5,205 matches
-
clar aplecându-se în față, ca, atunci când pungile se rup, cartofii să cadă între friteusă și perete, acolo unde e un spațiu de zece centimetri. Of, fir-ar să fie, a exclamat și pupilele i-au dispărut o clipă sub pleoape, ce bou sunt. Pe urmă s-a zgâit la mine, a îmbrăcat geaca pe care o agățase de o margine a plitei și a ieșit. Ne-am uitat cu toții la ușa trântită în urma lui, unii cu o sclipire complice în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
găsesc loc cu chiu cu vai deasupra gurii, sub ochi, pe frunte sau la tâmple, încrețirea pielii le face practic invizibile. Căzuți, împuținați, lipsiți de densitate și ajunși la un stadiu al grosimii apropiat de cel al pergamentului, obrajii și pleoapele liniei materne fac ca senectutea să nu fie așteptată cu seninătate, ci cu nervi, cu atât mai mult cu cât mama, bunica, bunicul și străbunicul meu au fost niște oameni foarte frumoși, pentru care aspectul fizic - și în special cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
coadă. Zbura pur și simplu, făcând ture obișnuite și egale. Marea se spărgea mai departe de dig, norii alunecau grav până se prăbușeau în mare. Kristine căscă. Se întoarse tot căscând, cu ochii închiși. Făcu trei pași. În clipa deschiderii pleoapelor, văzu cum o bilă verde se apropie cu repeziciune și o plesnește în falcă. Se chirci. Plămânii îi refuzară să respire. Cât despre ciclist, casca îi zbură cât colo și el fu proiectat la rădăcina unui platan. Atât Kristine cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
era un zâmbet cald ce nu i se dezlipea de pe figură. Dacă visa, visa lucruri moi. Își ținea mâna într-o poziție totuși nefirească, ceea ce, în câteva ore, urma să-i provoace furnicături. Până să-i examineze tremurul ușor al pleoapelor, străinul fără corp se înfioră: brațul fetei puțea de-a dreptul oribil. Era acolo o bubă ce răspândea spirale de mireasmă grea și ascuțită. Nici această fată nu-i era pe plac. Ar fi putut să plece chiar atunci, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
primise un apel anonim anunțând că un atentat terorist e pe cale să aibă loc. Spectatorii remarcară doar micul fir negru din ureche și sacoul puțin umflat în dreptul pieptului, către care Jiquel adresase șoapte în timpul discursului lui Leurdiș. Ochii săi cu pleoape groase se mișcau în toate părțile. Pielea metisă îi asuda abundent, iar hârtia din care citea se rupse în două locuri datorită unui tremur nervos al încheieturilor. Termină după cinci minute și, zâmbind forțat, oferi microfonul răsfățatului serii. Calomfir tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
drăguț din partea amândurora că vă faceți griji, zise Hazel, cu impasibilitatea-i obișnuită. Dar sunt bine, zău. Uitați, aproape că nici nu se mai vede. Își dădu capul pe spate în direcția noastră. O linie roșie, abia vizibilă, îi străbătea pleoapa dreaptă. Nu știu de ce s-au ambalat băieții așa de tare. Presupun că aveau și ei altele pe suflet. Ben se încruntă. Păi, cred și eu. Nu e cea mai bună atmosferă pentru nici unul dintre voi - cadavre peste tot, poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un pașă care își măsoară din priviri una dintre noile achiziții ale haremului. Acum îmi dădeam seama de ce aveam nenumărate perne. Pentru ca Hugo să se poată sprijini de ele și să mă privească de la înălțimea nasului său cel lung, cu pleoapele grele și o șuviță atârnându-i pe frunte. Pe moment se gândea la altceva, însă imediat ce-și dădea seama, avea să o dea la o parte, cu un gest ferm, dar mie îmi plăcea; când cineva arată impecabil, aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înfășurând pilota foarte strâns pe lângă mine, ca nici un firicel de aer sau de lumină să nu mă poate ajunge. După o vreme, adăpostită, protejată, am reușit să adorm și, de data asta, din fericire, dacă am visat, imaginile derulate în spatele pleoapelor mele închise n-au fost suficient de puternice încât să mă trezească. *** Aveam două variante simple. Puteam să mă ridic și să-mi păcălesc deprimarea să dispară treptat concentrându-mă intens asupra altui lucru sau să zac acolo și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ce atârna de o grindă, începu să curețe una și, înapoi în hamac, ochii i se opriră într-un punct ce se mișca acolo, departe, la capătul mlaștinii. Își șterse ochelarii cu o batistă zdrențuită, își masă un pic al pleoapele și privi din nou. Nu era nici o îndoială: punctul se mișca pe apă. Un bărbat vâslea ritmic la pupa unei bărci mari. Zâmbi când putu recunoaște pieptul gol, păros, și basca părintelui Carlos. „Au trecut trei luni“, își spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
el. Începe să mă enerveze...“ — Vrei să mănânci? o întrebă cu voce tare și, când ea își ridică ochii și îl privi, făcu gesturi exagerate de a duce ceva la gură... Mâncare? Ochii negri se mișcară dincolo de fantele înguste ale pleoapelor și se așezară pe bananieri. Rămaseră acolo foarte ficși și apoi se întoarseră încet, întrebători. El agită mâna. — Du-te și mănâncă niște banane... Respiră ușurat văzând că, în sfârșit, se ridica în picioare și pornea spre bananieri. Trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
termina pe toți imbecilii ăștia. Cumbia se termină și Santa Marta se cufundă din nou în tăcere. Își întinse picioarele pe scaunul de alături, înclină spătarul scaunului până îl sprijini de peretele murdar și lăsă ca toropeala să-l copleșească, pleoapele să-i devină grele până se închiseră și ca prin minte să-i treacă scene și personaje incoerente, până când totul deveni doar umbre, iar Santa Marta încetă să mai existe. Vechiul avion DC-3 hurui de parcă ar fi vrut să înghită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
frenetic valsul viselor scăldate în parfum de somn eteric. Și în liniștea profundă a nerostitului Cuvânt, mă afund în neuitare, transformându-mă în Cânt ce se aude-n depărtare, adiat pe-aripi de vânt. Ochiul meu dă să -și închidă pleoapa, de îndurerare, se transformă în clepsidră ce se pierde în Uitare lăsând lacrima să plângă în Oceanul de Visare.
Cânt. In: Anotimpul culorilor by Marioara Vişan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/277_a_526]
-
de hârtie și i-a zâmbit lui Hugo. Dintr-odată, starea de spirit i se schimbase din nou. Hei! Destul cu lamentările. De ce nu vii într-o zi pe la mine să bei ceva? Am putea să ne distrăm. Una dintre pleoape i-a coborât într-o clipire lascivă. De teamă, lui Hugo i s-a strâns stomacul. S-a ridicat de la masă, și-a terminat cafeaua și s-a scotocit prin buzunare după mărunțiș. — Îmm, sigur, a zis el punând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și nu se face întuneric, popândăi în uniformă și un vultur care fumează trabuc. Plus o Lucie dispărută... Gura uscată îl îndemnă să meargă la bucătărie, în timp ce imagini disparate, desprinse din coșmarurile de peste noapte, îi bombardau creierul, dansându-i pe sub pleoape. Deschise frigiderul și desfăcu o cutie. Cu lapte. Înghiți cu sorbituri mari, apoi puse din nou cutia pe raft. Câteva beri îi făcură cu ochiul, dar le trată cu indiferență suverană. Cel puțin deocamdată, acum nu simt nicidecum nevoia să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îl măcina de ore în șir, dar nu putea. Imaginația scăpătată din frâiele voinței, se desfășura vertiginos... gândurile urmau unele după altele ca un film mut, fără sonor, ca un film șters care se derula la nesfârșit fără nici o noimă. Pleoapele îi căzură grele ca de plumb, și alunecă într-un somn ușor, ușor cu visare... ...Se făcea că era în miez de noapte și Iorgu dormea profund... Deodată sună telefonul. ”- Oare, cine să fie la ora asta ?!” se întrebă el
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Se sculă din pat si încearcă să meargă prin cameră, dar picioarele nu-l țineau... Tremura de febră. Se sculă din nou. Și, totuși nu se lasă pradă bolii. Luptă cu boala nu vroia să se lase doborât... Până la urmă pleoapele îi căzură grele și alunecă într-un somn adânc si linistit. ... A doua zi de dimineață, răsuci cheia în usă si plecă la cimitir la Fata lui, să aprindă candela si să se roage... Către amiază se întorcea acasă. Apoi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
concepe. Suntem invitați pe acest pământ pentru o scurtă ședere. Există ceva foarte sigur și foarte frumos ”dincolo”... Acestea au fost ultimile cuvinte așternute pe hârtie de marele savant... Era trecut de miezul nopții... Dialogul interior, fără sfârșit, îl obosise... pleoapele îi căzură grele și alunecă lin într-un somn adânc... A plecat ca un gând !... ... De Sf. Maria de ziua Nașterii Maicii Domnului... Se împlinea un an de zile de când Vasilica a suferit accidentul vascular cerebral. Se înnoptase demult. Iorgu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Dar ei nu sunt acasă... Atunci, Iorgu amuțit în fața acestei tristeți fără margini, o îmbrățișă și o sărută de mai multe ori, cu ochii închiși. Pe obrazul ei apăru o lacrimă, apoi alta și când deschise ochii larg, văzu sub pleoapele ei alte lacrimi alunecând una după alta, ca mărgelele, până sub bărbie. Ea, în tăcere, își șterse lacrimile cu dosul palmelor, oftând adânc. Iorgu avea privirea ațintită pe chipul ei, care semăna cu o floare frumoasă, a cărei radacină era
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Somnul care îl cuprinsese, era un somn dintre acelea care par a dura ani întregi, un somn greu ca plumbul, care te trage până în fundul bulboanei și te dă pradă monștrilor. Vroia să se trezească, dar nu putea deschide ochii, pleoapele-i cădeau grele... gândurile înotau într-o ceață deasă... Se simți pierdut în această noapte necunoscută și fără sfârșit. ... Se făcea, parcă Iorgu, cu pași șovăitori, mergea pe o margine de genune... în față se căsca o prăpastie fără capăt
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
amintirea aceea. - De s-ar face ziuă mai repede!... murmură el, ștergându-și lacrimile cu dosul palmelor. Noaptea, timpul parcă se scurge altfel... după alte legi!... își zise el în gând, uitându-se la fereastră, cum se iveau zorile. Ațipi. Pleoapele îi căzură grele ca plumbul, și, încet-încet, alunecă într-un somn adânc, cu vise, parcă fără capăt... Se făcea, că se lupta cu nămeții până la genunchi în drum spre cimitir la Vasilica. In cimitirul pustiu, se pomeni strigând: Am pierdut
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
chiar, a văzut-o... și, privirile-i până atunci neliniștite, se ațintiră în necunoscut. ”- Ai venit!... Cine te-a trimis?!... bâigui ea încet. Ah, El?!” abia șopti ea și, cu un oftat ce a încremenit vremile... și-a dat sufletul... Pleoapele îi coborâră încet și au stătut... Tot geamătul, zbuciumul de până atunci, și o liniște, și o cumințenie înspăimântătoare de dincolo de lume, au căzut cu zâmbet de aur pe chipul ei de lut... S-a sfârșit o luptă crâncenă dusă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de frământări și neliniști, cu vise-coșmar în fiecare noapte. În ultimele săptămâni, nopțile i-au fost îmbucătățite în două și chiar trei vise. Valuri de amintiri și gânduri, ca niște nori negri mânați de furtună, pluteau în noaptea sufletului său. Pleoapele îi căzură grele ca plumbul și alunecă într- un somn greu, cu un alt vis... ... Se făcea că, era în cimitir. El, pe marginea mormântului deschis, se uita în adâncul negru, parcă fără fund... Lacrimile începură să-i curgă pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
zi si noapte... le simt că mă apasă pe inimă, pe creier!... Atât te rog!... se ruga el până la istovire. ”- Nu-L mai ruga, omule!... Destinul s-a hotărât... nimic nu se mai poate schimba!” îi sopti rar un gând. Pleoapele îi căzură grele ca plumbul și alunecă într- un somn greu cu vise... Se făcea că, Vasilica era pe trotuar în fața Bibliotecei Centrale la Fundație din Iași... Era o vreme închisă și întunecată. Piața M. Eminescu gemea de lume... O
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se simțea descătușat, despovărat de orice apăsare sufletească... Simțea și vedea totul limpede, ca în oglinda unei ape liniștite... ... Întins pe spate, cu mâinile sub cap, bătrânul Iorgu rămase cu privirea fixă în tavan, pradă gândurilor de demult, apoi, încet-încet, pleoapele îi căzură grele ca niște obloane... Trecuse de Sf. Maria-Mare... Era de Înălțarea Sfintei Cruci. Arșița zilelor de vară a trecut demult... Soarele mutându-și drumul tot mai spre orizont, trimite razele blânde, tot mai blânde care învăluie dealurile și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în creier. închise ochii strâns, stâns până la durere și își strânse maselele să le audă crăpând, doar... doar s-o potoli vijelia de chin dintr-însul. Mintea i s-a închis, scăpătată din cheutori... Câteva pâlpâiri de lumină licărite printre pleoape... și, își pierdu stăpânirea... prăbușindu-se în el însuși ca într-o bulboană care l-a supt până la fund. Pleoapele începură să-i alunece... somnul îl birui, apărat de întuneric... și, cu un suspin de ușurare, alunecă în vis... Totuși
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]