4,062 matches
-
jos, răcnea: P.C.I.-ul ne păzește contra flăcărilor care... În răutatea noastră de adolescenți, la ieșire intonam pe străzi în cor: „P.C.I.-ul ne păzește contra flăcărilor care...” La un moment dat ședințele au fost reorganizate de către un tovarăș Fridman, picat de la centru. Deși era redactor șef la publicația scriitorilor din oraș, Fridman, căruia, schimbîndu și între timp numele, îi ziceam tovarășul Popescu, nu scria nimic. Absolvise însă școala de literatură și, împreună cu dînsul, analizam cele mai reușite texte din poezia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Arătînd că-mi citește nerăbdarea, fata mi-a promis: - Schimb fusta și numaidecît plecăm. Luînd de pe divan obiectul numit, și-l trase peste cap obiectul numit și-i încheie copcile la spate. Cu o unduire din șolduri, făcu să-i pice la picioare fusta veche. Mă copleși iluzia unor intimități. Dînd iar dovadă de perspicacitate, Patricia se înveselea. Cu capul plin de flăcări, am încercat s-o îmbrățișez, dar, cu o mlădiere parșivă, fata se eschivă din nou. Deși nu cumpăra
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cît rezistau supraviețuitorii lor. Goilav continua să monologheze. Creator ori nu, omul rămîne un creat. În răstimpul milioanelor de anotimpuri necesitatea i-a format nu numai condiția fizică, ci și una sufletească: fără protejarea ei, schimbările îl împing în prăpastie. Picasem la Goilav fără un motiv aparent și nu aveam starea necesară să-i urmăresc filosofiile. Orgoliul mă îndemna însă să nu scot o silabă. Numai bătrînul vorbea. - Ca să rezolve nedreptățile acumulate, după revoluție statul și-a făcut un buget unic
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
șefului, ci și după înfrigurarea cu care mulțimea adăsta în fața ei, ca și după agitația stîrnită ori de cîte ori ieșea dinăuntru un ins ce pescuia cîte un client. De regulă, la ușa șefului se înghesuiau numai solicitanți; uneori însă pica și cîte un control, altminteri anunțat din vreme. Pentru ambele împrejurări, micul dumnezeu instalat la birou avea cîte un comportament adecvat. Tocmai întîlnisem pe coridor doi foști colegi de facultate. Bine dispuși, intrarăm tustrei, fără să ne anunțăm, în cabinet
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a trimes? - Tovarășu’ viciu. - Care, a lu’ Cîcații Mă-si? - El. - Aha... Ei, dară să poftească. Gazda la care, cu autoritatea sa de goarză comunală mă instalase Niță era un bărbat ce părea cu totul lipsit de griji. Cînd am picat, se amuza cu un elefant din porțelan care, tras la capăt de o ață cu plumb, pășea de pe-un picior pe altul, legănîndu-se pe masă. În fiecare seară nea Manalache se desbumba alene în fața focului și, lăsîndu-se gîdilat de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
curând mi-o împărtășise bunul meu amic Shakespeare. Ocheadele bănuitoare pe care, fățiș ori în ascuns, mi le aruncau dăscălițele trădau impresia ce le-o făcusem. Aveau aerul că se așteaptă din partea mea la lucruri stranii, poate chiar scandaloase. Dacă picasem la Dobrina, oare nu însemna că sînt un înger căzut în dizgrație? Asta ar mai lipsi. În stînjeneala privirilor cărora nu le venea să creadă că au în lumina lor un profesor, citeam un mit și temeri legate de persoana
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
noaptea din sat. Patru tudureni au trecut și prin Dobrina, dar i-a pus meliția la popreală; două zile au stat căruțele în conovăț la școală; le-au dat drumul numai după ce au iscălit cererea. Cică și la Buda au picat, măsa-n cur de unde veneau, de pe la Focuri, patruzeci de haidamaci. Dormeau pe podele în școală, unde li se așternuse paie, și mîncau, din cutie, conserve. Vai de steaua lor, toată ziua umblau prin sat. De-o pildă, nu găseau acasă pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe gură reieșea că el obținuse totdeauna în circumscripție cincizeci de voturi de la patruzeci de alegători. Zicînd acestea, se uita cu mîndrie în jur. Pe la trei dimineața primarul închidea ședința. Odată cu cea dintîi babă din luna martie, la Dobrina au picat, turnați parcă pe calapod, patru indivizi cu ochi albaștri, tunși zero, fălci pătrate și haine din piele. Te cercetau cu priviri bonome și grele; strivit de puterea lor, simțeai că te cuprinde fîstîceala. Cu cei patru ceva s-a schimbat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ori ba, bade, să te înscrii?” Cei patru nu discutau. Nu se știe în ce fel, dar, odată cu venirea lor, cererile începură a curge. Cine le intra pe mînă afla cum se pune iscălitura pe hîrtie, dar, să-l fi picat cu ceară, nu sufla o vorbă despre asta. Curiozitatea sau furia nevestelor erau potolite cu înjurături. Îndărătnicii se lămureau după ce erau aduși la școală. Aici, doi din cei patru aveau la dispoziție o sală de clasă evacuată de copii. Sub
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în care locuiește. În bucătărie au ajuns chiar și pe masă, căci are obiceiul să citească în vreme ce mănîncă. De la un timp ține două pisici. Se uită cu înduioșare și la cele de pe stradă. Cam de două ori pe an îi pică în vizită mama, o doamnă venerabilă care rămîne la el cîte o lună. Gătește, deretică odaia și-l bate la cap să se însoare. Asemenea perioade corespund celei mai intense activități a profesorului la căminul cultural, unde montează un spectacol
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
acolo i‑ar fi locul. Anna a dat acum semnalul că a sosit timpul pe care‑l așteptam cu toții. Hans, cam greu de cap, e încă ocupat cu o blondină (trandafiri roșii, buze roșii, vin roșu), dar lui Rainer îi pică fisa. Anna zâmbește ca la comandă, arătând niște dinți ascuțiți de animal de pradă, buzele i se desfac, apare o limbă umedă, cel mai bine e s‑o faci puțin pe retardatul, asta sporește încrederea și imprudența față de străini. Cavalerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
imediat superior sălășluiește încântarea față de viitoarea profesie - pe care au posibilitatea să și‑o aleagă, deoarece conjunctura e de așa natură - dar care nu‑i musai să le salte cu un etaj mai sus. Se prea poate să le și pice pe nepusă masă în cap. Hans are o amintire din adolescență care arată după cum urmează: La cinematograful Albert, dacă plătești cinci șilingi, poți să stai în rândul întâi sau doi și să vezi cum arată conjunctura asta în care vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
proiectat special pentru ea, dar de ieșit nu poate să iasă din învelișul ei. Așa cum nu poți să‑ți ieși nici din piele. Mulți chicotesc, râd, zbiară, țipă și fac sport. Câte unul se aruncă într‑o poziție grotescă și pică peste un nevinovat, iar alții înoată ca niște delfini, cu eleganță și măiestrie. Anna și Rainer nu fac parte dintre aceștia. Pentru ei e îngrozitor să fie nevoiți să facă ceva la care nu se pricep mai bine decât restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
frunze care‑l acoperă cu totul. Când se apucă să scrie, impulsul îi vine ori de la cărți, ori de la vreme. Azi e ziua direcțiunii, adică o zi de școală în care, în mod excepțional, nu se țin ore. Ziua liberă picată pe neașteptate e fărâmițată în mai multe activități foarte diferite între ele, efectuate de cele mai diferite grupuri de persoane. Rainer pleacă devreme de acasă și se duce la un atelier de lăcătușerie, cu dorința vagă de a‑și comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de serviciu. Mă ocup de motociclete. Chestia cu motocicletele nu‑i adevărată, de fapt vinde confecții de damă. La oraș bagă faza cu motocicletele ca să nu pară efeminat, la țară spune adesea de confecții, pentru că respectiva persoană de sex feminin pică mai ușor la așternut dacă știe că după aceea poate să‑și aleagă o rochiță frumoasă. Și purtați la dumneavoastră toate încasările? E cam periculos pe străzile unui oraș așa de mare, unde mișună infractorii. Dar știu că aveți curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trei amintiți mai devreme. Cașiș era nou, intrus. Deși prieten cu Leac, trezea suspiciuni. Suspiciuni literare, vreau să spun. Auzisem deja că-și doreau o revistă. Îi spuneau Barca. Deci: ce-i cu voi? Își dau coate. Cașiș, mai să pice de pe scaun. Se hlizește. Să spună Căăătă. Păăăii, să vezi... Nici noi nu știm Încă. Să vedem dacă iese ceva. Rămâi cu noi? Spune-i tu, Cătă. Cătă, abrupt: - Mai știi când te-ai Întors de la Paris? Și ne-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
au zămislit asemenea istorii, rămâi, dragul meu cititor, alături de Celebrul animal și pregătește-te să savurezi o poveste despre nerușinare, exces și răzbunare. Fiindcă, te asigur, n-am să te plictisesc cu o scenă prăfuită În care, din pricina unei averi picate din senin, un grup de prieteni ajunge măcinat de dușmănii și lăcomie. Nu, nici pe departe. Am urmat și noi logica generoasă a Întâmplărilor anterioare, a cotizațiilor, a aventurii cu etichetele răzuite și cu taloanele completate, a traiului În comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
țiganca amatoare de sex anal. Am intrat În vorbă cu ei, părăsindu-mi viviana, apoi, prefăcându-mă surprins, am căscat ochii și-am exclamat: - Domn’ profesor, ce mai faceți? Ce să facă? Îi vine să intre-n pământ. Nu-i pică bine să fie recunoscut Într-un așa local. Dar mie nu-mi pasă, mă apropii și mai mult și mă recomand. El mimează la Început aducerea aminte, apoi chiar mă recunoaște. Abordat fiind pe stradă, pe vremea când filmam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În mașină, afară. De ce-au Întârziat atâta? A fost nevoie să treacă și pe-acasă, să ia camera video (Andreea nu renunțase la garsoniera ei din oraș). - Și v-a trebuit o oră pentru asta? Nu-i nimic, ați picat la țanc. Intru cu Andreea În vestiar, nu e nimeni. Scot balonul, prepar câteva linii, trag eu mai Întâi, ea parcă n-ar vrea, nici până atunci n-o făcuse de prea multe ori. Până la urmă trage. Urcăm la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cel mai mare mamut văzut vreodată iar eu, ce să fac, am Început să mă Învârt dintr-o parte În alta, țanțoș, de parcă numai pe Bodolona o poftisem de când ajunsesem În satul lor. Of, of. Mi-a părut bine. Eu picasem În picioare, iar Bodolona era fericită. Nu știam acest cuvânt, dar Îl simțeam. Oricum, În ziua aceea, i-am Împărtășit Vindecătorului lor că aș vrea și eu să meșteșugesc un cuvânt. - Suflet, i-am spus și i-am explicat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fel. Dacă n-aș fi fost oaspetele lui Minos, probabil că Scept mi-ar fi aținut calea ca să mă ucidă, iar eu m-aș fi pitit precum un lup, i-aș fi adulmecat urmele și aș fi Încercat să-i pic În spate ca să-l sting eu pe el. Știu că gândurile astea se puneau de-a curmezișul celor dorite de Moru și mai știu că tocmai am spus ceva greu de Înțeles, dar asta nu e greu decât pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de mărunt, pusese ochii pe una dintre femeile acelea negre, din neamurile lui Bulut și care se Întorsese din drum ca să vină cu noi. Femeia era de două ori cât omulețul, avea un om al ei și era frumoasă de pica, dar mărunțelului nu-i păsa: era Încrezător că o va face femeia lui, lucru care Îl veselea peste măsură. Fiind vorba despre femei, habar n-aveam ce sfat să-i dau așa că, după o vreme, l-am lăsat să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tu, Barra, trimite pe cineva la Logon să-i spună să grăbească plecarea. Am lăsat pândari sus pe culme, iar câțiva dintre oamenii lui Tek o și luară de-o parte și de alta a țărmului, cu gând să le pice În spate celor patru. Între timp, primele luntre ale lui Logon porniră către Gemeni, scârțâind și aplecându-se greoi sub bătaia vântului. Copiii mai curajoși chiuiau, mamele lor Îi Înghionteau, vânătorii Împingeau În apă cu vâslele, iar Logon veghea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tăpșanul de deasupra peșterii iernii. I-am văzut pe ai mei. Femeile și copiii fugiseră pe culmi, dar oamenii pândeau din mijlocul tăpșanului. Of, of... Doar o parte din ei pândeau, pentru că restul se ascunseseră prin văgăuni, pregătiți să ne pice În spate, ca niște lupi adevărați ce erau. Am Întins spre ei palma cu degetele rășchirate. - Sunt Krog, toiag al Tatălui și stăpân al vorbei, frate de sânge cu Moru! Ce? Nu mă mai cunoașteți? De cum auziră asta, se trântiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca ea să rămînă. Și cam pe vremea aia a venit John Beals s-o vadă și cred c-a priceput cum stau lucrurile și-n ce ape se scaldă, și nu prea i-a venit la socoteală, i-a picat cam greu. Ce-i drept, totdeauna l-am socotit un om de nimic: un bărbat care Închide ochii la așa ceva și-și lasă nevasta să-și facă de cap... dar, de ce să nu recunosc, se vede că tot Îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]