21,807 matches
-
din jurnalul secret pe care-l traduci. Bineînțeles, cu o prezentare - a ta sau a altcuiva. De asemenea așteptăm tot ce vei putea să recuperezi din vechile materiale scrise cîndva. În plus, am o rugăminte personală: să-mi trimiți texte poetice din Osten Sjostrand (dacă e posibil în engleză, franceza sau germană). Poți să-mi comunici și adresa lui Ion Milos? Sper să am ocazia să te revăd, bineînțeles în România. Cu mulțumiri și cu cele mai sincere urări de sănătate
Scrisori către Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/6204_a_7529]
-
lui - de explorare a străfundurilor ororii concentraționare, dar de evocare oblică, metaforică, a ceea ce, privit în față și spus de-a dreptul, ar copleși, ar obnubila, ar fi nu literatură ci tortură. Cele aproximativ șaizeci de scurte capitole de proză poetică m-au trimis cu gândul la Fuga morții,poemul emblematic al lui Paul Celan, despre care se spune că a reabilitat limba germană ca purtătoare de valoare literară. In Germania este studiat în școli în cadrul programului de asumare a trecutului
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
ști, de fapt, dacă scriitoarea a ținut să meargă pe drumul deschis de el. Amândoi se apropie însă cu sfială de ceea ce mintea lor refuză să asimileze ca posibil și, în loc să descrie realist, preferă să transfigureze, să transforme în ziceri poetice fărădelegi monstruoase care desfid rațiunea - înrobirea, înfometarea și alte forme de degradare programatică a oamenilor (ea), toate acestea plus asasinatul la scară industrială (el). Leagănul respirației este o carte scrisă, atât de inspirat scrisă și atât de bine tradusă, încât
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
fost aspirată de teatru. Din când în când mai scriu, totuși, poezie, dar mi-am dat seama că nu are rost să scriu într-o viață de om mai mult de cinci cărți de poezie. Am văzut ce înseamnă hemoragia poetică a celor care scot o carte pe an. Poezia este o decantare. Poezia este un alambic în care prepari un lichid magic, să spunem că din șase sute de kilograme de materie primă brută îți propui să decantezi doar un singur
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
rețină ceva din lumea pe care congenerele lor o dinamitează. „Ceasul copilăriei colbăit în tăcere" (Palmares) e cel care sună, în cadențe minore, în aceste notații de-o vagă înduioșare, frumoase ca viața văzută de sus. Un soi de artă poetică e Plasa lui Pitagora, o blândă împăcare a meșteșugului cu natura. Se spune că, prinzând pescarii o plasă de pește și aflând de la Pitagora câte capete trage capcana lor, învățatul le-a cerut să-i numere, ca să-i confirme exactitatea
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
convingere, să trimită imediat în țară ceea ce compunea. între poeziile lui D. Anghel și versurile semnate A. Mirea se percepe însă o distanță considerabilă. Atracția către fantasticul asumat se cere neapărat semnalată în Fantasii: se deschidea astfel poarta spre prozele poetice publicate începînd cu volumul Fantome; nu întâmplător titlul volumului de proze apărut peste doi ani se înrudea cu fantasiile în versuri. Spre finalul vieții, Anghel a scris cîteva poeme care, prin subtilitate stilistică, dovedeau că poetul pășise în altă etapă
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
încercată de Anghel atunci cînd a trecut de la vers la proză rămîne dintre cele mai interesante: versul poeziilor din h grădină, alexandrinul românesc de 18 silabe, se lungește și mai mult, capătă dimensiuni aberante, abandonează rima și ia forma prozei poetice; în afară de rimă, Anghel nu renunță la mare lucru. Proza lui se grupează în paragrafe, asemenea unor strofe ample, conservă un ritm sensibil, mai variat și mai capricios decît în poezie, însă un ritm care se impune imediat cititorului. Prozatorul conservă
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
Cîteodată, această uniformitate a plîngerii obosește cititorul, lamentarea continuă pe ruinele trecutului și auto-înduioșarea devin iritante. Nu e însă mai puțin adevărat că din această psihologie au luat naștere cîteva capodopere rămase pînă astăzi, dincolo de timp, exemple canonice de proză poetică românească (Mama, Fata din dafin, Garda imperială, Ceasornicul bunicii): „mă strecor cu gîndul înăuntru, urc scările, trec ușurel prin ganguri și intru în odaia unde am copilărit. Cu puterea amintirii așez lucrurile la loc, covoarele vechi cu flori șterse, iconostasul
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
volum antologic, ni-l arată pe prozator evoluînd într-o direcție previzibilă: opoziția dintre prezentul decăzut și trecutul mirific al Iașului se transformă în opoziția dintre realitatea brută și fantezie; locul trecutului îl ia imaginarul pur, desprins de contingent. Prozele poetice devin basme stilizate (Culegătorul de stele căzătoare, Oglinda fermecată) sau parabole stranii, apropiate de basm prin infuzia de fantastic (Fluturul morții, Spovedania unui orb). Bineînțeles, nici urmă de folclor în aceste ingenioase compoziții: parabolele-basm imaginate de Anghel au un permanent
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
satul apare, sub condeiul lui Adrian Marino, demonizat, un „blestem" al poporului român. Nu se salvează de la dezastru nici folclorul, decimat alături, încă o dată, de poezia în genere, căci România nu se cade a fi „în nici un caz etern folclorică, poetică, «orfică»". Un raționalism sec, ostentativ, opus „oricărei metafizici nebuloase, oricăror ontologii, esoterisme și misticisme degradate", îl face pe autorul Biografiei ideii de literatură să arunce la repezeală peste bord pe „dogmaticii" Nae Ionescu, N. Steinhardt, C. Noica: „Ravagiile acestor «directori
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
stilist. Cultul rafinamentului, la Mălaicu-Hondrari, nu e unul de suprafață. De fapt, e atât de adânc, încât e imposibil de spus unde-i sunt marginile. Altminteri, sigur că o atenție formală există. Mai mult chiar, o atenție formală de tip poetic, care face ca o bună parte din frazele Apropieriisă poată funcționa ca versuri, sau, în cel mai rău caz, să înceapă în ritm lozincard. Primele rânduri sunt, pentru cine-și mai aduce aminte, edificatoare, pentru ca în următoarele aluzia să se
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
Nicolae Manolescu Când, la sfârșitul secolului XIX, scria memorabilul vers „de la musique avant toute chose", Verlaine definea o noua arta poetica, aceea simbolista, subliniind preeminența elementului muzical. N-avea cum să-și închipuie că muzica va fi în secolele următoare, împreună cu poezia, cea dintâi artă interzisă de anumite regimuri politice. De curând, grupările extremiste care controlează mare parte din Somalia au
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]
-
Un compozitor sovietic a schimbat titlul simfoniei sale dedicate morților în războiul mondial pentru ca cenzura s-o interpreteze, nu ca pe un recviem, ci ca pe o glorificare a eroilor leningrădeni. Și poeziei i se cerea o atitudine asemănătoare. Modernismul poetic, bazat pe muzică, pe individualism și pe obscuritate, a fost condamnat ca burghez și decadent, iar poezia silită să se întoarcă la exprimarea unor sentimente obștești, limpezi și festive. Oarecum neașteptat este să constatăm că o critică aproape la fel de severă
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]
-
in times of trouble/ Mother Mary comes to me/ Speaking words of wisdom, let it be.") și cine nu recunoaște, râzând amar, cum fostele lyrics devin, printr-o retortă autoironică, lirism neaoș? Astfel de momente de grație, în care intuiția poetică de amănunt a lui Mircea Cărtărescu funcționează strălucit, în ciuda tuturor piedicilor care i se pun, sunt nenumărate în Nimic. Numai inventarul titlurilor dă la iveală câteva asemenea concetti de efect: Fiindcă refuz să mai scriu despre ce n-am trăit
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
Rodica Zafiu În mod surprinzător sintagma fără număr pare să se fi încărcat, pentru mulți vorbitori de azi, cu conotații sociolingvistice negative, evocând un registru substandard, suburban. Pentru alții, sper că a rămas o formulă poetică, usor arhaizantă, cu ecouri eminesciene. Dinamica uzului produce uneori asemenea polarizări paradoxale, asociind extremele ierarhiei stilistice: registrul foarte înalt - și cel plasat foarte jos. Explicația fenomenului stă, în bună măsură, în istoria culturală a limbii române: unele cuvinte și expresii
Fără număr by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6309_a_7634]
-
pe când poemul său e încă în lucru, află despre sinuciderea Liei Fingerhut, tânăra de care s-a îndrăgostit în 1947, când și-au petrecut vacanța de Paști, împreună cu niște prieteni, în Carpați, în apropiere de Kronstadt (Brașov). Alegerea unei specii poetice ca elegia - „poem liric care exprimă o lamentație dureroasă, sentimente de melancolie”, spune dicționarul Robert - este cu atât mai puțin surprinzătoare cu cât Celan e marcat, la acel început de primăvară, de amprenta lăsată în regiune de Rilke: micul castel
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]
-
de la periferia germanității - unul din Praga (asemeni lui Kafka, un alt mare model literar al lui Celan), celălalt din Cernăuți, două imense centre de cultură aflate astăzi la hotarele unor vaste spații slave. Dincolo de amintirea reînviată a unei mari fraternități poetice, stimulat de Rarogne, așa cum o arată finalurile celor două versiuni ale Elegiei valaisiene, Celan începe să viseze, lamentându-se, la tinerețea lui (vacanța de Paști și cea de vară din 1947, petrecute în România) și la îndepărtatele lui afinități (Ossip
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]
-
Sunt și două, nu mai multe, dar nici mai puține, care ne-au pus la grea încercare înțelegerea, cele semnate de Ioan Buduca și Liviu Franga. Revenind la interviu, trebuie să ne mărturisim bucuria de a-l reîntâlni pe autorul „Poeticii matematice”, savantul veșnic tânăr și ferice din vastele cunoștințe și din ideile originale ale căruia ne-am inspirat cu toții într-un moment sau altul. Avem doar măruntul regret că întrebările lui Marian Drăghici cad prea des în transa unei admirații
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
în detalii dintre cele mai crude: inimi smulse din piept, creieri țâșnind prin urechi, capete retezate cu spada sau zdrobite cu buzduganul. Vitejia lui Roland și a tovarășilor lui este demnă de tonul epopeic al „Cântării”. Sunt și remarcabile formulări poetice: „(Charlemagne) își ascunde sub mantie neliniștea”; „Roland vede ginta blestemată, mai neagră decât cerneala și care n-are nimic alb în afara dinților”; „Înalți sunt munții și întunecoase văile, stâncile sunt bătute de furtuni și trecătorile, sinistre”. Schimbarea poziției epitetelor ritmează
De ce ar trebui să citim La Chanson de Roland by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4889_a_6214]
-
a scriitorului brașovean dispărut la doar 49 de ani, nu e suficient să faci o muncă de istoric literar. Trebuie mai mult. Mircea Nedelciu, împreună cu colegii de la grupul literar „Noii” din primii ani ai deceniului opt, nu propune doar o poetică nouă, ci, în plus față de toate generațiile postbelice, vine cu ceea ce în lumea anglo-saxonă se numește de cîteva decenii theory. Faptul că „Noii” sînt textualiști, că experimentează la nivelul scriiturii, că citesc „teorie” - e drept, fără program -, și nu doar
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
lui Mircea Cărtărescu. Cel mai cunoscut scriitor român în viață este citat cu o afirmație asupra căreia merită reflectat: „Dar către 1980 ei (’Noii’) erau deja percepuți de către prozatorii cu cinci-șase ani mai tineri drept un grup marginal, cu o poetică interesantă, experimentală, dar care data iremediabil.” Adina Dinițoiu glosează în mai multe rînduri pe marginea acestei evaluări. Într-adevăr, textualismul combină adesea o estetică avangardistă cu un ethos postromantic. E interesantă estetica, scrie Cărtărescu, dar e datată expresia izolării, a
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
Suveranitatea e, în chip refrigerat-formal, cea a trupului, căruia îi corespunde textura densă a imaginarului, ca o carnație secundă. Nu o dată desfătarea corporală se avîntă pînă-n pragurile mitologice (Centauri). Din acest materialism sublimat în decorativ izvorăște, după cum am văzut, o poetică a asociațiilor luxoase. O suită de imagini ce-ți iau ochii, aidoma picturilor lui Klimt: „Lacrima să fie luată drept glazură, drept ciucure de pudră la restaurantul chinezesc. Un ornament totuși tulburător, ce lasă urme de safir” (Zăpadă topită în
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
pot face pentru ei/ - să descriu acest zbor/ și să nu spun ultimul cuvânt.” Szymborska a dovedit din totdeauna mult bun-simț. Lasă însă istoria să se pronunțe. Știe că o face cel mai bine. Și încă un aspect. Claritatea demersului poetic a situat-o pe autoarea celor O sută de bucurii printre cei mai cântați poeți polonezi. Totul în interpretări de excepție. Sfârșit de veac Trebuia să fie un veac mai bun ca celelalte secolul nostru al XX-lea. Nu va
Ne-a părăsit Wisława Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/4903_a_6228]
-
unui destin nedrept, deocamdată confuz, tot mai clar și mai necruțător, însă, pe masura ce trec anii. La început, el crede ca iubirea poate să biruie, fie că este vorba de iubirea abstractă față de Bibliotecă - zeul tutelar al existenței sale lumești și poetice -, sau de cea concretă față de Femeie. Aurel Dumitrașcu este original, deloc „borgesian”, în primă ipostază, si ucigător de delicat, defel „eminescian”, totuși, în cea de-a doua. Îndrăznesc să spun că puțini scriitori români au atins nivelul de analiză diafana
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
transmite profunde semnale de solidaritate lui Liviu Ioan Stoiciu, în Focșanii în care acesta își avea domiciul forțat. Sunt pagini substanțiale despre funcția etică a literaturii și despre adevărată demnitate a scriitorului. Un câștig considerabil pentru înțelegerea structurilor operei sale poetice este descoperirea, de către editorul Adrian Ălui Gheorghe, a unor carnete paralele celor „oficiale”. După mutarea la Piatră Neamț (1988), în perioadele petrecute la Borca a ținut jurnal pe alte carnete, dublând-le pe cele din oraș. Acestea pot lămuri, cred
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]