4,273 matches
-
decât cumpăra cu bani. Asta trebuie să fie liniștea care se numește de aur. Scaunele joase sunt parcă sculptate În piele de culoarea caramelei, iar chelnerii vin să te servească pe rotițe. Meniul e cât se poate de puțin pe placul meu: cotlete pentru băieți fără concesii pentru papilele feminine. Când Îl Întreb pe chelner dacă au salate, Îmi răspunde, „Mais oui, Madame“, și-mi oferă ceva cu gésiers. Dau din cap nehotărâtă, iar Robin tușește ușor și spune: —Gât fript
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Întinde, Îmi ia mâna și o ghidează spre abdomenul ei umflat. Prin pielea Întinsă la maxim, simt Împunsătura de neconfundat a unui călcâi. E prima dată când recunoaște copilul ca pe ceva permanent, de care nu se poate scăpa după plac, și știu că pot să spun orice, numai nu ceva afectuos: —Lovește des? —Ohoho. Când sunt În cadă, poți s-o vezi cum o ia razna. Zici că e un spectacol cu delfini, la naiba. —Asta nu Înseamnă neapărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
strânsă Tremura scump de brațul meu cuprinsă. Ea a murit. - Am îngropat-o-n zare. Sufletul ei de lume este plâns. Am sfărmat arfa - și a mea cântare S-a înnăsprit, s-a adâncit - s-a stins. {EminescuOpIV 79} Îmi plac a nopții turburate oare, Îmi place de dureri să fiu învins; O de-aș orbi, de-aș amuți odată, Că-n lume nu văd lumea căutată! Eu nu văd munții înnecați de nouri, De care gîndu-mi vultur s-acăța; N-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ar fi fost Dumnezeu însuși, dacă - dacă nu murea. Asia-n plăceri molateci e-mbătată, somnoroasă. Bolțile-s ținute-n aer de columne luminoase Și la mese-n veci întinse e culcat Sardanapal; Și sub degete măestre arfele cugetă mite, După plac și-mpart mesenii a cântării flori uimite, Vinuri dulci, mirositoare și femei cu chipul pal. Azi? Vei rătăci degeaba în câmpia nisipoasă: Numai aerul se-ncheagă în tablouri mincinoase, Numai munții, garzi de piatră stau și azi în a lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Între realitate și vis, să-și amintească o Întâmplare din vremea când era jandarm În luptă cu alți dușmani ai poporului. Ancheta doi călugări cucernici și bârdănoși, aduși la post În urma unui denunț despre isprăvi ce nu erau tocmai pe placul „poporului”, Încorsetate În tente politice complicate și de neînțeles pentru Victor Olaru, la vremea aceea. Acesta a Început interogatoriul cu ce știa el mai bine: Cum vă numiți, Sfinția-Voastră? Întrebă jandarmul cu respectul cuvenit unei fețe bisericești, neuitând că este
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În derâdere Întâmplarea, cu vârful unui vreasc Îndepărtă fără brutalitate cei doi pui de șarpe, verzi, ce se Încălzeau, stând Încolăciți pe același mușchi de pădure, total inofensivi. Victor, căutând să abată, totuși, atenția copilului de la Întâmplarea nu tocmai pe placul acestuia, Îi arăta diferite păsări, cântăreții pădurii, ce-și duceau traiul printre ramuri și frunze. Pădurea răsuna de diversitatea și bogăția trilurilor cântate de bogatul neam păsăresc. Copilul privea În direcția indicată de mâna Întinsă a tatălui său. Adesea nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai deschidă un club sportiv. El vorbea, iar pe mine mă izbea stilul său ardent, dar Înviorător, și lipsa de ipocrizie cu care mă ținea de braț În vreme ce mergeam spre mașinile noastre. Era atent și dornic de-a fi pe plac, și-mi părea greu de crezut că el fusese autorul acelei tentative de viol. Puteam doar să presupun că Îi Împrumutase mașina vreunui prieten cu apucături mult mai dure. — Voiam să discut cu dumneata, i-am spus. Hennessy zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o reținuse teama de a-și exprima sentimentele chiar și față de ea Însăși. Umorul țepos și țîfnoșenia de persoană pe care o neliniștește statul În fața unei oglinzi mai mult de cîteva secunde se prea poate să-i fi fost pe plac lui Frank, cum Îmi erau și mie. Mi-am dat seama că Paula Hamilton trecuse Întotdeauna prin viață pieziș, detașată de propriile ei emoții și de sexualitatea sa. — Mersi pentru ajutor, i-am spus după ce am terminat de rearanjat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prea poate să fi avut loc o izbucnire de mînie capabilă să mistuie Întregul conac. PÎnă atunci nu-mi trecuse prin minte ideea că Hollinger ar fi putut să se sinucidă - o sacrificare de proporții wagneriene care putea fi pe placul unui producător de film: el și necredincioasa lui soție pierind laolaltă cu amanții lor În vipia monstruoasă. I-am spus lui Hennessy, cînd s-a Întors ducînd o tavă cu pahare: Zici că nu-i nimic de-al lui Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de răutate, niciun grăunte din violența Întunecată și tăinuită ce se găsea În genul de psihopat care fusese În stare să plănuiască uciderea familiei Hollinger. Dacă era ceva În el, ingenuitate era, o nevoie aproape ardentă de-a fi pe plac. — E vremea să plecăm, Charles. Ai nevoie să te duc cu mașina? mă Întrebă, apoi observă Citroënul parcat vizavi. Nu... mă așteptai aici. De unde știai că vin? — Am presupus doar. Sanger s-a mutat ieri după-masă. Întîi niște graffiti, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
umezite puțin în margini. - Dă-mi și un pieptene! 266 Se apropie de o oglindă mică, atârnată într-un colț al odăii, și se pieptănă îndelung, cu mișcări leneșe. Când termină, veni drept în fața lui și-i zise: - Acuma-ti plac? §i se învîrti pe un picior sub privirile lui uimite. Se opri deodată, aducîndu-și aminte: - N-ai adus patefonul! '■-* - Poimâine fl aduc, pe cuvânt... - Apăi cuvântul dumitale-i așa, o fudulie... - N-am avut bani. - Aha. Va să zică, și dumneata ești
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scrie despre culisele vieții mondene de la Paris sau Londra. Se mai vede și cum poți avea succes nu datorită talentului de scriitor (căci Lady Morgan rămâne un scrib de mâna a doua), ci dibuind gustul publicului, făcându-i acestuia pe plac și predându-te apoi unui editor isteț. Henry Colburn e o mină de aur: ideea de a lansa o colecție de romane și memorii fashionable Îl face În scurtă vreme nu doar foarte bogat, ci și vrednic de stimă. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mantiile scumpe din stofă de Milet, la parfumuri și podoabe. Se spală În apa rece a râurilor de munte, Își lasă părul să crească, mănâncă „vestita fiertură neagră”, vorbește puțin și aspru. În timp ce În Tracia, spre a le face pe plac gazdelor, se Îmbată mereu. Pentru ca În Asia Mică sau la curtea persană să trăiască În fast și splendoare. Tot atâtea măști pentru un suflet ce nu se va lăsa prins vreodată În capcana cuiva. Decât, poate, În cea Întinsă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nici absența scrupulelor, nici cinismul celor doi nu sunt răuri morale În sine. „Rupând cu legăturile care creează Între oameni relații funcționale sau afective, ei Își proclamă dreptul la emancipare morală și la a-și determina acțiunile după bunul lor plac. Fără a profesa deschis răul, ei neglijează regulile morale În vigoare pentru a crea un cod particular În cadrul căruia pot să subziste, deviate, unele valori tradiționale aristocratice: onoarea, singularitatea, distincția, mândria ș...ț De obicei, dandy-ul deturnează noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
timpul; dacă m-aș căsători, aș fi mai fericită. Aș fi norocul unui bărbat, i-aș dărui mari averi, mi-ar fi recunoscător, ar fi mișcat, prietenos și s-ar gândi cum să facă tot ce mi-ar fi pe plac.” Și după tot acest examen, cu un ton venit parcă din Bossuet, ea Îl numește pe Lauzun, căruia Îi spune Întotdeauna domnul de Lauzun, iar ceea ce o decide sunt mai ales „diferențele față de ceilalți oameni În felul său de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
femei, care nu-l vede decât pe el. Doamna (ducesa de Orléans) moare În timp ce se desfășura iubirea Domnișoarei pentru Lauzun. Regele ar vrea să o Înlocuiască pe ducesă cu Marea Domnișoară. Dar prietenul cavalerului de Lorena nu poate fi pe placul acestui suflet de femeie, iar regele, care cunoaște fondul problemei, se rușinează de propria-i idee și, În cele din urmă, renunță la ea. Doar Lauzun singur se preface a crede - cu inteligența unui diavol ce cunoaște femeile - că Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Despre viața de artisttc "2. Despre viața de artist" Artistul este o excepție: trândăvia lui e un fel de muncă, iar munca lui un fel de repaus; el este, rând pe rând, elegant și neglijent; va Îmbrăca, după bunul său plac, când haina plugarului, când fracul celui care ține pasul cu moda; artistul nu se supune legilor: el le impune. Și atunci când nu se ocupă cu nimic, și atunci când reflectează la o capodoperă fără să pară ocupat; și atunci când strunește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lui, deoarece totul este la el o reflectare a inteligenței și a strălucirii sale. Câți artiști sunt pe lume, atâtea vieți aflate sub semnul ideilor noi. În fața lor, moda este lipsită de putere: ființe neîmblânzite, ei modelează totul după bunul plac. Dacă ajung să aibă un obiect de preț, tot ce-și propun este să-l transfigureze. Această doctrină dă naștere unui aforism european: VI Un artist trăiește după cum vrea sau... după cum poate. 3. Despre viața elegantătc "3. Despre viața elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
s-a Întâmplat Încă să-i Întâlniți, la oraș, ca și la țară, pe acei burghezi cvasiaristocrați care, gătiți peste măsură și neavând nici măcar atelaj, se văd obligați să Își calculeze toate vizitele, toate plăcerile și toate Îndatoririle după bunul plac al lui Mathieu Laensberg? Sclavi ai pălăriei pe care o poartă, doamna se teme de ploaie, iar domnul de soare sau de praf. Imprevizibili precum niște barometre, au ajuns să ghicească vremea, lasă totul baltă și se evaporă la primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cei patru îndrăgostiți, deocamdată încă șovăielnic, mi-am dat seama cât de mult depinde succesul unei piese de cei care sunt distribuiți în ea. Violet, în rolul Hermia, era o răsfățată care se obișnuise să i se facă mereu pe plac și toți bărbații din jurul ei să fie îndrăgostiți de ea; însă în momentul în care se trezi și văzu că ambii săi pretendenți se mutaseră cu arme și bagaje în tabăra lui Helen, îmbogăți scepticismul pur al Hermiei cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de câteva ori. — Ce interesant, comentai eu. Ignorându-mă, continuă: — Frecam cu toții menta prin preajmă. Eu am stat pe coșul meu toată după-amiaza, asta, bineînțeles, când nu tropăiam pe scenă, să-mi rup picioarele, nu alta, ca să-i fac pe plac nu știu cărui guru luminist obsedat de energie, dar cine naiba o să spună că așa a fost? Absolut nimeni n-o să poată să dovedească faptul că n-ar fi putut să dea o fugă până-n biroul lui Philip, să-l umfle cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să vă mai ascult... M-ați scârbit de tot. HAMALUL: Trebuie să ne ascultați. Mai târziu... va fi cu atât mai rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Oarecum aerian, pierdut.): Nu. Nu mai vreau să știu nimic. Aștept să înceapă ploaia și plac. Plec! Plec! Plec! Ticăiților! CASIERUL (Deloc jignit.): Ah, domnule, tocmai asta e. N-o să înceapă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce n-o să înceapă? CASIERUL: Ploaia. HAMALUL (Secondându-l pe CASIER.): Ploaia, domnule. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce vreți să spuneți? HAMALUL: Așteptați degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și nu oficialul doamna Fontaine, În semn de asumare a apropierii la care făcuse aluzie. - Se poate spune și așa, este la latitudinea dumneavoastră să Înțelegeți ce doriți. Omul rămâne o ființă liberă să rateze În orice după bunul său plac, și nu pentru a mă amesteca În opțiunile dumneavoastră mă aflu eu aici, acum. - Îmi dau seama că aveți și lucruri mai importante de făcut. Aștept cu interes să cunosc adevăratul motiv. - O să vi-l spun Îndată, deși mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la dispoziție câteva ceasuri bune, pe care am preferat să le petrec oricum, mai puțin În compania Evelinei Fontaine. N-aș putea să spun de unde până unde această pornire misogină; așa am simțit că e mai bine. Îi făcusem pe plac, de-acum gata, libertatea mea, atâta câtă mai rămăsese, Își cerea și ea drepturile. Am pritocit În gând fel de fel de recapitulări, speculații și evaluări ale situației, În general, și ale poziției mele În mijlocul ultimelor evenimente, cu deosebire. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o Încetineală iritantă. Desena apăsat fiecare literă, atentă și concentrată, temându-se parcă să nu greșească ori să nu omită cumva vreo linie, vreun cârlig, vreun bețișor. La sfârșit, a aruncat excedată hârtia și pixul pe masă: Îmi făcuse pe plac; mai doream ceva? Am Întins mâna să iau coala pe care scrisese ea. Vroiam s-o pun alături de a mea și să le compar, deși știam bine că sunt identice. Totuși, non bis in idem, nu-i așa? - Stai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]