5,484 matches
-
să-și poată aroga succesul. Bărbatul a privit-o în semn de scuză, realizând ce greșeală făcuse. Totuși, pentru el a fost un motiv de mare mândrie și, în același timp, de amarnic regret că Theo nu a izbucnit în plâns și nici n-a făcut vreo criză. Pentru prima dată, i-ar fi făcut lui taică-său un mare serviciu, iar pe maică-sa ar fi pus-o într-o lumină foarte proastă. Dar Theo nu se mai deda unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
putea întâmpla așa ceva și totuși, mai ales acum, Fine nu avea nici un dubiu că acesta avea să fie rezultatul. Hugo nu mai vedea decât o opțiune. A trecut în grabă pe lângă Neil, a dispărut în toaletă și a izbucnit în plâns. După ceva vreme, privind în urmă la zilele care au urmat, lui Hugo i s-a părut un miracol c-a reușit să supraviețuiască. Dintr-un anumit punct de vedere, sigur că nici n-a avut de ales; cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
afișul cu copilul cu capul în jos, gândurile lui Hugo au alunecat, fără voia lui, în trecut. Se scurseseră aproape nouă luni de când Alice îi dăduse telefon plângând, urlând și abia trăgându-și sufletul, ca să-i confirme, printre hohote de plâns isterice, suspiciunile legate de Jake și Tarquin. Și, mai important, ca să-i întărească părerea privind implicațiile acestei situații și reflectarea lor asupra viitorului lor comun. Cu alte cuvinte, ca să-l anunțe că urmau să-l petreacă împreună. Într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
te iubesc ca un nebun și te voi ajunge! Te voi ajunge și te voi întrece! Cine va trece primul linia de sosire, Lucia? Eu! Cine va lua premiul cel mare, Lucia? Eu, eu, eu!!! Femeia icni și izbucni în plâns. Magicianul, galant, îi oferi o batistă. Peste cinci minute, Lucia era într-un taxi, iar după alte zece încuia pe dinăuntru ușa apartamentului și se arunca pe patul din dormitor, plângând în hohote. * Privind în urma femeii, Magicianul fluieră laudativ în timp ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a spus atunci Iorgu. Și, nu uita să o pomenești, în rugăciunile tale, pe mama ta, care te-a iubit atât de mult, pentru odihna sufletului ei bun și generos...! a mai adăugat Iorgu, ștergându-și lacrimile cu dosul palmelor. Plânsul sufletului și al trupului... A doua zi, după plecarea lui Emil... Încă de dimineață, dintr-un cer plumburiu, începură să cadă stropi mărunți de ploaie. Totuși, ca în fiecare zi, indiferent de vreme, Iorgu a mers la cimitir, a aprins
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sclipitor de secure. Iorgu simțea răcoarea dureroasă a geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era scăldată în lacrimi. Acum, putea... putea să plângă în voie, să plângă după Fata lui. Și plâse cu sughițuri... Era plânsul sufletului său chinuit de jale amară și pustie... După potopul acela năpraznic dar, care n-a ținut prea mult, soarele apărea și dispărea de parcă îi era teamă să se arate în toată puterea lui. Iorgu se uita pe geam și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-l pot cuprinde cu gândul... O, Doamne, simt că-mi pierd mințile!... Precum în Cer așa și pe pământ... ...Era în ziua de Înălțarea Sf. Cruci, pe la amiază. Zi de toamnă tristă... Din nourii cerului ploua mărunt, liniștit, ca un plâns de mamă îndoliată. Frunzele copacilor se desprind de crengi, parcă ar încerca să zboare... trecând apoi ușor într-o plutire lină până la pământ. Clopotul de la Biserică bate de sfârșit de Liturghie. Astăzi e sărbătoarea busuiocului, Lacrimile Maicii Domnului, se pun
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nebune îi curgeau în goana sângelui... Peste o clipă, întreaga lui ființă se prefăcu într-un strigăt pe care-l sfărâmă între dinți, încercând să-l înnăbușe cu pumnii în piept. - Fata... Fata!... izbucni el, în sfârșit, întrun hohot de plâns nestăpânit. Inima începu să-i tremure în piept... Simți cum deznădejdea îl doboară. -... Mi-e dor de tine, Fata... mi-e tare dor!... Bat cu fruntea țărâna și plâng... mă simt un tâlhar. Nu-mi trebuie nemurirea, vreau iertarea ta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
simțea nevoia să-și descarce sufletul, să-și spuie neliniștile care îl măcinau. Părea dezlănțuit de un clocot care-i zbuciuma sufletul... Era ca dezghețul unui fluviu primăvara. Cine-i cel ce-i va descreți fruntea, care să-i scoată plânsul din glasul necazului său... care să-i ridice capul și să privească necazul drept în față... care să-i scoată oftatul din piept, alungându-i îndoielile și tulbureala credințelor lui!... Cine-i acela oare!... De o bună bucată de vreme
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ținut la ea și ai iubit-o mult. Ea a ales. Cu toții facem o alegere, la un moment dat în viață. El a deschis gura, dar n-a putut să rostească niciun cuvânt. Și-a înnăbușit, doar, un hohot de plâns. - Săraca, Vasilica, ea a crezut întotdeauna că iubirea este mai presus de toate!... se auzi Iorgu murmurând în camera pustie. El îi simțea povara morții ei, care se agăța de el ca o ancoră ce amenința să-l tragă spre
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai câte bunătăți, așa cum numai ea știa să le facă. Dar, acum... acum, masa era goală, nu mai era nimic pe ea... Și, casa era goală... doar pustiul și întristarea o umpleau. La gândul ăsta, izbucni într-un hohot de plâns, un plâns cu sughițuri... cu fața ascunsă în pumni. Candela de sub icoana Maicii Domnului pâlpâia liniștit. Maica Domnului, privindu-l cu milă, coborî de pe lemnul sfințit și îl mângâie pe creștet. ”- Fata, unde ești... Fata mea!” strigă el printre hohote
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bunătăți, așa cum numai ea știa să le facă. Dar, acum... acum, masa era goală, nu mai era nimic pe ea... Și, casa era goală... doar pustiul și întristarea o umpleau. La gândul ăsta, izbucni într-un hohot de plâns, un plâns cu sughițuri... cu fața ascunsă în pumni. Candela de sub icoana Maicii Domnului pâlpâia liniștit. Maica Domnului, privindu-l cu milă, coborî de pe lemnul sfințit și îl mângâie pe creștet. ”- Fata, unde ești... Fata mea!” strigă el printre hohote, răsunând casa
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un an... murmură Iorgu cu tristețe în glas. Pe răbojul copacului bătrân, s-a mai crestat un an! I s-a părut că în preajma lui a auzit un glas... ”La mulți ani, Băiatu!”. El tresări și, într-un hohot de plâns răspunse: ”La mulți ani, Fata!”. După o vreme încercă să doarmă, dar somnul nu-l prindea. În pădurile lui de gânduri, apar două ipostaze, două reprezentări ale ”eului” său; o imagine a avântului spre înalt și o imagine a tendinței
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
era ațintită asupra bărbatului ei... O privire tristă, îndurerată și stăruitoare, parcă l-ar fi întrebat: ”Mă lași aici?!”. El a înțeles-o... A fost nevoit să-și întoarcă privirea, și pentru o clipă inima i se înecă, pusă pe plâns... ... Deodată, moara de tocat gânduri s-a oprit, bătrânul Iorgu revenind în realitate... cu inima pusă pe plâns. Era prea dureroasă amintirea aceea. - De s-ar face ziuă mai repede!... murmură el, ștergându-și lacrimile cu dosul palmelor. Noaptea, timpul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
aici?!”. El a înțeles-o... A fost nevoit să-și întoarcă privirea, și pentru o clipă inima i se înecă, pusă pe plâns... ... Deodată, moara de tocat gânduri s-a oprit, bătrânul Iorgu revenind în realitate... cu inima pusă pe plâns. Era prea dureroasă amintirea aceea. - De s-ar face ziuă mai repede!... murmură el, ștergându-și lacrimile cu dosul palmelor. Noaptea, timpul parcă se scurge altfel... după alte legi!... își zise el în gând, uitându-se la fereastră, cum se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-l privește... Știe că nu poate vorbi, a renunțat, îl privește doar și tace... Numai ochii i se făcură mari, licăreau o durere ascunsă, nemărturisită. Pentru o clipă, lui Iorgu inima i se opri, parcă, și se înecă pusă pe plâns... ceva nedeslușit îl tulbură, îl puse pe gânduri. Peste câteva clipe, apăru infirmiera cu o tăviță acoperită cu un șervețel... Era ora prânzului. ”- A venit papaua, bunica... hai să păpăm!” se alintă infirmiera, vorbind singură. Vasilica o privi cu neprietenie
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
perechea și tăcu. Cu făclia Învierii aprinsă, Iorgu intră în casă, și ca deobicei, din hol, strigă: ”Hristos a Înviat, Fata!”... dar, ea n-a mai răspuns...” Adevărat a Înviat, Băiatu!”, ieșindu-i înainte... Iorgu a izbucnit în hohote de plâns... ”Fata, Fata! Unde ești, Fata?!” strigă el în pustietatea casei... dar, nu-l auzi nimeni. Cucuveaua se mai auzi o dată, prelung și cu bătăi de aripi, grele, cu un fâșâit prelung, zbură pe deasupra printre blocuri. - Mâine dimineață, voi merge la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a dat, Domnul a luat... Fie în numele Domnului Binecuvântat”. S-a gândit la suferințele lui Iov și a plâns amar. Trecuse de miezul nopții și somnul tot nu-l prindea. A plâns cât a plâns pe urmă se liniști. Parcă plânsul i-ar fi spălat sufletul. Culcat pe spate, cu mâinile împreunate sub cap, se uita fix în tavan potopit de gânduri, privea atât de stăruitor de parcă ar fi vrut să facă o gaură în el cu privirea. Prin minte îi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
gândul tot la ea, se pomeni acasă în fața ușii. Din casă, un cântec dulce, un cântec de jale se ridica din pieptul ei, venind de departe, parcă din alte lumi... Vasilica cânta ca o vioară vrăjită, cânta și plângea... Era plânsul tânguirilor unei inimi omenești sfâșiată de durere... Iorgu, auzind-o începu să plângă de mila ei... S-a trezit din vis, plângând încet-încet, cu suspine. Ceasul arăta orele patru și treizeci de minute... dimineața. Afară, zorile își făceau loc să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
meargă într-una... să nu ajungă niciodată nicăieri... Când a pășit în casă, de la ușă a strigat: ”Hristos a înviat”, ”Hristos a înviat, Fata!”. Dar ea n-a răspuns... Privirea îi rătăci în gol, ca într-o bulboană, izbucnind în plâns. -Fata, Fata mea dragă... unde ești?!.. După câțiva pași prin camera, se opri în fața ferestrei. In dreptul oglinzii se opri o clipă și se privi. Se înspăimântă. Așa îmbrăcat, cum era, se trânti în pat, rămânând o vreme cu ochii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spuse Frusina, printre lacrimi. Gheorghe rămase ca o stană de piatră, parcă îl trăsnise cineva cu ceva în moalele capului. - Te rog să mă ierți că nu ți-am spus, mi-a fost rușine și teamă, spuse Frusina hohotind în plâns și se duse să-l îmbrățișeze pe tatăl ei, punând capul pe umarul lui. Gheorghe se înmuie de tot: - Fata tatii, fata tatii! Nu reuși să mai scoată niciun cuvânt. Îi curgeau și lui lacrimi din ochi. O lăsă așa
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
-i spuse: - Geta, băiatul tău s-a electrocutat, nu am putut să îl salvăm, era deja mort când l-a adus Nicolae. - Doamne, de ce mă pedepsești? izbucni Geta, ridicând capul spre cer. Cu ce ți-am greșit ? Apoi își continuă plânsul în hohote. În cameră era o atmosferă de jale și nimeni nu mai spunea nimic. Frusina se afla în birou la primărie și bătea la mașina de scris listele cu recensământul care avusese loc de curând. Găsise pe birou un
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
o să mă fac eu fără tine, fără dragostea ta? Tu îmi dădeai putere de a trăi, de a merge mai departe! Și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. Îi tremurau picioarele. Se uita la el și nu mai contenea cu plânsul. George era îmbrăcat în costumul pe care trebuia să-l poarte la logodnă. Era așa de frumos, parcă dormea! O femeie o luă ușor de mână și o duse într-o cameră unde se afla mama lui George care nu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pe care trebuia să-l poarte la logodnă. Era așa de frumos, parcă dormea! O femeie o luă ușor de mână și o duse într-o cameră unde se afla mama lui George care nu mai avea lacrimi de atâta plâns și căreia i se administrase atâtea medicamente, parcă era drogată. Geta desfăcu mâinile și o îmbrățișă așezându-și capul pe umărul ei. Aceasta, la rândul ei o strânse în brațe și plânseră amândouă, una, în brațele celeilalte. Dispăruse toată antipatia
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
anotimpurile calde, când zilele erau lungi, pentru a-și alina durerile împreună cu ei. Trecuse un an și jumătate de când murise George. Viața ei se desfășura în virtutea inerției; serviciu, casă. De fiecare dată, când își aducea aminte de el o podidea plânsul. Fotografia lui stătea într-o ramă, la căpătâiul patului. - Frusina, o întrebă tatăl ei într-o zi, de ce nu mergi iar la formația de dansuri, la cămin, am auzit că se fac concursuri în fiecare an. - Tată, nu pot, nu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]