7,468 matches
-
de Constantin Toni Dârțu, a ajuns la volumul 52, constituindu-se într-un palat al memoriei spiritualității creatoare a neamului nostru, cu tot atâtea camere . În anul 2002 când a apărut volumul 4 în care eram eu inclus împreună cu soția, poeta Titina Nica Țene, și fiul, istoricul dr.Ionuț Țene, nu credeam că aceast dicționar v-a ajunge la volumul 52, cu toate că prin anii 2007, pentru prima dată, am folosit, într-un articol, termenul de enciclopedie dat acestor volume, când se
MAREA ENCICLOPEDIE PERSONALITĂŢ ROMÂNE ŞI FAPTELE LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360051_a_361380]
-
economiei de piață în această zonă mureșană.Critica literară este reprezentată, în acest volum, de Dumitru Balan, iar Literatura prin Dora Alina Romanescu din Mangalia, Vasile Andru, scriitor și eseist sapențial, Georgeta Pamfil Manta și Filoteea Stoian Barbu, ultimile două poete de o sensibilitate maladivă. Trebuie să remarcăm prezența, la rubrica Artă a distinsului pictor și scriitor Sorin Spiridon Gâtu, harnic colaborator al acestei mari enciclopedi, unul din cei mai însemnați ARTIȘTI PLASTICI BISERICEȘTI, maestru în arta mozaicului, autor de cărți
MAREA ENCICLOPEDIE PERSONALITĂŢ ROMÂNE ŞI FAPTELE LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360051_a_361380]
-
DE POEZIE - LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” Autor: Victor Teișanu Publicat în: Ediția nr. 579 din 01 august 2012 Toate Articolele Autorului „Sentimentul spiralei” (antologie) (Colecția Opera Omnia. Poezie contemporană) Editura Tipo Moldova, Iași, 2012 Lucia Olaru Nenati este o poetă a vibrațiilor adânci, aducând la suprafața textului, de predilecție, viziuni candide și serafice, dar și ultragiile unui destin cel mai adesea potrivnic. Lipsită de complexe în fața modelor literare, inclusiv ale propriei generații, ea caută și găsește, mai ales în lirica
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
abundent, o senzualitate bine temperată, cu ingenuități și trăiri delicate. Citindu-i poezia, nu simți chinul elaborării ci dimpotrivă, ai sentimentul că totul este frust și spontan, învăluit mereu în nimbul cald al feminității. Dacă albul definește stări sufletești, peisajele poetei sunt policrome, izvorâte dintr-un imaginar paradiziac, în care culorile se îmbină cu afectivități de o transparență impecabilă. Respingând insurgențele formale, Lucia Olaru Nenati optează pentru tipare prozodice cvasitradiționale, atent distilate însă, și prilejuindu-i performanțe poetice de invidiat. Trăiri
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
impecabilă. Respingând insurgențele formale, Lucia Olaru Nenati optează pentru tipare prozodice cvasitradiționale, atent distilate însă, și prilejuindu-i performanțe poetice de invidiat. Trăiri rafinat romantice și un misterios fior eminescian nu lipsesc, conferind atât înălțimea cât și adâncimea acestei poezii. Poeta decantează idealități rezultate dintr-o interpretare personală a lumii și apelând la simboluri coloristice și nu numai. Toate trebuie să întrețină sentimentul unei feminități neinhibate. Discurs fluid, luminos și curgător într-o albie de sonorități și armonii aproape edenice. Lucia
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
primejdii. Deși abordările devin directe, autoarea respinge prozaismul de orice fel, păstrând nealterat, chiar și în partiturile reflexive, un fior de rafinate afecte romantice. Așadar elan introspectiv și încercare de a se avânta în competiția socială care provoacă doar disconfort. Poeta are un excepțional simț al muzicii, melodicitatea ei decurgând din permanența lecției eminesciene. În total antagonism cu spiritul troglodit, Lucia Olaru Nenati jinduiește după puritate și adevăr, înfruntând cu vădite sacrificii ostilitatea contemporanilor. Întreaga dramă e aici: ea se desprinde
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
jinduiește după puritate și adevăr, înfruntând cu vădite sacrificii ostilitatea contemporanilor. Întreaga dramă e aici: ea se desprinde vizionar din încorsetarea cotidiană, totdeauna pregătită pentru zboruri înalte, dar ascultă în același timp, fără să se poată împotrivi, și chemările teluricului. Poeta face să sune actual instrumente lirice pe care mulți dintre confrați le consideră vetuste, versul său respirând modernitate nu prin violențe verbale, ci prin știința de a sonda și exprima inefabilul. „N-aș coborî în mine niciodată”, sună un vers
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
De dragoste”). Ritualul nu este posibil în izolare pustnică, ci doar în consens cu datele primordiale: „Iarba a crescut subțire/ În cămașa ta de mire/ Seara a-ncăput frumoasă/ În marama-mi de mireasă” („Grâul a crescut înalt”). Alt semn că poeta încearcă reglaje fine spre pragmatism ontologic este îndemnul „să nu treci plutind peste lucruri” („Învățăturile înaltei umbre către fiica ei, lumina”). Drumul (drumurile) spre real semnifică deci un amestec între materie și idealitate, „cu praf și cu stele” („Drumul spre
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
tulpină/ Prin limpede durere fermecată/ Când înfloririi trupul i se-nchină” („Maternitas”). „Nesfârșitele vămi” (Ed. Eminescu, București, 1979) este deja un volum de consistență valorică. Trei „personaje” guvernează această poezie: Visul, Așteptarea și Zborul, prezente de fapt în toată lirica poetei, în proporții diferite. Reflecția cucerește tot mai mult din terenul descriptiv, ființa pare a se supune unui filtru meditativ („Litanie pentru Emma”). Întâlnim momente de măiestrie formală („Ikebana”), iar universul e rural și domestic („Șarpele casei”). Meditația gravă nu exclude
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
și sentimentul hibernal. Viziunile luminoase încep a se fisura („Broderie de vânt”). Suntem înconjurați de obiecte ostile („Săptămâna lucrurilor”), așa că mai avem la îndemână o soluție: retragerea în sine. Stilistic, balanța înclină spre epic. Din perimetrul spiritualizat al senzațiilor intime, poeta coboară mai des în arena socială, încercând să se apere cu floreta subțire a poeziei (Cel ce pleca, Secretul cod, Umbra de dor). „Ucenicia de aur și purpură” (Ed. Eminescu, București, 1985), începând cu titlul, marchează încă o culme luminoasă
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
1985), începând cu titlul, marchează încă o culme luminoasă în lirica Luciei Olaru Nenati. O veritabilă colecție de poezii substanțiale, cele mai multe antologice. Volumul debutează cu un poem erotic de ținut minte. „Uitam să mă trezesc în zori” reprezintă în lirica poetei ceea ce însemna pentru Ion Pillat balada „Aci sosi pe vremuri”. Un poem absolut tulburător, unic în poezia contemporană, cu ritm de sarabandă și menuet, fermecător, plin de adrenalină dar și de melancolie eminesciană, de visare și nostalgie, de speranță și
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
în poezia contemporană, cu ritm de sarabandă și menuet, fermecător, plin de adrenalină dar și de melancolie eminesciană, de visare și nostalgie, de speranță și tulburare, de erotism și idealitate, într-un echilibru încântător. Cu o adevărată demonstrație de virtuozitate, poeta ne avertizează încă o dată că nu se teme de tiparul formelor clasice, sfidând parcă rețetele literare la zi: „De-aș învăța neprețuitul semn/ Prin care să mă schimb într-o plutire/ Deasupra apei de frunziș și lemn/ Sculptată maiestos în
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
într-o plutire/ Deasupra apei de frunziș și lemn/ Sculptată maiestos în amintire” („De-aș învăța”). Croiala clasică prinde excelent de fiecare dată : Să ne ascundem, Fructul oprit, Oglinzi de tăceri, Mîine vremea. Întrezărirea ultimului capăt de drum devine preocupantă. Poeta privește lucrurile cu împăcare și măreție: „Fiece pas sporind augustul preț/ Al sublimei arte cu care știe frunza/ Toamna să moară” („Academia de aur și purpură”). Dar rămâne și varianta amărăciunii și a părerilor de rău biciuitoare: „Va ploua cu
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
acele fragmente care împreună pot cristaliza compoziții de genul unor asemenea declarații testamentare emoționante. „Singur, sinele meu” (Ed. Junimea, Iași, 1996) vine cu noutatea poemelor ample, degajând forță și rezistență. Tot din punctul de vedere al înfățișării exterioare notăm curajul poetei de a propune formule clasice de adresare directă și maximă simplitate, dar care rămân totuși cu succes pe etajul superior al poeziei, atât prin tensiunea și dramatismul lor intestin, cât și prin știința de a capta, inclusiv estetic, atenția și
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
doară cortina să cadă”). Par a fi concepute ca niște poeme de bilanț după o carieră poetică extrem de rodnică și tumultuoasă. Tot acum se amplifică încercările de dialog (ca în psalmul arghezian) cu Dumnezeu. Avem mai degrabă monologuri interogative ale poetei în speranța unor limpeziri necesare. În planul atitudinii este remarcabilă și propensiunea autoarei către pamfletul de calitate. A se vedea „Odă vrăjmașului meu”. „Arca de frunze” (Ed. Augusta, Timișoara, 2003) este o culegere de autor, reiterând ideea că în creație
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Poeme > Antologie > VOLUMUL ANTOLOGIC "VADE MECUM" (VINO CU MINE)! Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 589 din 11 august 2012 Toate Articolele Autorului Coincidentia oppositorum Antologia reunește cele mai valoroase creații a șase poeti contemporani care folosesc versificația pentru a nuanța diversele sfere ale realității. Fiecare abordează arii tematice diferite, transformându-și emoțiile într-un limbaj care capătă puteri nebănuite și care redefinește esența vieții. „Sunt pasărea rănită de timp, De timpul tău Care
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
tăcere, se cer pătrunse, simțite și nu interpretate. Sunt versuri care solicită cititorului să vibreze la unison, îi dezvăluie că orice iubire pătimașă poartă în sine stigmatul autodistrugerii, îl avertizează asupra imposibilității monopolizări momentului în care suntem cu adevărat împliniți. Poeta nu descurajează, nu îngenunchează iubirea în fața inutilității, ci instigă la trăirea cu intensitate a pasiunilor, semnalând nostalgic efemeritatea lor tocmai pentru a stimula dezlănțuirea simțurilor. Deși sunt ecoul iubirilor pierdute, poeziile nu emană tristețe pentru că exprimă o putere nesecată de
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
aceeași intensitate, fiind străin de dezlănțuirea frenetică a iubirii, mirarea în fața neputinței celuilalt de a resimți profunzimea devine durerea de a rămâne neînțeles. Un suflet demn va găsi resemnarea în pasivitatea așteptării deoarece constată că orice căutare e în van... Poeta opune trecutul prezentului, autoiluzionarea și naturalețea trăirilor detașării primită în dar odată cu trecerea timpului. Inedită este devitalizarea în fața conștiinței că iubirea pierdută mai revine doar ca amintire. Poezia „Ești” deconspiră proiectarea distinctivă a propriilor așteptări asupra celuilalt și refuzul îndârjit
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
Poezia „Ești” deconspiră proiectarea distinctivă a propriilor așteptări asupra celuilalt și refuzul îndârjit de a accepta că totul, inclusiv iubirea, are un final. Trăirea din perspectiva sfârșitului iminent induce zbucium, anihilează fericirea și are ca unic remediu fructificarea clipei prezente. Poeta divulgă fragilitatea singurătății și convingerea că aceasta este soarta tuturor celor blestemați cu sensibiliatate și tărie, care nu-și trâmbițează amarul, găsindu-și refugiul în discreția favorizantă regenerării... „de ce nu ar fi timpul un cântec trist suspendat pe un lăstar
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
discreția favorizantă regenerării... „de ce nu ar fi timpul un cântec trist suspendat pe un lăstar cu boabe coapte și gust de viață răgușită” (ars poetica, Dorina Neculce ) Poemele Dorinei Neculce manifestă tendința de a-și apropia narațiunea prin exploatarea parataxei. Poeta descoperă alte perspective ale vieții pe care le filtrează estetic, transformându-le în artă: omul pare depersonalizat, e propria lui aparență, poartă conștiința damnării și trăiește un acut sentiment al limitei existențiale. Temporalitatea descoperă ascunzișurile și acoperă cu perseverență revelațiile
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
genuin”. „Detaliu la Vall”surpinde evocarea unui moment de împăcare generată de purificarea gândului prin iertare. Această rezonanță a cugetului invocă un proces de trezire :„puneai Kahuna să strige Sufletul Gaiei/ deși știai dinainte/ că țărmul acesta sunt eu însămi”. Poeta Luminița Petcu realizează o veritabilă artă, îmbinând elementele de filozofie cu cele din sfera esteticului întro inălțatoare confesiune lirică. Poeziile exprimă dureri profunde însă în absența cauzalității. În sobru marș Pășesc prin timp Îmbătrânind îndoiala sub mine (Eșesc, Rameel ) Poeziile
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
reneagă/ Și-mi pun mereu o întrebare/ Cum pot să fac să fiu întreagă?”. Uneori este resimțită dorința imperativă de a-i fi descoperite sentimentele (Parcurge-mă), alteori se cufundă in rememorarea confesivă a unei iubiri boeme (Plouă a toamnă). Poeta vede lumea prin filtrul sensibilității artistice care particularizează: „Când privesc stelele pe cer/ Mă consolez că pentru mine/ Deși sunt două, au mister” (Consolare). Aceeași Pasiune expune puterea cuvântului imortalizat în scris, astfel devenind o mărturie peste timp, unire în
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
arătându-i acestuia precum legendarul fir al Ariadnei o posibilă cale ce ar putea fi urmată printre vitregiile inerente ale vieții, ale iubirii sau ale incertitudinilor rezultate ca o constantă a interogațiilor solilocviale. Nu este nici o trufie în această atitudine, poeta ne propunea doar cunoașterea unei experiențe de viață, restul urmând a-l decide, dacă vrea, cititorul. O spun din capul locului: nu sunt nici un consumator predilect de poezie și, chiar dacă uneori mai intru cu timiditate în domeniul creației poetice, nu
O PRINŢESĂ ÎN REGATUL POEZIEI. DESCIFRAREA ANOTIMPURILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360067_a_361396]
-
Iar falduri de albastru-și sapă drumul/ Spre-abis, în murmur de iubiri eterne”. Sărută marea-n dans sălbatic țărmul: Limasol) Efectul asupra cititorului este foarte interesant creându-se iluzia unei participări directe la actul creației poetice sub auspiciile inspiratoare pentru poetă. În orice context însă există o durere, chiar și o revoltă împotriva acelor evenimente care o fac să fie departe de țară, nu neapărat împotriva voinței ei dar nici cu bucurie. „Măicuță dragă, chiar plecați în lume/ Noi te purtăm
O PRINŢESĂ ÎN REGATUL POEZIEI. DESCIFRAREA ANOTIMPURILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360067_a_361396]
-
cu uriașa ei cunoaștere pe care, la începutul cuvintelor pe care ni le adresam, nu îndrăznea să și-o recunoască drept bogăție de nedefinit în săracul alfabet uman. Pas cu pas am recunoscut în versurile ei, câteva din acordurile unei poete dragi mie de ani de zile, Edith Södergran. Unde poți fi, când sărutul tâmplelor adună în el bucuria cunoașterii și recunoașterii harului Omului prin Voia Domnului, pitit undeva, între voință și teama de a nu fi rănit iar și iar
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]