Horia Sima, împotriva „Conducătorului”, generalul Ion Antonescu. În același timp cu rebeliunea, legionarii au inițiat și
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
era condiționată și de înfăptuirea unei politici antisemite. Se explică de ce între anii 1939-1940, propaganda xenofobă a fost intensificată, în perspectiva și în decursul evenimentelor ce erau de prevăzut după încheierea pactului Ribbentrop-Molotov. Fără îndoială, accentuarea prejudecăților antisemite au stimulat persecuțiile față de evrei. De altfel, în timpul regimului carlist, antisemitismul devenise politică de stat. „Invazia evreilor” și acapararea de către evrei a pozițiilor cheie din societatea românească interbelică, erau clișee antisemite, obsesii permanente ale cercurilor antisemite din România. Confruntați cu o criză deosebit de
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
sub conducerea sa. Carol a fost succedat de fiul său, regele Filip al II-lea al Spaniei. În 1568 Țările de Jos, conduse de William I de Orange, s-au revoltat împotriva lui Filip al II-lea, din cauza taxelor mari, persecuției protestanților și eforturile lui Filip de modernizare și centralizare a structurilor guvernamentale descentralizate medievale ale provinciilor. Acest lucru a fost începutul războiului de optzeci de ani. În anul 1579 o parte a provinciilor din nord a Țărilor de Jos au
Provinciile Unite () [Corola-website/Science/305884_a_307213]
-
a fost un criminal de război nazist. Rosenberg a fost un membru timpuriu al partidului nazist și a ocupat un număr de posturi importante în guvernul nazist. El este considerat drept inițiatorul unor importante elemente ideologice naziste, inclusiv teoria rasială, persecuția evreilor, Lebensraum, abolirea tratatului de la Versailles și opoziția față de arta modernă "degenerată". Rosenberg a susținut și neopăgânismul. La procesele de la Nürnberg, Rosenberg a fost acuzat de crime de război, găsit vinovat, condamnat la moarte și executat prin spânzurare. Rosenberg s-
Alfred Rosenberg () [Corola-website/Science/305919_a_307248]
-
și Meghem au renunțat la funcția de "stadhouder". Între timp, în ciuda opresiunii crescânde, protestele religioase s-au întețit. În 1566, o ligă formată din aproape 400 de mari nobili, a prezentat o petiție guvernatoarei Margaretha de Parma, pentru a suspenda persecuțiile până la revenirea în funcție a celor retrași. Contele Berlaymont a numit prezentarea acestei petiții un act de implorare, de cerșală (), denumire luată în onoarea petiționarilor. Petiția a fost trimisă lui Filip pentru a se da un verdict. Atmosfera în Țările
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
un spital, ca statistician, după care s-a pensionat. Deși înainte de ilegalizare Biserica Română Unită mai spera că Ortodoxia nu se va preta să facă jocul comunismului ateu, totuși ea s-a pregătit pentru a înfrunta atât ilegalizarea, cât și persecuția, până în cele mai mici amănunte. În toamna anului 1948, în fața primejdiei iminente ce o amenința, la cererea Nunțiaturii Apostolice s-au constituit ternare de conducere a eparhiilor, formații de conducere din câte trei persoane, pentru cazuri de forță majoră, când
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
de către Bazil Șerban, însărcinatul cu afaceri al României. Din acest moment, au fost considerați "trădători". În perioada 1947-1950, pr. Vasile Cristea, A.A., a îndeplinit funcția de rector al Colegiului Pio Romeno din Roma, înainte de a-și închide porțile din cauza persecuției din țară. Imediat după interzicerea Bisericii Române Unite, în condițiile în care pierduse practic legăturile cu comunitatea greco-catolică din România, Sfântul Scaun a trecut la organizarea clerului unit rămas în exil. La 2 iulie 1960 a fost numit oficial al
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]
-
țării CPUN unde se remarcă prin opoziție față de FSN, Ion Iliescu și guvernul Român pe care ii caracterizează ca fiind criptocomuniști și uzurpatori ai revoluției din 1989. Adera împreună cu întregul partid la principiile Proclamației de la Timișoara ceea ce declanșează o adevarată persecuție și represalii de tot felul din partea Serviciilor conduse de Virgil Măgureanu care înființează alte partide ecologiste loiale FSN și dirijează în mod samavolnic scindarea PER, prin formarea unui nou partid din PER numit PNE. Este ales Senator de București în
Adrian Manolache () [Corola-website/Science/305288_a_306617]
-
aproape toată scena politică, dar și bunurile PCR și toată infrastructură statului fost comunist nefăcând aproape nici o concesie partidelor nou înființate. Prin urmare Adrian Manolache cere un prim azil politic la Viena care îi este refuzat întrucât, în ciuda abuzurilor și persecuțiilor suferite de noile partide, Român era privit cu mare simpatie în toate Cancelariile occidentale. Pleacă mai departe în Belgia unde cere al doilea azil politic și este trimis în lagărul de refugiați de la Nasogne pentru a aștepta rezolvarea cazului. În
Adrian Manolache () [Corola-website/Science/305288_a_306617]
-
din Roma: arhidiaconul Laurențiu. Toți acești martiri sunt venerați atât de Biserica Catolică cât și de Biserica Ortodoxă. 6 august - La Roma, pe Via Appia, în cimitirul sfântului Calixt, nașterea fericitului Sixt al II-lea, Papă și martir, care, în timpul persecuției lui Valerian, a fost ucis cu sabia, a primit coroana martiriului.
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
o scrisoare cu privire la un oarecare Lucian (ibidem, VII, 9); nu se știe cu certitudine cine era acest Lucian. După martiriul lui Sixt al II-lea, (6 august 258) scaunul Romei a rămas vacant timp de aproape un an, din cauza violentelor persecuțiilor împăratului roman Valerian, care făceau imposibilă alegerea unui nou „episcop roman”. Alegerea a fost posibilă numai odată cu potolirea prigoanei (22 iulie 259), când creștinii și clerul roman l-au ales pe Dionisiu. Papei Sixt al II-lea i-a revenit
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
papă al Romei din noiembrie - decembrie 306 - 16 ianuarie 308. Marcel, roman ales în noiembrie-decembrie 306, mort pe 16 ianuarie 308; înmormântat în cimitirul Sfânta Priscila; sfânt, este comemorat pe 16 ianuarie. Din pricina atât a diviziunilor interne cât și a persecuțiilor, sediul roman a rămas vacant vreo trei ani și jumătate după pontificatul lui Marcelin. Odată cu urcare lui Maxentius pe tronul imperial (306-312) și cu politica tolerantă pe care el a adoptat-o, a fost posibilă alegerea unui nou papă. A
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
Liber Pontificalis (în mod clar, anacronică) conform căreia Marcel I ar fi împărțit Orașul în „"25 de titluri"” sau parohii, fiecare încredințată unui prezbiter. O altă problemă, nu mai puțin spinoasă, o constituia mulțimea de creștini, care renegaseră credința în timpul persecuției, așa zișii „"lapși"”; judecând după omagiul în versuri compus în cinstea sa de papa Damas I, Marcel I a fost mai degrabă un rigorist care, pentru severitatea penitențelor impuse lapșilor a fost curând urât de aproape toată comunitatea romană. Urmare
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
păcii"”. A murit la scurt timp (16 ianuarie 309) în ocnele imperiale unde a fost trimis (nu se cunoaște localitatea). Trupul său a fost adus la Roma și îngropat în cimitirul Sfânta Priscila, proprietate privată, care nu fusese confiscată în timpul persecuției. O legendă posterioară, preluată de Liber Pontificalis, a înflorit moartea lui Marcel I povestind că Maxențiu, din cauza că papa a refuzat să sacrifice zeilor, a transformat biserica pe care Marcel ar fi ctitorit-o - și care devenise mai apoi parohia
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
pe data de 17 august 310 (după alte surse 309), imediat după ce Papa Eusebiu a fost exilat în Sicilia. Miltiade devenea Papă, după ce Împăratul Roman Galerius a dat un edict de toleranță la 30 aprilie 311, care termina perioada de persecuție a creștinilor. În timpul pontificatului său, în anul 313, Edictul din Milano a fost aprobat de tetrarhii Constantin și Licinius, care declară neutralitatea în privința creștinismului ca și cult religios și restituirea proprietăților bisericii. Constantin i-a dăruit Papei Miltiade "Palatul Lateran
Papa Miltiade () [Corola-website/Science/305396_a_306725]
-
adopte aceeași conduită de nimicirea a creștinismului și de restaurare a tradițiilor păgâne, Galeriu (prin sichari) a provocat două incendii succesive la palatul lui Dioclețian pentru care i-a acuzat pe creștini. Astfel, în primăvara anului 303 a fost dezlănțuită persecuția generală împotriva creștinilor. Aceasta n-a fost pretutindeni cu aceeași intensitate: mai violentă s-a înregistrat în nordul Africii, unde s-a înregistrat și situația delicată a „lapșilor” (creștini care au jertfit zeilor sau/și care au consemnat cărțile sfinte
Papa Marcelin () [Corola-website/Science/305394_a_306723]
-
pretutindeni cu aceeași intensitate: mai violentă s-a înregistrat în nordul Africii, unde s-a înregistrat și situația delicată a „lapșilor” (creștini care au jertfit zeilor sau/și care au consemnat cărțile sfinte păgânilor să fie arse); mai mult decât persecuția în sine dificultatea mare va proveni tocmai de aci: împotriva lapșilor și a reprimirii lor în biserică s-a ridicat tendința rigoristă care-l avea în frunte pe episcopul Donatus. Aceștia vor duce disputa până la schismă și la acuze deosebit de
Papa Marcelin () [Corola-website/Science/305394_a_306723]
-
a lui Marcelin mai întâi, apoi și a celor trei succesori ai săi: Papa Marcel I, Papa Miltiade și Papa Silvestru I). "Liber Pontificalis", bazându-se pe "Actele sfântului Marcelin", (a căror text s-a pierdut) transmit informația că în timpul persecuției lui Dioclețian, ar fi fost chemat să aducă un sacrificiu zeilor păgâni. Într-un prim moment a dat curs acestei invitații, dar mai apoi s-a căit îndată și a murit martir împreună cu mulți alți creștini. Probabil aceasta este explicația
Papa Marcelin () [Corola-website/Science/305394_a_306723]