4,267 matches
-
nicio polemică autentică. îngăduindu-i-se folosirea injuriei, a limbajului gros, de mahala, a denunțului, amenințării, calomniei în locul argumentelor, Eugen Barbu a fost împins spre jalnicul monolog din care, pare-se, nu mai poate ieși. Felul domniei sale de-a concepe polemica amintește foarte bine extraordinara tabletă a lui Marin Preda, intitulată Neobosita inventivitate a tipului infect, text cuprins în Imposibila întoarcere și pe care îmi iau permisiunea să-l reproduc integral tocmai pentru exemplaritatea lui și perfecta ilustrare a felului de-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de tot ce e mai sinistru în fibra pare-se nemuritoare a stalinismului. Luând cunoștință de aceste opinii ale mele, cineva s ar putea întreba, pe bună dreptate: Atunci de ce-i răspunde, dacă-l socotește neputincios în a duce o polemică, un dialog? Mai întâi, probabil pentru că eu n-am încă înțelepciunea celui ce-a scris magistrala tabletă mai sus reprodusă. Apoi, fiindcă nu-i răspund, de fapt, lui Eugen Barbu, ci dau socoteală așa socot eu , dau socoteală, spun, celor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
artiști... Artistul onorează localul! Poate veni aici Îmbrăcat oricum. Și În pielea goală. Vă face cinste. Rușine! Domnul este artist și invitatul meu!” La apariția volumului meu de debut, În 1969, prefațatorul s-a angajat, În România literară, Într-o polemică pătimașă cu „infidelul” recenzent de la Contemporanul, vroia să mă apere de neînțelegerea cronicarului care Întâmpinase fără entuziasm volumul. Încerca Însă, În particular, să mă convingă că nu talentul meu fusese, de fapt, pus În cauză, ci asocierea noastră. Atacul Îl
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Târgoviște”. Norman Manea enumeră mulți autori tineri (vezi p. 203 sau 214) - nu pe toți, i s-ar putea replica, dar o atare obiecție ar nesocoti un drept firesc la ierarhizări proprii - care pot sau nu fi Întru totul confirmate. Polemicile sunt de obicei impersonale, cu foarte puține adrese nominalizate (de exemplu, Al. Piru este o dată comentat critic fără să fie numit, iar altă dată prin intermediul criticii lui Mircea Iorgulescu). Ceea ce nu Înseamnă absența obiecțiilor. Ele au În vedere anumite unilateralități
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Însă, proiectului său narativ, atribuindu-i lui Grielescu un rol minor și pitoresc, de excentrică figurație, fie ea și tenebroasă. * Cu excepția Gabrielei Adameșteanu, nimeni nu s-a simțit obligat, după cunoștința mea, să amintească sau să comenteze, măcar cu prilejul polemicilor privind Ravelstein, un alt roman al scriitorului, Iarna decanului, unde România nu este reprezentată ca pretext de conversație la și după cină, ci prin descrierea atroce a beznei totalitare În care se prăbușise țara În perioada ceaușistă. Într-o convorbire
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar fi omorât chiar mai repede decât refuzul ei, care mă va ucide oricum... Doar În acest sens vreau să fiu evreu; În exclusivitate, doar În acest sens”. Cuvântul „exclusivist”, de atâtea ori manipulat și răstălmăcit În conotațiile retoricii și polemicilor post-Holocaust, Își revendică, aici, Înțelesul cu adevărat singular. „În exclusivitate din acest punct de vedere, mă consider cu deosebire norocos, chiar binecuvântat, nu că sunt evreu, căci deloc nu-mi pasă ce sunt, ci pentru că, etichetat drept evreu, mi s-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de mutări disciplinare în cazuri de slăbiciuni profesionale sau de încălcări de regulament. Oamenii au uitat de discursul bătăios al regelui Carol al II-lea din primăvara trecută de la Chișinău. Pe motive de ordin intern, omul acesta a intrat în polemică cu Uniunea Sovietică și da să se înțeleagă că e tare și că lui nu-i e frică de nimic. Se găseau chiar indivizi din rândul românilor, care aveau cuvinte bune pentru rege, lăudându-i înțelepciunea și tactul politic, prin
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de sorginte tupeist-livrescă, însoțită de explicația : “Am considerat necesară apariția acestei cărți pentru că trebuie să existe un document care să consemneze această zi, (14 decenbrie 1989) ca pe ÎNCEPUTUL REVOLUȚIEI ROMÂNE...” Din capul locului, enunțul trezește pasiuni pentru glosă și polemici. Estimez discuția asupra grupului de texte, ca fiind de stringentă actualitate, deși ceva timp de la “aventura inbroglio” a trecut, aceasta pentru semnalarea antinomiei dintre discurs și faptă, (limba de lemn) și pentru sublinierea proprietății juridic-etice a termenilor. Prin analogie, în
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Stoian în articolul-program -, cât și pentru viață în fața unui obiect. Cei care din motive «intelectuale» sau «antiromantice» nu vor să-l gândească sau să-l trăiască, vor rămâne pe dinafara vieții actuale.” Rubrici: „Cărți și reviste”, „Note mărunte”, „Note și polemici”. Semnează versuri Ștefan Stănescu, Al. Robot, S. M. Enciulescu, Eugen Jebeleanu (E un castel, Îngerii). Răzvan Chivăran publică un fragment de roman sub titlul Părintele Sofronie. Secțiunea publicistică găzduiește semnăturile lui Arșavir Acterian, Mircea Palodă, Stanciu Stoian. La „Cronica plastică”, „subtilul
FREAMATUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287084_a_288413]
-
cititor, invazia voită a cotidianului în discursul poetic, o tehnică aproape aleatorie de desfășurare a motivelor. Pornind de la teme simboliste ca pretext polemic, libertatea și autonomia, în numele cărora sunt invocate practicile distructive, sunt turnate însă în formele dialogului, problematizării și polemicii, unele chiar constructive. Noutatea și efectul de surpriză, atât de elogiate de poeții dadaiști, sunt întreținute tocmai de contradicțiile interne ale unei astfel de poezii. Dar lovitura de grație este dată în primul rând limbajului, afectând în general sfera comunicării
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
pentru care «Datina» s-a născut și a luptat totdeauna” înseamnă „specific național fundat pe tradiție”, spune, de pildă, în articolul Specific național și tradiție (5-6/1927). Al. Dima diagnostichează, de asemenea, „Criza culturii românești”, fiind și principalul promotor al polemicii împotriva ortodoxismului „Gândirii”. În 1929, în Depășirea etnicului? Asupra ideologiei actuale a „Gândirii”, susține că „spiritualitatea ortodoxă” e doar „un element component al tradiției noastre naționale”, convingere reluată și în Problema mișcării ortodoxiste. Poziții asemănătoare exprimă Mihail Gușiță (Asupra ofensivei
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
în cazul lui C.: „Adevărata față a lui Ion Creangă, după atâtea tragedii familiale și suferințe personale, era - să nu uităm aceasta niciodată - tragică, deși el a înveselit lumea și ne-a lăsat opera sa, profund optimistă și stenică.” În polemica lui Petru Rezuș cu G. Călinescu, mai aproape de adevăr pare imaginea propusă de cel dintâi. Nici „fața” operei lui C., în care după Nicolae Iorga „toți pare că râd”, nu este chiar atât de veselă și senină. Dacă s-ar
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
țelurilor politice și literare ale gazetei. Mai puțin preocupată de dezbaterile ideologice propriu-zise, D. s. a publicat articole de popularizare a ideologiei marxiste, a principalelor teze ale socialismului, scrise, cele mai multe, de A. Bacalbașa, și a susținut poziția lui Dobrogeanu-Gherea în polemica purtată cu Titu Maiorescu. Gazeta urmărea viața politică din întreaga țară. C. Dobrogeanu-Gherea a colaborat la publicația lui Bacalbașa cu mai multe articole politice. Chestiunea țărănească, propaganda șovină, morala burgheză sunt, de asemenea, teme dezbătute în paginile periodicului socialist. Partea
DEMOCRAŢIA SOCIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286730_a_288059]
-
scrierile lui Boccaccio, La Rochefoucauld, La Bruyère, Al. Dumas, iar Petru Popescu rezumă câteva piese ale lui Shakespeare. Gazeta încearcă să țină la curent cititorul bănățean cu viața literară din România, reluând din ziarele și revistele bucureștene articole și știri (polemicile Junimii cu B. P. Hasdeu, discuțiile de la ședințele Academiei Române ș.a.). Se tipăresc și versuri satirice, inspirate de aspecte sociale lugojene, anecdote populare, versuri umoristice scrise în graiul bănățean ș.a. Au mai colaborat Anastasia și Letiția Tempea, Leontin Simionescu și M.
DESTEPTAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286742_a_288071]
-
prin apelul la surse franceze, italiene etc., este utilizată cu discreție și adecvare. În același timp, se dovedește un observator atent al spațiului literaturii autohtone, ținându-se la curent cu aproape tot ce se publică, urmărind cu detașare discuțiile și polemicile epocii, dar intervenind rareori. Cronicile, majoritatea analize extinse, construite cu echilibrul și metoda logicianului, aduc, alături de o netăgăduită adâncime a observației, argumentele unui spirit critic pe cât de ascuțit, pe atât de ponderat, de lucid. Interesul comentatorului este îndreptat mai ales
DEMETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286722_a_288051]
-
politică, mai ales aceea parlamentară, dar și activitatea guvernării junimiste din 1888 a lui Theodor Rosetti și a celei conservatoare a lui Lascăr Catargiu, care i-a succedat, sunt urmărite cu atenție, fervoarea critică a tinerilor comentatori atingând adesea cotele polemicii înverșunate și ale pamfletului. Informații privind actualitatea culturală și literară autohtonă și europeană, cronici muzicale, plastice și literare, notițe și știri teatrale, o consistentă rubrică bibliografică se adaugă publicisticii politice. I. Nenițescu (semnează și Isn.) își publică aici câteva poezii
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
a aplecat cu perseverență și convingere. Bun cunoscător al literaturilor clasice, a practicat o critică doctă, profesorală, analitică, subminată însă de lipsa de gust. La 1868 și-a început în „Federațiunea” seria articolelor critice. Curând se angajează însă într-o polemică dură cu Titu Maiorescu și gruparea junimistă, dispută reluată peste două decenii și din care a ieșit categoric înfrânt. Principalele sale studii, adunate în volumul Cercetări literare (1887), sunt dedicate creației lui I. Budai-Deleanu ( D. a relevat, primul, valoarea Țiganiadei
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
asupra unor scriitori de valoare. D. Bolintineanu, socotit poet genial, și A. Mureșanu, pentru care a avut un adevărat cult, sunt elogiați fără măsură, în opoziție cu Gr. Alexandrescu și, mai ales, cu V. Alecsandri, contestați îndeosebi pentru neglijențe formale. Polemicile cu Titu Maiorescu vădesc un critic familiarizat cu estetica germană, dar lipsit de aptitudini speculative. Expunerea este lipsită de stil. Tonul familiar sau, dimpotrivă, pedant degenerează repede în trivialități sau injurii. Perspectiva deformată asupra scriitorilor reprezentativi domină și Istoria limbei
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
însuși e un precursor al simbolismului. Gustul paradoxului și căutarea succesului public îl caracterizează, desigur, pe poetul-critic, însă microstudiile consacrate confraților reprezintă un veritabil compendiu de istorie a liricii noastre moderne. Și după 1924 publică numeroase comentarii, note și recenzii. Polemici aprinse vor stârni studiile Caragiale, cel din urmă ocupant fanariot sau Inaderența lui la spiritul românesc și D. Tudor Arghezi, ca poet minor. Cel dintâi, găzduit în „Cuvântul liber”, periodic de orientare comunistă, a prilejuit acuzarea autorului său de o
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
a fi terminat. Hasdeu fixează, precedându-l pe T. Maiorescu și nu departe de spiritul acestuia, criteriile poeziei, insistând asupra „imaginii pure sau ideii poetice”, care e „sâmburele” ei, și asupra rolului determinant al imaginației. Tot aici Hasdeu începe și polemica sa cu T. Maiorescu, pe care-l ironizează la rubrica „Tutti frutti”. Conflictul se adâncește în urma acuzei de imoralitate pe care Comitetul central de inspecțiune școlară (din care făcea parte și Maiorescu) o lansează la adresa revistei în care Hasdeu publicase
DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286784_a_288113]
-
satiră a anilor postbelici, indiferenți față de cei ce s-au jertfit atunci (indiferență pe care eroul cărții, Mircea Boteanu, voluntar pe front, apoi doctor în filosofie și cercetător al lui Bergson, o înregistrează cu o revoltă dusă până la nebunie) - la polemica din Istoria literaturii române (1936), care elimină modernismul ca „negație” a tradiției, de la versurile strânse în volumul Trofee de aur (1937), duioase idile sub cer moldav, ori viziuni romantice ale smulgerii din captivitatea „smârcului” prin mistica creației, la galeria de
DRAGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286840_a_288169]
-
poate lesne sesiza înclinația de a reconstitui portretul artistului la tinerețe (A. I. Odobescu, B. Delavrancea), „traiectoria” lui, ce conduce la configurarea unei individualități complexe (contradictoriul A. I. Odobescu, deconcertantul Ion Barbu ș.a.), fie și nerecunoscută (cazul lui V. A. Urechia). Temperat polemică pe alocuri, cochetând, rar, cu palierul teoretic, D. se dedă și exercițiului comparatistic (Vârstă și model în cultură: Heliade și Maiorescu). Alteori obține, conlucrând cu șansa, unele performanțe aparent de amănunt, dar prețioase pentru istoria literară (date noi privitoare la
DRAGOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
Țările Române din Les Femmes en Orient (I-II, 1859-1860), considerată „una dintre cărțile cele mai mult citite și mai renumite în cercurile literare din Franța” (Frederika Bremer) au, dincolo de preocupările feministe, o importanță mai largă, în primul rând prin polemica angajată cu opiniile deformante privitoare la români. Și despre ei, ca și despre alte popoare din Europa orientală, se spunea că sunt condamnați la stagnare. Or, scriitoarea călătorește și observă realitățile pentru a putea „mai ușor în urmă a dovedi
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
Brăileanu, N. Ion, D. Ichim, Marcel Hodărnău, I. Ardeleanu, Honoria Șerban Popescu, Constantin Berbec, Elena Răduță de Ușlar, Elena Grigoraș, Corneliu Coposu (cu traduceri în versuri din Kipling și articole polemice). Pe lângă poemele lui D. Ichim, pot fi semnalate și polemicile contra lui Eugen Ionescu, Mircea Eliade și Paul Goma, precum și pledoaria pentru impunerea Mesei tăcerii de Constantin Brâncuși, sub denumirea ei originară, Masa apostolilor sau Cina cea de taină. Alți colaboratori: George Beza, Ion Crișan, Ion Popa, Dumitru Stancu, Nicolae
DREPTATEA (THE JUSTICE). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286869_a_288198]
-
legalitate, pentru așezarea unei ordini legale și constituționale, de toți respectată, singura bază pentru o conlucrare rodnică a tuturor forțelor vii ale nației noastre.” Programul politic al publicației constituie de fapt un permanent asalt împotriva Partidului Liberal, acuzele alimentând și polemicile cu ziarul „Viitorul”, oficiosul liberal. În anul 1928, Partidul Național Țărănesc ajunge la guvernare, iar în următorul deceniu, va fi atât partid de guvernământ, cât și partid de opoziție, în alternanță cu Partidul Liberal. Este și perioada în care D.
DREPTATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286870_a_288199]