9,309 matches
-
aleseseră încă din prima zi, când el le spusese să-și facă rost de un stindard, un simbol, oricum, ceva pe care să-l urmeze în timpul instrucției și pe urmă chiar și în bătălie. Un băiat descoperise imediat pielea unei pisici moarte și, în râsetele generale, îl arborase în vârful unui băț, în chip de stindard. După primele cascade de râs, toți îndrăgiseră pe loc însemnul acela grotesc, care, prin vot general, ajunse în mâinile unui dezertor pe nume Almirus, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era inevitabil ca hunii să caute cu îndârjire să pună mâna pe ea. După câte reușise să înțeleagă, însă, se dădeau lupte peste tot; sau mai exact peste tot, mai puțin în locul în care se găsea el. Privind blana de pisică ce unduia leneș în vârful prăjinii, mângâiată din când în când de o briză ușoară, însemn ridicol - după cum spusese Magister - al unei armate grotești, își spunea, cuprins de deprimare, că poate era mai bine așa. lângă el sosi Ambarrus, călărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
simplu, modest, naiv, supus, prevenitor, a avea aerul că înțelegi cât mai puțin sau nimic din ceea ce nu ți se spune, dar în același timp a înțelege tot și a privi totul cu detașare și cu o liniștită ironie. Printre pisici, cunoscute prin îndelungatele lor maneje preliminarii în amor, sunt unele care, ca și oamenii lipsiți de prejudecăți întîrziate, suprimă orice preludii și merg drept la scop. Câte milioane de vorbe ai spus tu în viața ta! Ai spus vorbele care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ilenuța, fata bucătăresei. Ilenuța e una din pasiunile ei. Și merită! În vârstă de patru ani, îmbrăcată ca și mama ei, miniatura de țărancă are ochii negri, strălucitori ca două mărgele de cocs, și se lipește de oameni ca o pisică. Iubirea de copii, la Adela, este în adevăr o pasiune. Prin sat îi pândește, parcă ar voi să-i fure, se aruncă asupra lor, îi ia în brațe, îi sperie uneori cu dezmierdările ei vijelioase, le dă bani, le dă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de departe de acum o lună, când ea era încă ucenicul și eu "maestrul". Acum între noi s-a stabilit cu totul raportul etern dintre femeie și bărbat. Raport care întotdeauna mi s-a părut acela dintre manejele subtile ale pisicii și naivitatea ursuză a câinelui. Și ce frumoasă era în clipele astea, cu o încordare de viață în toate liniile ei zvelte, cu mânecile suflecate și cu pala ei de aur pe jumătatea stângă a frunții! Încă nu pot înțelege
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și am uitat să-i mai explic. Astă-seară i-am explicat lui Muriel că într-o legendă a budismului Zen, un învățat a fost întrebat odată care este cel mai neprețuit lucru din lume, iar învățatul a răspuns că o pisică moartă, întrucât nimeni n-ar putea pune un preț pe ea. M. a părut ușurată și mi-am dat seama că abia aștepta să se ducă acasă și s-o asigure pe mama ei de caracterul inofensiv al remarcii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
la Lake. Seymour i-a scris Charlottei invitând-o să vină să ne viziteze și, în cele din urmă, mama ei i-a dat voie să plece. Și s-a întâmplat așa: într-o dimineață, Charlotte stătea în mijlocul aleii, mângâind pisica lui Boo Boo, iar Seymour a aruncat cu o piatră în ea. Avea pe atunci doisprezece ani. Asta a fost tot. A lovit-o cu piatra pentru că arăta insuportabil de frumoasă așa cum stătea pe alee, cu pisica lui Boo Boo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în mijlocul aleii, mângâind pisica lui Boo Boo, iar Seymour a aruncat cu o piatră în ea. Avea pe atunci doisprezece ani. Asta a fost tot. A lovit-o cu piatra pentru că arăta insuportabil de frumoasă așa cum stătea pe alee, cu pisica lui Boo Boo. Toată lumea a știut acest lucru, pentru numele lui Dumnezeu - eu, Charlotte, Boo Boo, Waker, Walt, întreaga familie. M-am uitat la scrumiera de cositor de pe măsuța de cafea. — Charlotte nu i-a spus o vorbă lui Seymour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
poemele lui Seymour. Trebuie să vă înștiințez de îndată că, în afara faptului că sunt scriitor, dețin o normă parțială la catedra de engleză a unui colegiu de fete din statul New York, în apropierea graniței cu Canada. Locuiesc singur (dar fără pisici, aș dori ca toată lumea să știe), într-o căsuță foarte modestă, ca să nu spun o coșmelie, plasată într-o pădure, la poalele versantului cel mai inaccesibil al unui munte. Cu excepția studenților, profesorilor și a chelnerițelor între două vârste, văd foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
arată Central Park primăvara. Cel de-al doilea poem, ultimul din colecție, descrie un tânăr văduv, dintr-o suburbie, care într-o noapte șade pe pajiștea din fața casei, îmbrăcat în pijama și halat de casă, și privește luna plină. O pisică albă, plictisită, aparținând, clar, gospodăriei și, aproape sigur, un fost pion important al casei, vine lângă el, se rostogolește pe spate, și omul o lasă să-i muște mâna stângă, în timp ce el contemplă luna. Acest din urmă poem, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fi redactilografiat. Din rațiuni care nu interesează în acest moment, Franny nu citise niciodată poemul respectiv, așa încât, firește, l-a citit pe loc. Mai târziu, vorbindu-mi despre el, mi-a spus că se întreabă de ce Seymour a specificat că pisica a mușcat mâna stângă a văduvului. Acest lucru o intriga. Susține că precizarea asta cu „stânga“ seamănă mai mult a mine decât a Seymour. Făcând abstracție, desigur, de observația defăimătoare în ceea ce privește pasiunea mea profesională, mereu crescândă, pentru detalii, Franny a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
precizarea i s-a părut inoportună, supraexplicită, nepoetică. Am contrazis-o și, ca să fiu sincer, sunt gata să te contrazic și pe tine, cititorule, dacă e nevoie. În mintea mea sunt convins că Seymour a considerat vital să sugereze că pisica albă și-a înfipt dinții ascuțiți ca niște ace în mâna stângă a tânărului văduv, adică în mâna mai puțin folosită, lăsând astfel mâna dreaptă liberă ca să se bată cu ea în piept sau în frunte - o analiză care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aducă la petrecere), totuși, într-un moment de criză le va folosi, le va scoate repede la iveală, într-un moment de criză va face un gest drastic cu ele, ca, de pildă, să menționeze nepoetic, în mijlocul unui poem, că pisica i-a mușcat mâna stângă - și poezia e, neîndoielnic, o criză, poate că singura criză pe care o putem considera a noastră proprie. (Îmi cer scuze pentru acest verbiaj. Din nefericire, probabil că va mai continua.) Al doilea motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
zbatem, ne chinuim, și la sfârșit plecăm la fel de goi cum am venit... La ce bun toate astea? Nu cumva, cineva râde de noi și ne trimite când Într-o lume, când În alta, ca să ne jucăm de-a șoarecele și pisica? Intri Într-o gaură și ieși prin alta...“ Plivind mormintele, bătrâna Își făcea mereu cruce: „Pesemne iarăși am păcătuit... Necuratul nu mă lasă o clipă În pace. De unde Îmi vin gândurile astea, dacă nu de al el?“. Din ce În ce mai des, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
La Început, confundă masa cu scaunul, lingurile cu furculițele. Cuțitele cu pâinea. Sarea cu oțetul. Smântâna cu brânza. Undelemnul cu vinul, astfel că bucatele pe care se Încăpățâna să le gătească nu se Încumetau să le mănânce nici câinele, nici pisica, nici râmătorii, nici o pasăre sau vreun animal pripășit prin ogradă. Le mânca ea Însăși, deși uneori din tot ce punea În cratiță rămânea doar tăciunele. Toți se Întrebau cum de nu se Îmbolnăvește, cum Îi rezistă stomacul sau ficatul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
n-o Împovăra, n-o deprima, ci o făcea să se simtă În largul ei... „Ai grijă, Îi arunca din prag răposata ei bunică, să nu te simți atât de În largul tău, Încât la bătrânețe să ajungi să crești pisici și câini, cum se Întâmplă cu femeile de la oraș.“ Babulea avea o părere extrem de proastă despre femeile ce trăiau În altă parte decât la Brodina. Iar de cele ce călcau Înfigându-și tocurile pe asfalt, nici nu voia să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îndepărtându-se cu scârbă de cortul unde alături de maimuțe se afla și un piton. Femeile de la oraș Își sulemeneau fața, de aceea gura lor aducea cu fundul de maimuță. Ajunse la senectute, În loc să se ducă la biserică, cotoroanțele creșteau câini, pisici și alte lighioane. Se despuiau de haine și umblau În patru labe printre ele. Mizeria era de nedescris. Unele se Împreunau cu viperele, alții cu cîini, cu hipopotami sau crocodili. În casa lor erau Sodoma și Gomora. Toate acestea lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu cîini, cu hipopotami sau crocodili. În casa lor erau Sodoma și Gomora. Toate acestea lucruri i le povestise preceptorul, care stătuse În tinerețea sa În gazdă la o bătrână poloneză ce trăia În casă cu șaizeci și nouă de pisici. Seara bătrâna se despuia de haine și umbla prin casă În pielea goală, de se adunau la ferestre toți puștanii, strigând În gura mare fel de fel de măscări. Măcar să-și fi pus la geamuri obloane sau perdele; se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-se În patru labe, cu țâțele măturând podeaua, poloneza miorlăia precum motanii În călduri. În afară de asta, bătrâna tăiase toate pernele din casă și se scălda În puf. Buzele bătrânei hoaște, rujate și răsrujate, atârnau ca niște ciucuri roșii de curcan. Pisicile Își frecau blana de pulpele sale flasce și miorlăiau și ele, cuprinse de călduri. Iar În mijlocul odăii, printre blănuri negre, albe și vărgate, stătea Într-un fotoliu picior peste picior, trăgând din narghilea, o ditamai șobolăniță, al cărei cap Împodobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Amintindu-și de această poveste, babulea Tatiana o Întrebă pe sora sa pripășită la oraș (care deja Începuse să-și vopsească unghiile și umbla fără batic) dacă În cutia infernală fusese văzută o bătrână poloneză Înconjurată de o mulțime de pisici. Babulea mai vorbi și despre nu știu ce șobolăniță Înconjurată de doisprezece șobolănași Îmbrăcați În odăjdii preoțești ce aveau să se răspândească În toate colțurile lumii, propovăduind religia lui Anticrist, iar sora ei, pilindu-și unghiile, Îi răspunse că numai oamenii extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Bobotează, păsările au dispărut la fel de brusc cum apăruseră. În urma lor au rămas cuiburile cu ouă verzui și pui golași, care cădeau cu nemiluita din copacii Împietriți de ger, scoțând din pliscurile vinete țipete funebre. Nu-i mâncau nici câinii, nici pisicile și nici jivinele ce apăreau noaptea din pădure. În ciuda gerului, În Împrejurimi se răspândi un miros de sulf și ouă clocite. Mirosul stărui până În Săptămâna Patimilor. Oamenii miroseau urât. Urât miroseau și casele. Apa se Împuțise și ea, odată cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un pic de efort și să vă deplasați lăbuțele aici...“ Între timp, strania creatură aflată În depozit se micșorase considerabil. Dacă la Început era de dimensiunea unui cal, apoi de dimensiunea unui cangur, acum nu Întrece cu mult Înălțimea unei pisici șezând În fund. Dar Ippolit, cel puțin pentru moment, părea să ignore astfel de amănunte. Privind În jos, el Încerca să aducă animalul cât mai aproape de bocancii săi. Deși amorțit de mahmureală și de dorința de-a brava cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nimic Împotrivă, fiind dornică de o vijelioasă escapadă...!!” Marele admirator Însă,din timiditate ori poate de teama unui refuz de fiecare dată amâna invitația, dorind să aprofundeze dacă frumoasă femeie Întradevăr Îl plăcea ori se juca cu el de-a „Pisica cu bietul Șoricel”. Cu o studiată pedanterie, Directoarea Tatiana destupă o sticlă de vin Negru Vârtos, oferind, turnând În paharele celor doi musafiri, punând sticla la Îndemâna lor. „Ora e cam matinală Însă desigur, un pahar cu vin de bună calitate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
noi nu avem Încă suficientă educație...De la spital, mortul este adus acasă fiind așezat În mijlocul unei Încăperi, fără a fi acoperit cu capacul sicriului iar rudele Îl păzesc și-l bocesc două-trei zile și nopți având mare grijă să prigoneasă „Pisica”, nu care cumva să treacă pe sub cosciugul mortului: acesta se transformă imediat În...strigoi! După această priveghe, răposatul este așezat Într-un vehicul mobil - după posibilități financiare și, este plimbat În jurul străzilor din cartier cu bani aruncați la fiecare răspântie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prea Înghesuiți, au acaparat și alte zone a orașului oferind populației produsele lor specifice vegetale, cu putere mirculoasă de Întreținere a sănătății după zvonurile care circulă Însă, necomfirmate de laboratoare. În cele din urmă, acești prichindei chinezi cu ochi de pisică, hotărâți să acapareze În Întregime orașul, au Început să patroneze unele specifice birturi economice aproape pe fiecare stradă principală. Este adevărat, mâncare extrem de ieftină Însă niciodată nu ști-i ce mănânci: toate buruienele sunt preparate și amestecate Într-o așa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]