5,260 matches
-
să-i propună jocuri noi, lipsite de pudoare. Anestezia aceea sinistră funcționa câteva ore, iar el se cufunda în ea așa cum sclavii din Suburra se îmbătau la sărbătoarea închinată Dianei. Apoi se ivea o rază de lumină eliberatoare, iar el poruncea să se deschidă ferestrele, deși era frig, și să se stingă luminile. Respira aerul dimineții, în timp ce femeile și băieții pe jumătate dezbrăcați tremurau de frig și râdeau. Și pe când, din sala plină de fum, el privea lumina consolatoare a dimineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi cald încă. Pentru Senatul roman, damnatio memoriae - condamnarea, ștergerea amintirii unui om și a faptelor sale din istoria secolelor viitoare - era, după moartea fizică, arma politică cea mai răzbunătoare și ireparabilă, aproape magică. Potârnichile fură abandonate în farfurii. Asiaticus porunci: — Imediat, în întreaga Romă trebuie să se dezlănțuie furia. Servitorii voștri, clientes, oamenii de joasă speță din Suburra vor ieși în stradă, vor dărâma statuile, vor sparge lapidariile. Nu trebuie să mai rămână nimic, dar absolut nimic din el. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și câțiva demnitari, cavaleri și senatori. Atunci Împăratul își aminti că în spectacolul de la care lipsea aveau să danseze câțiva tineri veniți din îndepărtata Bitinie. — Răsăritul care trăiește acum în pace, spuse. Merită măcar să-i salut. Și, pentru prima dată, porunci escortei germane să-l aștepte afară. Se îndreptă, singur, spre cryptoporticus, eleganta galerie construită de Manlius, unde era expusă harta de piatră a imperiului, ca să ajungă la tinerii artiști. Cassius Chereas și Sabinus îi urmăriseră mișcările de la distanță. Văzură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ochiul lui Horus de pe el se spărsese. Deodată, un șuvoi de sânge îl năpădi pe gură și se revărsă pe podea. Cei doi îl priveau nemișcați. Chereas spuse încet, pe un ton profesional: — E mort. Să plecăm de-aici, toți, porunci în șoaptă, însă foarte dur, Valerius Asiaticus. Se supuseră în tăcere, risipindu-se. Nu se auzeau alte glasuri. Încă nu apăruse nimeni. — Te iubesc! strigă Milonia, și glasul ei ascuțit din cauza disperării răsună în atrium. Alergă, se aruncă asupra celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
văzu sângele, îi luă capul în mâini. — Ascultă-mă, te-am iubit întotdeauna, chiar și atunci când tu nici măcar nu știai că exist... Vin cu tine... Îi mângâia părul, încerca să-i vadă chipul. Chereas privi uluit acea apariție, apoi îi porunci lui Julius Lupus s-o omoare pe saga, vrăjitoarea, periculoasa soție a Împăratului ucis. O loviră în spate, dar ea nu-și dădu seama. În genunchi, continua să-i vorbească, mângâindu-l cu mâinile pline de sânge. — Te iubesc, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împotriva regicizilor: biciuirea și moartea pe cruce. Pe când complicii lui se agitau, înspăimântați de sentința dură și de agonia pe care aceasta urma să le-o aducă, Chereas nu reacționă în nici un fel, așa cum nu reacționase niciodată atunci când i se poruncise să ucidă. Îi ceru ofițerului însărcinat cu execuția - acel exactor supplicii care evalua cât era de dificil să se ridice trupul lui greu cu încheieturile bătute în cuie pe patibulum - să se grăbească. N-am remușcări, spuse, mă dezgustă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
muri fără să scoată un sunet. Printr-o tresărire de demnitate, Claudius interzise ca sângeroasa zi a douăzeci și patra din ianuarie să fie considerată festivă. În toate celelalte probleme se supuse dorinței grupului de optimates și, cu inima ușoară, porunci să se distrugă tot ce putea să tulbure noul regim și să amintească de cel vechi. — De Aegyptus mă ocup eu, declară nemilos Sextius Saturninus, și enumeră cu entuziasm șantierele ce trebuiau lăsate pradă nisipurilor deșertului. În zadar cu șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puternic în mână șarpele, pictată cu șaptesprezece secole mai târziu de Artemisia Gentileschi. Sau Cleopatra șezând, obosită, reprezentată în marmură albă de William Wetmore Story, cu sânul descoperit, de la Met Museum din New York. Sau Cleopatra cu sâni splendizi, care-i poruncește sclavei sa-i aducă coșul cu fructe în care stă încolăcită vipera, creată de pictorul Henri Dejussieu în aceeași perioadă, aflată astăzi la Muzeul din Chalon-sur-Saône. Sau regina stând întinsă pe pat, care, întocându-și disprețuitor capul, își lipește de sân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
veșmintelor cad greoaie. Din statuie se degajă în schimb o materialitate instinctivă, poate chiar o considerabilă forță fizică. Și mâinile sunt foarte puternice. Aproape că intuim energia cu care, mulți ani mai târziu, a luptat atunci când fiul său Nero a poruncit să fie ucisă. Darurile votive pentru Zeița Mamă Isis și micuța Bastet. Când la Lugdunum s-a născut fiica împăratului, inventarul bogatelor daruri a fost gravat pe o piatră din templul de pe lacul Nemorensis, întru veșnică amintire: coliere, brățări, veșminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mănânc. Îi dau și ei. Se așează lângă mine pe iarbă și mănâncă la fel de conștiincioasă. Când plec, se ridică și ea. Văd că am un succes periculos În a-mi face discipoli pentru cariera mea literară incipientă. La muncă! Îmi poruncesc să mă ridic și să trec fără Întârziere la lectură. Am nouăsprezece ani. E soare. E vară. Intru În pădurea obscură a Bibliotecii. (joi) „Domnule, amorul nu se face În căsătorie“, Îmi spune profesorul X și are dreptate din punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de lumină, ci de apă obișnuită. V-am spus vreodată că lumina mea se află-n mine? 11 mai 1965 (marți) Lui Martin. Nu mi-e nimeni stăpân și totuși, undeva, o voce-mi șoptește că tu mi-ai putea porunci. Șovăirea de azi ar putea deveni spasmul mâinilor ce se caută, dar ne crispăm, de ce? Gestul oprit În noi ar putea fi o Înlănțuire delirantă. 12 mai 1965 (miercuri) Mi-e atât de somn, Încât nu voi putea dormi. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în fața unui public erau ca ziua și noaptea. Ceva inexplicabil se întâmpla când urcai pe scenă în fața spectatorilor. Trucuri imposibile, care acasă dădeau greș, mergeau aici perfect datorită unei adrenaline spirituale misterioase, care se insinua în mâinile tale și îți poruncea pe un ton răspicat: - Nu o da în bară de data asta! În mod invers, în timpul unei reprezentații cu spectatori, putea să nu îți iasă un număr care înainte părea floare la ureche, de exemplu moneda franțuzească, truc atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-o pe Emmy să simtă ciudat, puțin descumpănită, așa cum se simțea în liceu când le vedea pe prietenele ei că fură rujuri din Kmart: nu sută la sută vinovată, dar agitată și puțin rușinată. Păi nu făcea exact ce-i porunciseră ele să facă? Nu încerca să ia pe nimeni de bărbat — nu se gândise la măritiș nici măcar o singură dată în atâtea luni — și tot avea impresia că le dezamăgește. Părea atât de nedrept. Până și îngerașul de Leigh fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
gândind: „Când va afla Eugenia, va fi o lovitură puternică pentru rivalul meu! Ce drag îi va fi animăluțul ăsta. Și e drăguț, tare drăguț. Bietul de el, cum îmi mai linge mâna!...“ Adu lapte, Domingo, adu-l repede - îi porunci valetului de îndată ce acesta îi deschise ușa. — Ce v-a venit să cumpărați acum și-un câine, domnișorule? — Nu l-am cumpărat, Domingo; câinele ăsta nu-i sclav, ci e liber; l-am găsit. — A, vasăzică e de pripas. Toți suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spus-o de-o mie de ori. Dacă nimeni nu trebuie să comande, cum vine treaba cu Dumnezeu? — Anarhismul meu, nevastă, m-ai auzit spunând-o tot de-o mie de ori, e mistic, e un anarhism mistic. Dumnezeu nu poruncește așa cum poruncesc oamenii. Dumnezeu e tot anarhist. Dumnezeu nu poruncește, ci ... Ascultă, nu-i așa? — Tu ai spus-o, nevastă, tu ai spus-o. Dumnezeu însuși te-a luminat. Vino-ncoace! O cuprinse pe nevastă-sa, îi privi fruntea, suflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de-o mie de ori. Dacă nimeni nu trebuie să comande, cum vine treaba cu Dumnezeu? — Anarhismul meu, nevastă, m-ai auzit spunând-o tot de-o mie de ori, e mistic, e un anarhism mistic. Dumnezeu nu poruncește așa cum poruncesc oamenii. Dumnezeu e tot anarhist. Dumnezeu nu poruncește, ci ... Ascultă, nu-i așa? — Tu ai spus-o, nevastă, tu ai spus-o. Dumnezeu însuși te-a luminat. Vino-ncoace! O cuprinse pe nevastă-sa, îi privi fruntea, suflă asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trebuie să comande, cum vine treaba cu Dumnezeu? — Anarhismul meu, nevastă, m-ai auzit spunând-o tot de-o mie de ori, e mistic, e un anarhism mistic. Dumnezeu nu poruncește așa cum poruncesc oamenii. Dumnezeu e tot anarhist. Dumnezeu nu poruncește, ci ... Ascultă, nu-i așa? — Tu ai spus-o, nevastă, tu ai spus-o. Dumnezeu însuși te-a luminat. Vino-ncoace! O cuprinse pe nevastă-sa, îi privi fruntea, suflă asupra ei, asupra unor bucle de păr alb, și adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Fu anunțat că dorea să-l vadă o domnișoară. — O domnișoară? — Da - zise Liduvina -; mi se pare că e... pianista! — Eugenia! — Chiar ea. Rămase perplex. Ca un fulger amețitor îi trecu prin minte ideea de a o expedia, de a porunci să i se spună că nu-i acasă. „Vine să mă cucerească, să se joace cu mine de parcă aș fi o păpușă - își spuse -, ca să-i fac jocul, ca să-i iau locul celulalt...“ Apoi chibzui mai temeinic. „Nu, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vii să te consulți cu mine în privința asta. Bietul om tremura ca varga, privindu-mă ca posedat. Încercă să se ridice, pesemne ca să fugă de mine: nu putea. Nu era stăpân pe forțele lui. Nu, nu te mișca! - i-am poruncit. — Dar..., dar... — Dar tu nu poți să te sinucizi nici dacă ai vrea. — Cum adică? - exlamă el, văzându-se atât de categoric negat și contrazis. — Da. Căci de ce ai nevoie ca să te sinucizi? - l-am întrebat. — Să ai curajul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
iluminate ca de un soare în asfințit. M-a privit fix și mi-a spus: — Iată-mă din nou! — De ce vii? — Să-mi iau rămas-bun de la dumneavoastră, don Miguel, să-mi iau rămas-bun de la dumneavoastră până în veșnicie și să vă poruncesc, da, să vă poruncesc, nu să vă rog, să scrieți rimanul aventurilor mele... — E gata scris! — Știu, totul e scris. Și vin și ca să vă spun că ideea pe care ați avut-o de-a mă readuce la viață pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
soare în asfințit. M-a privit fix și mi-a spus: — Iată-mă din nou! — De ce vii? — Să-mi iau rămas-bun de la dumneavoastră, don Miguel, să-mi iau rămas-bun de la dumneavoastră până în veșnicie și să vă poruncesc, da, să vă poruncesc, nu să vă rog, să scrieți rimanul aventurilor mele... — E gata scris! — Știu, totul e scris. Și vin și ca să vă spun că ideea pe care ați avut-o de-a mă readuce la viață pentru ca după aceea să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
locuri comune, povestea cu cartea vieții, ca și cea cu cartea naturii, nu vrea să spună nimic. Adevărul e că bieții de ei n-au înțeles, dacă le este cunoscut, pasajul din Apocalipsă, din Cartea Revelației, în care Duhul îi poruncește Apostolului să mănânce o carte. Dacă o carte este un lucru viu, trebuie să-l mănânci, iar cel ce-o mănâncă, dacă la rândul său e viu, dacă e cu adevărat viu, revine la viață cu mâncarea aceea. Dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cherokee au o lege care le interzice să arunce vreodată ceva. Până și oalele sparte le țin În cort. Nu trebuie să arunci niciodată un lucru pe care l-ai folosit. Poate are nevoie de tine. Au și ei zece porunci sau mai puțin de zece, iar prima e să nu arunci. Am În magazie o ladă plină cu toate jucăriile pe care le-am avut de când eram atâtica. Ei țipă tot timpul la mine să le arunc, cine mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trebuie ancorat în cabină, spuse tata, să zicem cât mai la-ndemână, și fratele meu își trase ambele lațuri pe picioare. Ușa era deschisă, făcu pașii necesari până la margine, stătea acolo cu brațele ușor desfăcute și auzi vocea tatei nerăbdătoare, poruncind: —Sari odată! Era pentru prima oară când se făcea verificarea aparatului și fratele meu sări, coborând razant înspre pământ, apăsând maneta din dreptul obrazului său. Aparatul îi frână căderea, îl făcu să se oprească la doi, trei metri de sol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bem un ceai sau ceva. Nu pot să beau ceai! se răsti Lisa. Mirosul mă face să vărs în momentul de față. Astea fiind spuse, a împins ușile cu putere și s-a dus direct la casă. —Lapte, vă rog, porunci ea. Eu am comandat cafea și m-am dus să mă așez lângă Lisa, la o masă mică de lângă fereastră. Maria s-a așezat la câteva mese mai încolo, hotărâtă să nu ne scape din ochi, dar suficient de plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]