14,398 matches
-
de noapte, c-aduce visarea Pe aripi de somn, sau în cupe de veghe. Sunt singur și iară pierdut-am cărarea Ce fuge de mine, leghe cu leghe... Și fără să vreau, accept rătăcirea Ce-mi poartă poteca pe calea pierdută Regret numai gândul că nu am menirea, Să schimb cu visarea, viața-mi trecută... Iar visul, aduce-n oglinzile sale Imagini trăite, de mult, de curând... Și toate ! Oh, Doamne, sunt pline de jale Și-n toate, mă văd cu
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
strig tot mai slab disperarea!!! Căci hora dementă m-a amețit, Mi-a luat toată 'ncrederea-n viață Și-mi caut poteca cu gândul pierit, Dar nordu-mi dispare în ceață... Și-n fumul beției de horă de draci Îmi bâjbâi cărarea pierdută... Și nu văd pădurea de prea mulți copaci Și gura, mi-e știrbă și mută...! Și nu știu pe unde s-o iau, s-o sfârșesc, Să scap din rotirea zăludă Mă-mpiedic de gândul rotit și-amețesc Și-n
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
se 'nvârte tot mai smintit Iar eu nu mai știu de-s paiață, Ce-n iureșul horei o clipă-a trăit O clipă de groază și viață Sau om ce-a murit și-n vârtej s-a 'ntrupat Și viața pierdută-și rotește... Căci hora paiaței, pe toți ne-a schimbat Pe toți, cum vrea ea, ne 'nvârtește... Pedeapsă mi-e soarta... - păreri personale - versuri Mi-e zăbala prea strâmtă și cuvântul, mă doare... Mi-e punga prea goală și sufletul
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
Și leagăn ești dorinței și visării De te oprești, din dor rămâne tină Iar doru-i un nimic în largul zării... Ești temnița durerii omenești Și colivia păsării măiastre Ce-și cântă cântecul pe corzi cerești În adâncimea peșterii sihastre... Dorul pierdut - păreri personale - versuri Pe aripa gândului, dorul îmi zboară Pribeag pelerin de iluzii pierdute Ce-și cântă speranța pe-o spartă vioară Și-și pierde ecoul pe mări neștiute... Și-n zbor obosit, trudește spre zări, Cătând disperat negăsitul catarg
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
doru-i un nimic în largul zării... Ești temnița durerii omenești Și colivia păsării măiastre Ce-și cântă cântecul pe corzi cerești În adâncimea peșterii sihastre... Dorul pierdut - păreri personale - versuri Pe aripa gândului, dorul îmi zboară Pribeag pelerin de iluzii pierdute Ce-și cântă speranța pe-o spartă vioară Și-și pierde ecoul pe mări neștiute... Și-n zbor obosit, trudește spre zări, Cătând disperat negăsitul catarg, Ce este ascuns pe cotite cărări, Cărări rătăcite departe, în larg... Și luat de
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
I. UN SINGUR RÂND, de Angheluță Lupu , publicat în Ediția nr. 735 din 04 ianuarie 2013. Priviri pierdute, ochii moi Plini pe afară și pe-năuntru goi. Suflet care arde în inimile sloi Nefericiți cu toții, nefericiți și noi. Închiși între eșecuri, minciuni și disperare Închiși în mintea noastră, sârmani fără scăpare Imagini negre, sumbre ne facem din nimic
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
ape și pământ Se risipește timpul precum nisipu-n vânt. Zilele toate trec repetitive, reci Ne învârtim în cercuri din ce in ce mai seci. Banal și fără scop ne este orice gând, Trăim aceeași carte, scrisă cu-n singur rând. Citește mai mult Priviri pierdute, ochii moiPlini pe afară și pe-năuntru goi.Suflet care arde în inimile sloiNefericiți cu toții, nefericiți și noi.Închiși între eșecuri, minciuni și disperare închiși în mintea noastră, sârmani fără scăpareImagini negre, sumbre ne facem din nimicși mari și grele
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
frescă a tușelor clare și anxietății în fața timpului. „Umbra Casandrei” (Ed. Junimea, Iași, 1983), conturează un accent tragic, privitor la efemeritate, într-o viziune în care viața este teatru („Actorul”). Se instalează obsesia perisabilului: „Poate fiecare fulg e un suflet pierdut / Purtându-și povara uitării”, iar nevoia refugiului în copilărie devine vitală. Albul nu mai este doar puritate, el sugerând acum necuprinsul, reconcilierea cu materia și sentimentul hibernal. Viziunile luminoase încep a se fisura („Broderie de vânt”). Suntem înconjurați de obiecte
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
asupra imposibilității monopolizări momentului în care suntem cu adevărat împliniți. Poeta nu descurajează, nu îngenunchează iubirea în fața inutilității, ci instigă la trăirea cu intensitate a pasiunilor, semnalând nostalgic efemeritatea lor tocmai pentru a stimula dezlănțuirea simțurilor. Deși sunt ecoul iubirilor pierdute, poeziile nu emană tristețe pentru că exprimă o putere nesecată de a îndrăzni aventura începuturilor, căci, doar cine a iubit cu intensitate atinge apogeul suferinței. “Tălmăcirea iubirii” în concepția Leliei Mossora: speranță devenită motivația de a trăi, emoție infinită într-un
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
neînțeles. Un suflet demn va găsi resemnarea în pasivitatea așteptării deoarece constată că orice căutare e în van... Poeta opune trecutul prezentului, autoiluzionarea și naturalețea trăirilor detașării primită în dar odată cu trecerea timpului. Inedită este devitalizarea în fața conștiinței că iubirea pierdută mai revine doar ca amintire. Poezia „Ești” deconspiră proiectarea distinctivă a propriilor așteptări asupra celuilalt și refuzul îndârjit de a accepta că totul, inclusiv iubirea, are un final. Trăirea din perspectiva sfârșitului iminent induce zbucium, anihilează fericirea și are ca
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
aspecte ale comportamentului religios tocmai pentru că nu-și poate aboli originile. El manifestă tendința de desacralizare a lumii, însă impulsul de a striga spre Arhitect este gata oricând să izbucnească din adâncurile lui. În Vesperală este evocată nostalgia liniștii Paradisului pierdut, a perfecțiunii Începuturilor. Amară nocturnă reflectă câmpul semantic al morții și aduce viziunea omului care își ia rămas bun în pragul sfârșitului iminent, dar întrevăzut cu resemnare. Bezna se evideniază prin întrebări retorice existențiale: „Ce sunt? De unde vin?/ Încotro mă
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
Vanghele ) Poetul Ion Vanghele transferă creațiilor sale puterea artistului care nu se cantonează în deplângerea hazardului , refulându-și sentimentele în versuri. Iubiri trecătoare, pasiuni devoratoare, uitate sau care încă bântuie prezentul... Dar, ca orice spirit înalt, preferă beția unei iubiri pierdute, mulțumindu-se că a îndrăznit: „Iubirile s-au stins insomniac.../ De-aceea mă îngrop acum în vers” (E ziua-n mine ca o moarte lentă). Deveniă mărturie vie a timpului trecut ireversibil, amintirea îl adâncește în cuvântul scris, îi alină
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
Acasa > Impact > Relatare > NOAPTEA Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Diavolul nu are Dumnezeu, dar are o iubită - Noaptea, căreia îi încredințează până la sfârșit sufletele pierdute. Luna aduce în raza ei, îndoiala în care îi scaldă, îi învăluie dând fiecăruia iluzia speranței și incertitudinea realizărilor. Camelia C octombrie 2014 Referință Bibliografică: Noaptea / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1378, Anul IV, 09 octombrie 2014
NOAPTEA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360198_a_361527]
-
la rândul ei de oameni cunoscuți ai lumii literare, ca Ion Vinea, Victor Eftimiu, Tudor Vianu, Zaharia Stancu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, dar și de Eliade, Cioran sau Țuțea. Cioran avea să facă mereu, la Paris, nostalgice referiri la raiul pierdut al cafenelei Corso, unde fusese introdus de Țuțea, prietenul pe care, mulți ani după ce părăsise țara, îl considera genial. Iată o amplă descriere a acestui local, dispărut in 1939: Luxosul local de pe Calea Victoriei, cu mesele încadrate în loji de catifea
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
Tu apăreai ca o crăiasă; - tipsia lunii ți-era leagăn - Eu, semizeu pe vârf de munte, visam să te cuprind în brațe, visam să te sărut pe frunte... Săpam o scară nevăzută pe zidul de cătran al nopții; Noi doi, pierduți, sub clar de lună, când pământenii cad în transă, când pământenii dorm cu toții. Referință Bibliografică: CADRU LUNAR / Marius Nanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1378, Anul IV, 09 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marius Nanu : Toate Drepturile
CADRU LUNAR de MARIUS NANU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360226_a_361555]
-
Savoarea bahică-n pahare pline încălzește spiritele omenești și le înaripează-n zări senine, cu dulci speranțe de păcate lumești. Din amintiri răzbate dor de ducă după iubirea verii dispărută. Un strop de fericire să-i aducă sufletului, în speranță pierdută. Îmbrățișând plăcerea de o clipă în suflet cu speranță ruginită, povești de iubire se-nfiripă. Prin Toamna de Bahus îndrăgostită. Când spumegă vinul din al Toamnei rod, în aburi cresc speranțe iluzorii, care sfârșesc pe al sorții eșafod. La parastasul
TOAMNĂ BAHICĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360219_a_361548]
-
apă, în acordurile corului barbătesc impresionant, de vrei-nu-vrei ți se încrețește pielea de emoție. Nici ceilalți Sfinți nu se lasă mai prejos. În satele de munte se invocă adesea Sfântul Anton (San Antonio), chemat în special atunci când se caută ceva pierdut, respectiv Sfântul Ion (San Juan), care joacă un rol important la inaugurarea oficială a anotimpului de vară. Dintre toate Procesiunile, cele de Paște dețin incontestabila supremație. Bărbații desemnați să poarte tronul - platforme alegorice numite “pasos”, care ilustrează “pașii”, mai bine
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
Impact > Scrieri > O ALTĂ NOAPTE Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului O altă noapte ce ma respira și mă ispitește pe același drum.Aceleasi cuvinte.Prea puține...prea mult de spus.Pierduta,tremurânda,cu palmele fluturi și ochii închiși de teamă,deși e mereu același drum. Mă știe noaptea,mă știe viața ce-mi fuge cu disperare prin vene,cum am fugit și eu prin ea de-atatea ori,timpul oprit o
O ALTA NOAPTE de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359782_a_361111]
-
în perete cu noi. Nu ne vedem cu săptămânile, dar ne like-uim în fiece seară. Are un umor nebun! - Vrei să spui că morocănosul de la 13 are umor? Am intrat și eu de câteva ori, dar mi se pare timp pierdut. Numai pițipoance, care își postează figurile și-și dau tot timpul cu mâna prin păr. Care de care mai inteligentă! Altele se dau rău de tot în stambă. Foarte multe romanțioase. Cu vise nemărturisite ... postează imagini ce spun totul despre
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+14 !): FACEBOOK de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359758_a_361087]
-
văzut odată te căut disperată în adâncul inimii mele acolo unde te păstrez de obicei răscolesc în spatele retinei unde credeam că pot ascunde chipul tău pentru totdeauna dar nu te găsesc lumea mea este mai tristă cu o iubire mai pierdută ... Citește mai mult nu mai am amintiriprivesc în jurnedumerităși nu te mai vădcu ochii cu care te -am văzut odatăte căut disperatăîn adâncul inimii meleacolo unde te păstrez de obiceirăscolesc în spatele retineiunde credeam că pot ascunde chipul tăupentru totdeaunadar nu
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
jurnedumerităși nu te mai vădcu ochii cu care te -am văzut odatăte căut disperatăîn adâncul inimii meleacolo unde te păstrez de obiceirăscolesc în spatele retineiunde credeam că pot ascunde chipul tăupentru totdeaunadar nu te găsesclumea mea este mai tristăcu o iubiremai pierdută... XXI. MI-E DOR, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 751 din 20 ianuarie 2013. și de cămașa ta acoperindu-i pe ai mei plouă peste lumea noastră cerul își răsfiră arginții sclipitori aș ieși afară să mă
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
șampanie de pe o tavă plimbata de servitori.” E absolut superb...” exclama față și lăsând paharul de șampanie pe o măsuță se apropie,ușor și îl mângâie pe clapele de fildeș,cu o atingere ce era menită unei iubiri de mult pierdute.” Nu știam că îl are,cred că a costat o mulțime de bani”Pianul,de culoare albă,trona în cameră,în semi-umbra și o încântă pe fata care învățase de la mama ei această artă a sufletului .Asezandu-se pe taburetul
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
frigul cuurlete de lupe iarna deznădejdii cu ochi mărunțide vrăbiicu dinți ieșind din soarecu lame de pumnalo casă sfârtecată de țurțuri șide săbiiși promoroaca strânsă-ntr-unnechezat de calzăpada nesfârșită luceșteca o salbănici timpul nu mai este ce-a fostîntr-altă viațăavem priviri pierdute îndepărtarea albăși-n suflete antarcticide moarte șide gheață... XIII. CÂTEVA CONSIDERAȚII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ȘI EPIGRAME "DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ", EDITURA EDO, BUCUREȘTI, 2012, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012. Câteva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
de gerul crâncen ce-i afară. Iară zecile de sărmăluțe ne-așteaptă liniștite-n oale Și-un purceluș se frige-n vatră să ne grijească pe la foale. Cântăm manele, ne distrăm, Ionuț dă tonul la bairam, Doar soacra lui, așa, pierdută, se uită de vreun ceas pe geam. Văzând-o, el se-oprește-un pic, ca un Trabant ce pune frână, Apoi se-ntoarce către noi și dă lehamite din mână: - Veniți și m-ajutați să iau cârnații de pe coș și-o tobă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
mai uităm de gerul crâncen ce-i afară.Iară zecile de sărmăluțe ne-așteaptă liniștite-n oaleși-un purceluș se frige-n vatră să ne grijească pe la foale.Cântăm manele, ne distrăm, Ionuț dă tonul la bairam,Doar soacra lui, așa, pierdută, se uită de vreun ceas pe geam.Văzând-o, el se-oprește-un pic, ca un Trabant ce pune frână,Apoi se-ntoarce către noi și dă lehamite din mână:- Veniți și m-ajutați să iau cârnații de pe coș și-o tobăApoi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]