4,565 matches
-
Constantinescu, Teofil Răchiteanu. Declarat mort în Occident (certificatul de deces este semnat printre alții și de Raymond Federmann), postmodernismul se încăpățânează transpirând inutil în România. La pagina 138 din cartea sa, Transmodernismul, Theodor Codreanu descrie un episod de îngropăciune a postmodernismului: "În 1991, în Germania, cu ocazia Seminarului de la Stuttgart, Ion Bogdan Lefter a avut șansa să-i întâlnească pe câțiva dintre corifeii postmodernismului: americanul arab de origine egipteană, Ihab Hassan, scriitorul britanic Malcolm Bradbury, americanii John Barth, Raymond Federmann și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în România. La pagina 138 din cartea sa, Transmodernismul, Theodor Codreanu descrie un episod de îngropăciune a postmodernismului: "În 1991, în Germania, cu ocazia Seminarului de la Stuttgart, Ion Bogdan Lefter a avut șansa să-i întâlnească pe câțiva dintre corifeii postmodernismului: americanul arab de origine egipteană, Ihab Hassan, scriitorul britanic Malcolm Bradbury, americanii John Barth, Raymond Federmann și William H. Gass. Organizatoarea germană a seminarului, Heide Ziegler, a optat pentru titlul Sfârșitul postmodernismului, având probabil consimțământul principalilor participanți, mai puțin al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
șansa să-i întâlnească pe câțiva dintre corifeii postmodernismului: americanul arab de origine egipteană, Ihab Hassan, scriitorul britanic Malcolm Bradbury, americanii John Barth, Raymond Federmann și William H. Gass. Organizatoarea germană a seminarului, Heide Ziegler, a optat pentru titlul Sfârșitul postmodernismului, având probabil consimțământul principalilor participanți, mai puțin al românului Ion Bogdan Lefter, care s-a arătat vădit nedumerit de un asemenea generic, tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor și din punctul de vedere al puterii politice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
H. Gass. Organizatoarea germană a seminarului, Heide Ziegler, a optat pentru titlul Sfârșitul postmodernismului, având probabil consimțământul principalilor participanți, mai puțin al românului Ion Bogdan Lefter, care s-a arătat vădit nedumerit de un asemenea generic, tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor și din punctul de vedere al puterii politice. (...) optzecistul nostru a rămas și azi un împătimit ideolog al postmodernismului 11 ca semn al încremenirii în proiect" (p. 138, n.ed., L.C.). [...] vom putea defini și astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Bogdan Lefter, care s-a arătat vădit nedumerit de un asemenea generic, tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor și din punctul de vedere al puterii politice. (...) optzecistul nostru a rămas și azi un împătimit ideolog al postmodernismului 11 ca semn al încremenirii în proiect" (p. 138, n.ed., L.C.). [...] vom putea defini și astfel transmodernismul, ca fiind tot ceea ce se află în opoziție cu fenomenele "paranormale" de cretinizare. În noua paradigmă a spiritualității contemporane, creatoare de valoare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Theodor Codreanu este o admirabilă demonstrație fondatoare. "Aisberg" (Brașov Cluj-Napoca Baia Mare), nr. 3-4, iunie-iulie 2006 Rodica MUREȘAN "...ism-ul" recent Apărută la Editura Junimea în anul 2005, cartea profesorului Theodor Codreanu Transmodernismul pune în discuție controversatul și uneori "originalul" concept de "postmodernism" prin raportare la modernitatea noastră pe alocuri cu accente paradoxale și la neomodernismul încă insuficient definit, pe care autorul îl numește "transmodernism". Dacă la noi postmodernismul a circulat fără act de identitate, profesorul Codreanu este și mai vehement, constatându-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cartea profesorului Theodor Codreanu Transmodernismul pune în discuție controversatul și uneori "originalul" concept de "postmodernism" prin raportare la modernitatea noastră pe alocuri cu accente paradoxale și la neomodernismul încă insuficient definit, pe care autorul îl numește "transmodernism". Dacă la noi postmodernismul a circulat fără act de identitate, profesorul Codreanu este și mai vehement, constatându-i chiar existența frauduloasă și influența adesea nocivă nu numai asupra literaturii, ci și asupra creatorilor de literatură, constatând cu nedisimulată mulțumire, de o manieră cvasi-nietzscheană, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a circulat fără act de identitate, profesorul Codreanu este și mai vehement, constatându-i chiar existența frauduloasă și influența adesea nocivă nu numai asupra literaturii, ci și asupra creatorilor de literatură, constatând cu nedisimulată mulțumire, de o manieră cvasi-nietzscheană, că... postmodernismul e mort (sau clasicizat?)... Cele șaisprezece capitole ale cărții tratează trei aspecte distincte: deserviciile făcute culturii și societății românești de către faimosul postmodernism, "ofensiva transmodernismului" (sintagmă care dă chiar titlul unui capitol) și estetica transmodernă în cinci ipostaze poezie, proză, critică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numai asupra literaturii, ci și asupra creatorilor de literatură, constatând cu nedisimulată mulțumire, de o manieră cvasi-nietzscheană, că... postmodernismul e mort (sau clasicizat?)... Cele șaisprezece capitole ale cărții tratează trei aspecte distincte: deserviciile făcute culturii și societății românești de către faimosul postmodernism, "ofensiva transmodernismului" (sintagmă care dă chiar titlul unui capitol) și estetica transmodernă în cinci ipostaze poezie, proză, critică la Nichita Stănescu, C.D. Zeletin, Victor Teleucă, Svetlana Paleologu Matta și Milan Kundera. Toate într-un discurs critic extrem de concentrat, bazat pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
kenotică eminesciană din Scrisoarea I, unde bătrânul dascăl "gârbovit și de nimic" cuprinde întregul univers fizic prin dimensiunea spiritualității sale. Viziune căreia nu i-a fost supus și Eminescu în "Dilema" anului 1998 de către Mircea Cărtărescu. Un alt reproș adus postmodernismului ține (după formularea "kynică" a lui Alain Finkielkraut) de moda Disneyland instaurată atât de confortabil în mai toate instituțiile dâmbovițene (cultură, învățământ, mass-media) sufocate de kitsch și hedonism (devenite mod de viață), unde unicul îndemn este "amusez-vous!", iar scopul, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
delimitează de această înțelegere care a "compromis" canonul făcând din literatură un "muzeu nelimitat de simulacre". Nici ipoteza "morții lui Dumnezeu" nu mai este necesară, iar această schimbare deschide calea spre transmodernitate. O altă țintă a ideologiei "political correctness" în postmodernism este aceea a națiunilor (considerate "anacronic-tribale" și "antiglobaliste"), susținând pe de altă parte minoritățile etnice, homosexuale, feministe etc. Însăși "teoria secundarului" a lui Virgil Nemoianu devine o armă de luptă împotriva naționalului prin demonizarea gazetarului Eminescu, cel care numise "antitezele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din reacții pătimașe, emoționale, trebuie regândite și redefinite mijloacele tradiționale de apărare a democrației. Pentru că uneori, la noi, minoritățile ieșite din comunism, bântuite de sindromul pericolului destrămării, formulează revendicări exagerate sub forma unei discriminări pozitive. Fundătura în care a ajuns postmodernismul atestă că se află deja și la noi la vârsta clasicizării fenomenului, chiar aflat într-un stadiu încă infantil, pentru că abia după '89 România părea că intră în postmodernitate. Repere precum valoarea (respinsă de cultura postmodernistă), tehnicile textualiste, sacrul (abandonat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
includerea ori excluderea a foarte mulți scriitori care au fixat identitatea unui curent ce "a avut oroare de identitate". Odată cu stingerea "războiului rece" și, mai ales, odată cu 11 septembrie 2001, își face loc o nouă mentalitate numită "transmodernism", împăcând astfel postmodernismul cu tradiția "într-un spațiu al transparențelor", iar exemplul cel mai grăitor oferit de profesorul Codreanu este cel al mișcării ecumenice de reconciliere a celor două biserici despărțite prin Marea Schismă și al exemplarului transmodernism al Papei Ioan Paul al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transparenței" la traducătorul și cărturarul C.D. Zeletin, marginalizat pe nedrept ca poet, prin poetica lui Victor Teleucă transgresând "avant la lettre" către noua paradigmă culturală, perspectiva inedită din care Svetlana Paleologu Matta a abordat, în 1984, poetica eminesciană prin grila "postmodernismului înalt" în urma lecturilor din Heidegger, Borges și Nietzsche, producând, după o scurtă etapă de precauție între eminescologi, o revelație (cum vedem și din volumul Calicantus: scene din viața lui Cristal), urmând în ultimul capitol al cărții ca autorul să răspundă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de decolare, invitând la un dialog generalizat. Marea rivalitate privește "sofistica în jurul postmodernității" (p. 9) și, desigur, fulminanta carieră a conceptului. Theodor Codreanu se războiește, cheltuind muniție (argumente) din belșug, cu suporterii acestui "termen sofistic", refuzând net "dieta compusă din postmodernismul cinic" (Camille Paglia). Dar "trece" prin Deleuze, Rorty, Foucautt, prin ceea ce numește "postmodernismul înalt" (în frunte cu Vattimo, Lyotard, cel care cerea "rescrierea modernității"), pentru a nota că problema-cheie este transcendența. Nu ignoră nici semnalele autohtone, fișând conștiincios revoluția poetică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
p. 9) și, desigur, fulminanta carieră a conceptului. Theodor Codreanu se războiește, cheltuind muniție (argumente) din belșug, cu suporterii acestui "termen sofistic", refuzând net "dieta compusă din postmodernismul cinic" (Camille Paglia). Dar "trece" prin Deleuze, Rorty, Foucautt, prin ceea ce numește "postmodernismul înalt" (în frunte cu Vattimo, Lyotard, cel care cerea "rescrierea modernității"), pentru a nota că problema-cheie este transcendența. Nu ignoră nici semnalele autohtone, fișând conștiincios revoluția poetică optzecistă, noul antropocentrism, paradoxurile postmodernității românești. Conceptul cu pricina, atingând clasicizarea (epuizarea, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
temei Într-un context care îl scoate pe autorul Odei în metru antic din balcanism, ignorând mizeriile criticii anecdotice. Sau cehul Milan Kundera, invitând la o dualitate interpretativă, elogiind "splendoarea ușurătății". Pensând gospodărește coincidențe, Theodor Codreanu rămâne ferm: deplânge antimetafizica postmodernismului (privat de sacru) și e convins că scrierile lui Kundera ating "ethosul transmodernității" (vezi De ce Kundera nu e postmodernist). Cercetând zelos un copleșitor evantai problematic și având nevoie de un lector avizat, cartea lui Theodor Codreanu propune ipoteze îndrăznețe și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
epoca pe care o traversăm) rămâne o încercare pe cont propriu. "Bucovina literară", nr. 8-9, august-septembrie 2006 Teodor VIDAM Despre transmodernism În cartea sa recentă privind Transmodernismul, Theodor Codreanu se ocupă de câteva clarificări conceptuale demne de luat în seamă. Postmodernismul ar reprezenta în opinia sa, mai mult o modă decât o paradigmă veritabilă a culturii umane. Se cuvine să facem distincție între manieră și stil, consideră Th. Codreanu, să ne detașăm de o transcendență goală, de reacții mimetice la nivel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
detașăm de o transcendență goală, de reacții mimetice la nivel de epidermă. Nu întâmplător ne reamintește el însuși J.F. Lyotard, care a dat consistență termenului, a renunțat la el, creatorul termenului a renunțat la el, pronunțându-se pentru "rescrierea modernității". Postmodernismul consideră că ființa ca "Dasein" nu mai are nevoie de nici un fel de transcendență care să o susțină. Departajându-se de tradiționalism și modernism, exegetul a încercat să propună un temei antropologic nou, omul concret bacovian, trăind într-un "gol istoric
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și rătăciri bezmetice, paralizat fiind în distracții, în pornografie și în violență malefică. Cu "telecomanda televizorului în mână" omul se simte "liber", fără să-și dea seama că se afla "într-un ocean de cultură fără capodopere" (idem, p. 40). Postmodernismul propune kitsch-ul, cultura coca-cola, într-un cuvânt hedonismul global. Spre a nu cădea în elitism, mass-media au decretat lumea show-business-ului, a publicității, a filmului american contra celui european, renunțând la problematizare și finețuri artistice. Alain Finkielkraut consideră că postmodernismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Postmodernismul propune kitsch-ul, cultura coca-cola, într-un cuvânt hedonismul global. Spre a nu cădea în elitism, mass-media au decretat lumea show-business-ului, a publicității, a filmului american contra celui european, renunțând la problematizare și finețuri artistice. Alain Finkielkraut consideră că postmodernismul a deschis porțile unui "Disneyland" al culturii. Omul postmodern s-a plictisit de a fi persoană, acceptă confuzia între mască și fața umană. Comunicarea pe internet este o non-comunicare, fiind un nesfârșit joc al mesajelor anonime. Era postmodernă este a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
morții lui D-zeu, cel de-al doilea este prea realist pentru a se confrunta cu o asemenea imposibilitate ontologică. Eterna reîntoarcere produce sentimentul zădărniciei universale, nefiind altceva decât devenirea întru devenire, cum considera Noica și nicidecum devenirea întru ființă. Postmodernismul a dus nihilismul până la capăt, cu eliminarea identicului. J. Derrida, G. Deleuze, M. Foucault au încercat să răspundă cum e posibil ceva nou în simulacre. În individualismul postmodernist, tendința este dispariția persoanei, pe când în antropologia creștină, omul este unic, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe care și-a asumat-o socialismul a fost substituită de cultura de consum (alții o numesc cultură de coca-cola), marcată de spiritul ludic, prevalentă concretului, întoarcerea la real, conștiință textuala, biografism, ironie parodică etc. Nu întâmplător R. Enescu reproșa postmodernismului dezontologizarea limbajului și punerea lui sub semnul formalismului. Transmodernismul e susținut de noul ethos al transdisciplinarității, orientare susținută de B. Nicolescu. El "vede în logos, în întoarcerea la "sacru", șansa viitoare a umanității" (idem, p. 156). Transmodernitatea deschide o altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la Eminescu depinde de Încercare, iar nu de repetiția oarba, constată Th. Codreanu. După cum se poate observa la N. Stănescu și în opera lui Milan Kundera, repetiția ca simulacru elimina greul ființei. Aici, consideră Th. Codreanu, se produce ruptura dintre postmodernism și transmodernism. Repetiția ca simulacru se îndepărtează de stratul profund al eternei reîntoarceri a identicului. De aici, abandonul sacrului de către omul concret, "omul recent" ca ființă a divertismentului fără limite. "Numai omul de caracter nu renunță la încercare". (idem, p.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de orice echivoc, că problema-cheie a oricărei evaluări temeinice rămâne transcendența. Cu aproape trei ani în urmă, comentând Basarabia sau drama sfâșierii (revista "Saeculum", an II, nr. 6/octombrie 2003, p. 88) mă arătam rezervat în ceea ce privește respingerea, prea tranșantă, a postmodernismului. Cărțile ce i-au urmat, sub semnătura aceluiași Theodor Codreanu, dar mai ales aceasta din urmă, mă obligă să-mi revizuiesc poziția din următoarele motive: în primul rând constat că autorul Transmodernismului a rămas pe aceleași poziții, dar numai după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]