5,084 matches
-
depărtare cum se apropia de țărm și i-au urmat. I-a plăcut atât de mult joaca încât fata l-a invitat oricând... după amiază, pe înserat dar cât mai curând posibil, numai să nu uite că este singură și plictisită de viața asta anostă! Laur nu avea cum să se gândească la altcineva decât, la fata neasemuită de lângă el care îl privea admirativ pierdută în uitări; amândoi erau mulțumiți de bogăția sentimentelor ce le invadau sufletul. Splendoarea zbura în vânt
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ei. Se mișca sacadat, profesional, în contratimp ritmic, gâfâind și gemând de efort, însă îi crea o stare de disconfort, nervozitate incipientă, dar simțea uimit cum îl stoarce. Avea ceva în ea nebănuit care-l bucura, deși acum, parcă se plictisise. Prevedea că al doilea sentiment îi va lăsa un gust fad, primul orgasm însă îl socotea inegalabil, tot ce urma, el considera că a reușit încă o înnăditură sau o obligație morală și mai ales sexuală. Îi privi chipul radios
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ce număr căutați? - 183! Răspunse unul dintre ei. După ce le arătă casa, curioasă vru să afle amănunte, - Dar ce faceți acolo domn colonel, că auziși un zaiafet?... muzică, miros de grătare! Secretoasă îl trase de-o parte și șușotiră puțin; plictisit de insistența femeii îi răspunse într-o doară, - Lasă mamare... întâi să vedem care e situația! - Insist! Am ceva clasa întâi, n-o să regretați! Discreție totală garantată! Se despărțiră și intrară toți trei bărbații într-o curticică aranjată. Erau montate
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fim dezlegați de toate frământările; m-aș destăinui, m-aș confesa, ți-aș spune orice dar mi-e frică... mi-e tare frică de Verde Împărat! În magazinul de chițibușuri m-ai zărit imediat; tu... Împărăteasa cerurilor, Gladiola veșniciilor căutai plictisită printre poeme ratate unul uitat; m-ai luat ca arvună cu ultimii bani găsiți în buzunărașul din piept, abia mai răsuflam înverșunați recitind într-un gând șoptit tot ce aveam pe suflet; păreai părăsită însă ți-ai schimbat registrul vocal
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să i-o trag. Eu am plecat pe Vârful Omu să rămân înzăpezit și să-l văd pe Cătălin Geograful cum umple două căldări cu apă și toarnă cerneala peste ea, ca să-și stropească zăpada din fața ferestrelor, că s-a plictisit să vadă alb în fața ochilor, de dimineața până seara. Asta când nu vorbește cu papagalul ăla nenorocit pe care-l urăște Brașov de moarte, dar numai de formă, în fața Geografului, pentru că altfel l-am văzut eu de nu știu dte
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
aștept să-mi faci legătura și ce drăguț era portarul care o chema în fiecare seară la etajul trei, băga-mi-aș pula în capul meu de fraier coclit care i s-a prins că vaca aia de Nuți se plictisea acolo, sau poate au fos și ea, și Geograful foarte drăguți, când m-au văzut așa morcovit s-au gândit că o să-mi facă o bucurie. Bucuros, de fericire, sânt acun când personalul de Brăila intră în Gara de Nord și nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
imediat o să apară cineva să ne scoată de acolo, cu toate că știam că nimeni nu știa încă de noi, pentru că nu eram prost să folosesc pe bune butonul de alarmă. Interesul meu era să aștept cât mai mult acolo, până când se plictisesc ăia de comentat și se cară acasă, după care să fac scandal cu sonerii și bătăi în ușă, în speranța că portarul de serviciu este același care mă lăsa înăuntru dimineața și care nu s-ar fi mirat de prezența
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Și acum, după atâția ani, mă întreb cum de mi s-a putut pune ceața pe ochi în halul ăla. Așa că nu-ți mai povestesc nimic despre Monica sau Moni cum îi zicea soră-sa. Într-un târziu m-am plictisit și am părăsit-o. Nu mai vreau să-mi aduc aminte de ea și nici de nehotărârea ei de a rămâne cu mine, sau cu un prieten de-al meu din vremea aia, care stătea tot la Paris și căruia
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ei devenise Marea Neagră. Cred că posesia bărcii, pe care nici măcar nu mi-o doream la vremea aceea, mă făcea atât de stingher în fața lui. Parcă atunci a apărut prin propunere de "hai cu noi", "loc avem", "noi ne-am cam plictisit de navigat" etc. etc. Toată seara ne-am ținut de mână pe masă ca doi liceeni cu părinții la restaurant, iar când am ajuns 1a dans în disco, am reușit chiar să+i fur câteva săruturi atunci când el se uita
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
rucsac sau în capul meu, dacă vrei să mă verifici și să traversezi Africa cu mine și cu Vero în cârcă. Când vă hotărâți, vă prezentați la punctul de frontieră din marină, ne-a comunicat ofițerul pazei de coastă, vădit plictisit și el de ultima tentativă a lui J.P. de a o convinge pe Vero să nu mai plece. Pentru că imediat ce a văzut-o cu bagajul în mină, a luat-o deoparte și a început să-i promită totul, numai să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a retras mâna, în halat era Vero, brunetă ca Moni, cu fața arsă de soare ca atunci pe barcă. Nu au lipsit nici Mînu, nici Liliana, chiar și Valeria a trecut pe acolo. Acum mă retrag puțin. Poate te-am plictisit cu poveștile mele. Știu că tu știi că eu știu că te-am mai mințit câteodată, că am inventat puțin și că am fost subiectiv. Dar e povestea mea, povestea singurătății mele, singurătatea mea. Pe care nu am vrut să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lectură impersonală și anonimă a corupției, până la reflecția în inima omului corupt. De la corupție la omul corupt: doar așa putem înțelege de ce iertarea nu mai este o realitate subînțeleasă nici dată ca sigură. Deoarece e adevărat că Dumnezeu nu se plictisește să ierte, dar e și adevărat că omul corupt, capturat în spirala răului obișnuit, al corupției, se plictisește să ceară iertare. Devine impermeabil la profeția iertării. Aceasta înseamnă că în omul corupt sunt compromise condițiile de bază, dintre care tocmai
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
așa putem înțelege de ce iertarea nu mai este o realitate subînțeleasă nici dată ca sigură. Deoarece e adevărat că Dumnezeu nu se plictisește să ierte, dar e și adevărat că omul corupt, capturat în spirala răului obișnuit, al corupției, se plictisește să ceară iertare. Devine impermeabil la profeția iertării. Aceasta înseamnă că în omul corupt sunt compromise condițiile de bază, dintre care tocmai prima este cea a recunoașterii propriei stări care a condus corupția la habitat sau ethos. De aceea, Papa
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
care nu obosește să ierte, coruptul se prezintă ca autosuficient în expresia mântuirii sale: obosește să ceară iertare”. Adevărata imanență, ca prima cauză a lipsei de iertare, constă în faptul că cel corupt, construindu-și propriul sistem de mântuire, se plictisește să ceară iertare: nu este Dumnezeu care nu oferă iertarea, dar e pur și simplu cel corupt care nu mai caută o astfel de iertare. Faptul că la rădăcina oricărei atitudini corupte există o oboseală față de transcendență însemnă, deci, că
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
poate face trecerea logică la aserțiuni prescriptive, așa încât din toată știința disponibilă nu este posibil să extragem un gram de morală. Știința descrie, explică, prevede întotdeauna prin intermediul teoriilor falsificabile, dar nu stabilește valori. Știința știe, etica evaluează. Nu intenționez să plictisesc pe nimeni făcând referințe la lunga, agitata și, totodată, bogata istorie a disputei dintre raționaliști și voluntariști - dar o întrebare îmi stă la inimă și aș vrea să o exprim: un creștin știe ceea ce este bine și ceea ce este rău
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
era însă că de câteva ori m-au uitat acolo și a trebuit să vin acasă pe jos, mergând câte trei ore, pe înserate, printre lanuri de grâu și floarea-soarelui. Serile, ajuns acasă, n-aveam absolut nimic de făcut, mă plictiseam îngrozitor, umblam năuc prin satul mort, un puști de 16 ani pe care nu-l băga nimeni în seamă. Fetele de vârsta mea din sat se uitau prin mine de parcă nici n-aș fi fost. Acasă - nici radio, nici televizor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu el iluminarea și înțelegerea, și zâmbetul, și visele. 12 Din păcate, cel care scrie rândurile astea e mai curând adolescentul stupid de altădată, pe deasupra mai bătrân și mai trist. Celelalte două săptămâni au trecut foarte repede. Nu mă mai plictiseam. Reînvățam să folosesc lumea. Reinterpretam senzațiile. Reciteam cărțile. Am intrat prima dată infeeling-ul special al poeziei (pentru care nu avusesem cine știe ce interes sau prețuire înainte, deși comisesem câteva poezii) citind antologia poeziei române moderne, pe care am învățat-o repede
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Bardo a meditației concentrate, dacă întîiul dintre chakras, divinul Sahasrara, sfera de foc radiind în creștet din deschiderea brahmanică, este adevăratul ochi cu care construim lumea, eram fericit, trăiam în Bardo și peste mine ardea Sahasrara. Dar de imagini te plictisești, asta-i partea proastă cu imaginile. Când îți faci un nes, torni o linguriță de cafea solubilă peste o linguriță de zahăr. Agiți un pic paharul până când printre granulele cafenii încep să se ivească cele albe. Curând, foarte curând, ele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe când cele iniei, gravitând în jurul ei, erau tăcute, dar mult mai sclipitoare. Până la urmă însă, se ciocneau unele de altele, se destabilizau și se prăbușeau pe o parte, unele mai repede, altele mai târziu, dar acolo se ajungea inevitabil. Mă plictiseam și de titireze în vreo jumătate de oră. Multe cădeau pe jos și, mai târziu, auzeam câte un răcnet și înjurături dacă taică-meu călca pe vreunul din ele. Sau se rătăceau prin sertarul cu nasturi al mamei și, când
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să vedem și noi "spectacolul" dat, în fața unui amfiteatru de turiști multicolori, de câteva foci. Focile - foci pur și simplu. Țineau mingea pe nas și înfulecau peștișori. îmi părea rău după bani. Nici acum nu știu cum am dat de acel miracol. Plictisiți la culme, cu copilul terorizat după noi, am coborât într-o doară la subsolul bazinului cu foci. Acolo se făcea mai întîi un coridor cu terarii de-o parte și de alta. Păianjeni. Păsărari, tarantule, în fine, toate mărimile, formele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
masculul, s-au oprit în fața noastră 54 și ne-au privit, secunde întregi, cu gravitate. Cristina și cu mine încremeniserăm. Eram niște prăpădiți pe lângă marile și minunatele ființe care ne scrutau de după curbura moale a sticlei. Foarte curând s-au plictisit de noi și și-au reluat rotirile și răsucirile, atingerile delicate și jocul privirilor. Apa nu se clintea, nu făcea bule de aer sau vârtejuri la alunecarea lor. în bazin era și un pui. Se rotea și el, înșurubîndu-se în jurul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu mai știu cine), logistica, deși știu prea bine și știe și el probabil - că noi doi n-o să plecăm niciodată împreună undeva, că sîntem total incompatibili, că eu voi fi mereu complexat de inteligența și forța lui, iar el plictisit de veșnicele mele tăceri. Dar stăm cu capetele aplecate asupra unei hărți, și deasupra noastră fâlfâie în vânt copertina de la Societe Generale, și e un soare puternic de primăvară, și noi sîntem încă foarte tineri. Doi dintre noi "Two of
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
întreaga dramă, personală și socială, a acestor copii ai unei lumi în care prezentul e mizerabil iar viitorul e de neconceput. Un prezent etern alcătuit din dejecții, spume murdare, bucăți delabrate de obiecte nerecognoscibile, oameni urâți și terni, care se plictisesc. Beckett, dacă vreți, dar un Beckett umed, mânjit, lipsit de măreția cenușii. Crescând larvar, întîi copil, apoi adolescent, în fine matur, omul e cuprins de același urât, pentru că urăște totul și totul e urât în jurul său. Este axa verticală, diacronică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fie încîntat de vreun text clasic studiat la școală. Și nu pentru că textele clasice nu pot fi încîntătoare (ele sânt uneori cu asupra de măsură), ci datorită faptului că înșiși cei care le 292 aleg ca să figureze-n manuale sânt plictisiți până peste cap de ele, "își fac treaba cu ele", cum se zice, la minima rezistență, flatând platitudinea, conservatorismul și lipsa de curiozitate ale celor mai mulți dintre profesorii de română, pentru care timpul trece, leafa merge, pensia se apropie. Pe când eram
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
privea în sus spre miazăzi steaua necunoscută pe care n-o slăbise din ochi de-a lungul drumului prin deșert. Din cort, venise după el și Iahuben. Iar înăuntrul țarcului, câțiva oameni umblau printre trupurile adormite, vorbind în șoaptă. Iahuben, plictisindu-l steaua, se uită prin gard și-l zări pe bătrânul Agbongbotile. Începuse să se descurce câte puțin în graiul băștinaș, iar vederea bătrânului rob negru îi făcu plăcere: avea cu cine schimba o vorbă atâta timp cât Auta se îndeletnicea cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]