4,456 matches
-
de expediția armatei polono-lituaniană contra Imperiului Otoman. În septembrie 1620, armata polonă comandată de Stanisław Żółkiewski a trecut frontiera cu Moldova la Iargura și s-a oprit lângă Ungheni, la 7 - 8 km de Țuțora. După pierderea bătăliei de la Țuțora, polonezii se retrag prin satele Petrești, Scumpia, Catranâc, "„iar pe la amiaza zilei de 4 octombrie ajung la râul Răut, lângă satul Bălți"”. Seara, trupele polone au trecut Răutul și la 5 octombrie au ajuns la râul Cubolta. Așadar, prima atestare a
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
afla pe teritoriul unității militare din strada Ștefan cel Mare și parțial pe teritoriul penitenicarului preventiv. Lagărul obișnuit a apărut în agust 1944, în el au nimirit mii de prizonieri de diferite naționalități: români (inclusiv basarabeni) germani, unguri, italieni, cehi, polonezi . Dezastrul, foametea și bolile au secerat într-un răstimp scurt viața mai multor mii de oameni. Circumstanțele agravante și atitudinea față de prizonieri a condus la nimicirea lor în masă. Morții erau aruncați în câteva pâlnii provenite din explozii de bombe
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
ocupația Germaniei naziste înaintea avansului Armatei Roșii. Rebeliunea a coincis cu retragerea trupelor germane și apropierea trupelor sovietice de suburbiile estice ale orașului. În mod controversat, ofensiva sovietică s-a oprit chiar la porțile orașului, în vreme ce luptele din oraș dintre polonezi și germani au continuat timp de 63 de zile, fără ca revolta polonezilor să fie sprijintă semnificativ din exterior. Revolta a început pe 1 august 1944, când Armata Roșie se apropia de Varșovia, ca parte a planului de rebeliune națională denumit
Revolta din Varșovia () [Corola-website/Science/321706_a_323035]
-
trupelor germane și apropierea trupelor sovietice de suburbiile estice ale orașului. În mod controversat, ofensiva sovietică s-a oprit chiar la porțile orașului, în vreme ce luptele din oraș dintre polonezi și germani au continuat timp de 63 de zile, fără ca revolta polonezilor să fie sprijintă semnificativ din exterior. Revolta a început pe 1 august 1944, când Armata Roșie se apropia de Varșovia, ca parte a planului de rebeliune națională denumit Operațiunea Furtună. Principalul obiectiv era eliberarea orașului de sub ocupația germană și sprijinirea
Revolta din Varșovia () [Corola-website/Science/321706_a_323035]
-
obiectiv era de natură politică: eliberarea Varșoviei înaintea sovieticilor, pentru a evidenția suveranitatea poloneză prin împuternicirea Statului Secret Polonez, înaintea Comitetului Polonez de Eliberare Națională sprijinit de sovietici. De asemenea, printre cauzele pe termen scurt s-au numărat și adunarea polonezilor apți de către forțele germane și mesajele radio transmise de Moscova care încurajau declanșarea rebeliunii. Inițial, polonezii au ocupat zone însemnate din oraș, dar forțele sovietice nu au avansat dincolo de marginea orașului până la mijlocul lunii septembrie. În interiorul orașului, luptele aprige dintre
Revolta din Varșovia () [Corola-website/Science/321706_a_323035]
-
Statului Secret Polonez, înaintea Comitetului Polonez de Eliberare Națională sprijinit de sovietici. De asemenea, printre cauzele pe termen scurt s-au numărat și adunarea polonezilor apți de către forțele germane și mesajele radio transmise de Moscova care încurajau declanșarea rebeliunii. Inițial, polonezii au ocupat zone însemnate din oraș, dar forțele sovietice nu au avansat dincolo de marginea orașului până la mijlocul lunii septembrie. În interiorul orașului, luptele aprige dintre germani și polonezi au continuat. La 16 septembrie, forțele poloneze aflate sub comanda sovieticilor ajunseseră la
Revolta din Varșovia () [Corola-website/Science/321706_a_323035]
-
forțele germane și mesajele radio transmise de Moscova care încurajau declanșarea rebeliunii. Inițial, polonezii au ocupat zone însemnate din oraș, dar forțele sovietice nu au avansat dincolo de marginea orașului până la mijlocul lunii septembrie. În interiorul orașului, luptele aprige dintre germani și polonezi au continuat. La 16 septembrie, forțele poloneze aflate sub comanda sovieticilor ajunseseră la câteva sute de metri de pozițiile rezistenței, dincolo de râul Vistula, dar nu au mai avansat ulterior în timpul revoltei. Din acest motiv, liderul sovietic Iosif Stalin a fost
Revolta din Varșovia () [Corola-website/Science/321706_a_323035]
-
de pozițiile rezistenței, dincolo de râul Vistula, dar nu au mai avansat ulterior în timpul revoltei. Din acest motiv, liderul sovietic Iosif Stalin a fost acuzat că dorea eșecul insurecției pentru ca ocupația Poloniei să fie necontestată. Winston Churchill a pledat pentru sprijinirea polonezilor în fața lui Stalin și a lui Franklin D. Roosevelt, fără succes însă. Fără a obține culoar aerian din partea sovieticilor, Churchill a trimis peste 200 de zboruri de aprovizionare a trupelor poloneze. Misiunile de aprovizionare au fost realizate de avioanele Royal
Revolta din Varșovia () [Corola-website/Science/321706_a_323035]
-
reușit să ofere niciun sprijin substanțial. În ciuda unor succese poloneze minore în luptele de la graniță, superioritatea tehnică, operațională și numerică a germanilor a obligat armatele poloneze să se retragă de la granițe spre Varșovia și Lwów. La 10 septembrie, comandantul-șef polonez, mareșalul Edward Rydz-Śmigły, a ordonat o retragere generală spre sud-est către capul de pod român. Curând după începerea invaziei în Polonia, liderii naziști au început să-i îndemne pe sovietici să joace rolul convenit și să atace Polonia dinspre est
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
întâmpinat trupele invadatoare ca eliberatori. Reacția locală a fost menționată de către Lev Mekhlis, care l-a informat pe Stalin că oamenii din vestul Ucrainei i-au primit pe sovietici „ca pe adevărații eroi”. Organizația Naționaliștilor Ucraineni s-au răzvrătit împotriva polonezilor și partizanilor comuniști organizând revolte locale, precum cea din Skidel. Populația evreiască a suferit pogromuri în estul Poloniei, în timpul invaziei germane, și mulți i-au văzut pe sovietici ca fiind mai puțin brutali. Această reacție va spori temerile poloneze existente
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
învățat cântarea psaltică. A urmat cursul primar la Suceava, apoi s-a înscris la Gimnaziul din Lemberg. În 1843, în perioada studiilor la Lemberg, a fost arestat și ținut șase săptămâni în temniță din cauza faptului că locuise împreună cu un revoluționar polonez. După eliberare, pleacă la Cernăuți unde studiază la gimnaziul din capitala Bucovinei. A urmat studii superioare la Institutul Teologic din Cernăuți (1847-1850), urmând și cursul de limbă și literatură română al lui Aron Pumnul. În perioada studenției, a început să
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
pondere destul de redusă până în anul 1940. Astfel, conform recensământului din 1930, în orașul Gura Humorului (pe atunci "Gura-Homorului") locuiau 6.042 persoane, dintre care 2.425 germani (40,13%), 1.951 evrei (32,29%), 1.357 români (22,45%), 161 polonezi (2,66%), 61 ruteni (1%), 17 cehi și slovaci, 11 armeni, 11 unguri, 7 ruși, 5 țigani, 4 sârbi, croați și sloveni, 3 greci, 28 de alte neamuri și 1 de naționalitate nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
avut loc două evenimente importante în viața comunității rădăuțene: În anul 1930, populația orașului Rădăuți era de 16.788 locuitori, dintre care 5.910 români (35,20%), 5.611 evrei (33,42%), 4.615 germani (27,48%), 238 ruteni, 184 polonezi, 109 ruși, 36 unguri, 17 cehi și slovaci, 10 țigani, 6 armeni, 5 bulgari, 3 turci, 1 grec, 42 de alte naționalități și 1 de etnie nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5.923 ortodocși
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
ai Șiretului. În anul 1930, populația orașului Siret era de 9.905 locuitori, dintre care 4.302 români (43,43%), 2.105 evrei (21,25%), 1.657 germani (16,72%), 1.011 ruteni (10,20%), 462 ruși (4,66%), 301 polonezi (3,03%), 17 țigani, 10 cehi și slovaci, 6 unguri, 1 bulgar, 7 de alte naționalități și 26 de etnie nedeclarata. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5.094 ortodocși (51,42%), 2.121 mozaici (21
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
III-lea al Poloniei și a fost convertit la catolicism , în timpul domniei sale aflându-se în Siret doi călugări minoriți, Nicolae de Melask și Paul de Schweidnitz. Prin trecerea să la catolicism, domnitorul a vrut ca Moldova, amenințată de unguri și polonezi, să intre sub protecția Romei. Voievodul moldovean a adresat mai multe cereri Papei Urban al V-lea (1362-1370) pentru înființarea unei episcopii catolice în orașul Siret și ridicarea urbei la rangul de „civitas”. Ca urmare a acestor solicitări, Papa adresa
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
holeră. În secolul al XIX-lea, credincioșii parohiei erau în majoritate de naționalitate germană, ulterior stabilindu-se în oraș și credincioși polonezi. Până la Unirea Bucovinei cu România (1918), Parohia Siret a fost păstorita de 17 preoți dintre care nouă preoți polonezi, șase preoți germani, un preot ceh și un preot ungur. Până la construirea unei biserici proprii (în 1908), credincioșii greco-catolici ucraineni din Siret au folosit biserică romano-catolică pentru ținerea slujbelor religioase. În decursul timpului, au fost construite biserici în filialele Baineț
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
sau Polonia. În anul 1930, populația orașului Siret era de 9.905 locuitori, dintre care 4.302 români (43,43%), 2.105 evrei (21,25%), 1.657 germani (16,72%), 1.011 ruteni (10,20%), 462 ruși (4,66%), 301 polonezi (3,03%), 17 țigani, 10 cehi și slovaci, 6 unguri, 1 bulgar, 7 de alte naționalități și 26 de etnie nedeclarata. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5.094 ortodocși (51,42%), 2.121 mozaici (21
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
germani au început să emigreze în Germania. Patrimoniul parohiilor a fost naționalizat aproape în totalitate. În același timp, preoții și enoriașii au fost persecutați. După emigrarea germanilor, comunitatea romano-catolică din Siret a devenit o comunitate mixtă, fiind formată din etnici polonezi, germani, români și ucraineni. În perioada comunistă au slujit această parohie 11 preoți dintre care șapte preoți români, trei preoți de etnie poloneză și un preot de etnie germană. În anul 1977 a fost amplasată în stânga intrării în biserică o
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
Nosei Hamita". În anul 1930, populația orașului Siret era de 9.905 locuitori, dintre care 4.302 români (43,43%), 2.105 evrei (21,25%), 1.657 germani (16,72%), 1.011 ruteni (10,20%), 462 ruși (4,66%), 301 polonezi (3,03%), 17 țigani, 10 cehi și slovaci, 6 unguri, 1 bulgar, 7 de alte naționalități și 26 de etnie nedeclarata. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5.094 ortodocși (51,42%), 2.121 mozaici (21
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
de camere, care era situat pe locul actualei clădiri a Poștei. În anul 1930, populația orașului Suceava era de 17.028 locuitori, dintre care 10.440 români (61,31%), 3.522 evrei (20,68%), 2.009 germani (11,79%), 433 polonezi (2,54%), 207 ruși, 173 ruteni, 85 armeni, 57 unguri, 42 țigani, 17 bulgari, 14 cehi și slovaci, 9 găgăuzi, 1 grec, 1 sârb, croat sau sloven, 7 de alte neamuri și 11 de etnie nedeclarată. După religie, locuitorii satului
Sinagoga Gah din Suceava () [Corola-website/Science/317401_a_318730]
-
aparate de proiecție cinematografică din orașul Suceava, începând de atunci localul fiind folosit și drept cinematograf, dar și ca sală pentru reprezentații teatrale sau muzical-artistice. După instaurarea în România a regimului comunist, în anul 1950, guvernul a interzis activitatea Uniunii Polonezilor din România, iar clădirea Casei Polone a fost naționalizată. În anul 1953, prntr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, a fost înființat Ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” din Suceava, care a primit ca sediu clădirea Casei Polone. Ansamblul a început să funcționeze
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
de activitate, Teatrul Municipal din Suceava a montat și jucat 11 premiere, două recitaluri actoricești și un spectacol jubiliar. În februarie 1990, Teatrul Național din Iași a desființat Secția din Suceava. După căderea regimului comunist, din inițiativa unui grup de polonezi din București, a fost înființată la 16 martie 1990 în capitala României o organizație care să reprezinte interesele etnicilor polonezi în România. Această organizație, denumită Uniunea Polonezilor din România „Dom Polski”, a redobândit în anul 1996, prin hotărâre judecătorească, . Sediul
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
februarie 1990, Teatrul Național din Iași a desființat Secția din Suceava. După căderea regimului comunist, din inițiativa unui grup de polonezi din București, a fost înființată la 16 martie 1990 în capitala României o organizație care să reprezinte interesele etnicilor polonezi în România. Această organizație, denumită Uniunea Polonezilor din România „Dom Polski”, a redobândit în anul 1996, prin hotărâre judecătorească, . Sediul conducerii Uniunii a fost stabilit în această clădire. La 21 mai 2003, în stânga intrării în clădire, au fost amplasate două
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
desființat Secția din Suceava. După căderea regimului comunist, din inițiativa unui grup de polonezi din București, a fost înființată la 16 martie 1990 în capitala României o organizație care să reprezinte interesele etnicilor polonezi în România. Această organizație, denumită Uniunea Polonezilor din România „Dom Polski”, a redobândit în anul 1996, prin hotărâre judecătorească, . Sediul conducerii Uniunii a fost stabilit în această clădire. La 21 mai 2003, în stânga intrării în clădire, au fost amplasate două plăci de marmură (una în limba poloneză
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
Bilczewski (1905), generalul Józef Haller (19 septembrie 1939), consulul Poloniei la Cernăuți, Tadeusz Buynowski (1940), primatul Poloniei, cardinalul Józef Glemp (10 octombrie 1992), nunțiul apostolic în România, Janusz Bolonek (9 martie 1996), președintele Poloniei, Aleksander Kwaśniewski (15 mai 1996), deputatul polonez Mieczysław Jedoń (1998), mareșalul Senatului Poloniei, Alicja Grześkowiak (1999), mareșalul Senatului Poloniei, Longin Pastusiak (2002), prințul Radu de Hohenzollern-Veringen și principesa Margareta de Hohenzollern-Sigmaringen (12 mai 2003), precum și ambasadorii Poloniei în România. În prezent, în clădirea Casei Polone din Suceava
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]