4,025 matches
-
luna plină, Vărsând pe albul dezolat o cadaverică lumină, Se văd ieșind ai mării urși, cu ochi de foc, cu pașii rari, Când dintre văile adânci, când dintre munții solitari. Și dorm adânc, și dorm mereu nemărginirile polare, Iar din prăpăstiile adânci seaudeo stranie vibrare, Și urșii albi, înduioșați, întrun oftat adânc și greu, Sentind pe labe de sidef, și dorm adânc, și dorm mereu. (Iuliu C. Săvescu, La Polul Nord) 197 Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu sine degradarea, diminuarea umanității din om; ca urmare, forța de atracție a modelului crește, dar și efortul presupus de lupta cu propriile precarități trebuie să crească. Dacă, în plan teoretic, așa ar trebui să stea lucrurile, în planul realității prăpastia tot mai mare dintre om și modelul său l-a condus deseori pe primul la a-și construi cópii ale modelului originar; astfel, zeii au fost coborâți pe pământ, pentru ca distanța dintre model și aspirația omului către perfecțiune să rămână
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Lipovetski a numit "violența imaginilor fericirii consumiste" și care, demonstrează Judith Lozar, generează agresivitate într-o măsură mai mare decât violența mediatică: "Nu atât [...] imaginile violente îi incită la violență, cât distanța dintre realitate și ceea ce apare ca model ideal, prăpastia dintre îndemnul la consum și absența reală a acestuia". (apud Lipovetsky, 2007, p. 169). "Tradiția" și "modelele" transmise prin intermediul televiziunii încurajează mai degrabă satisfacerea imediată a plăcerilor/nevoilor, ignorarea datoriei față de comunitate, disiparea responsabilităților individuale, spaima față de proiectele pe termen
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și adaptarea activităților școlare la dezvoltarea psihică a acestora. Acorda aceeași importanță tuturor materiilor, evidențiind rolul fiecăreia în dezvoltarea armonioasă a minții, trupului și sufletului elevilor. Respectul pe care i-l purtau „băieții” nu crea între institutor și elevi o prăpastie. „Domnul” era văzut adesea jucându-se cu elevii săi în curtea școlii sau pe dealul Copoului, antrenându-se cu drag și nostalgie în jocurile lor copilărești, chiar dacă uneori sănătatea nu-i permitea. „Ion Creangă nu a fost numai dascăl, cu
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
în câteva periodice (în special în „Oltul”) îi apar mărturisiri autobiografice și proză istorică. Deși cu un deosebit succes la public - romanele sale, cu precădere Invitația la vals, au cunoscut zeci de reeditări -, scriitorul a fost ignorat de criticii importanți. Prăpastia dintre receptarea de către cititori și cea critică este greu de explicat, D. ilustrând mai degrabă cazul unui condamnat fără proces. Volumul de debut - Capcana (1927) - conține proză scurtă și a stârnit interesul comentatorilor prin relativa noutate epică, prin calitatea descrierii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
înspăimântătoare în care sufletele păcătoase ajung după moarte. Există, prin urmare, în viziunea vidului o dimensiune adesea regresivă; lucru confirmat de abordarea jungiană, care face din abis simbolul matricei. Mai ales în limbajul curent, abisul este și expresia unei frontiere (prăpastia dintre două ființe, dintre două idei) și a unei lipse de conținut. Visul poate, prin urmare, simboliza fie șubrezirea unei relații, fie distanța înspăimântătoare ce există între sine și celălalt, ori între dorință și realitate. Vidul este totuși un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
spațiului ce trebuie umplut. Lipsa este circumscrisă. Așteptarea și cererea, adică dorința, sunt mai bine definite. Șanțul sau tranșeea, în afară de semnificația dată găurii, adaugă noțiunile de separare și protecție. În limbaj curent, predomină mai ales ideea de separare («există o prăpastie între noi»); prin urmare, în vis, imaginea evocă obstacolul (material, fizic sau afectiv) ce dăunează relației, dar care îi poate permite persoanei și să se protejeze, nedăruindu-se total. Absență, absent Absența are în mod simbolic un sens, idee pe
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
plan psihologic, dezordinea evocă regresia și este rezultanta terifiantă a pierderii de repere, a exploziei sau a divizării sinelui. Este sinonimă cu confuzia, la extremă cu nebunia. Este, prin urmare, ceea ce amenință individul care se rătăcește pe drumuri greșite. Vezi Prăpastie. Distrugere, a distruge Simbolistica distrugerii (a surpărilor sau năruirilor), oricât de evidentă ar fi, depinde de cine este actor și cine este victima actului distructiv: - a suporta distrugerea înseamnă a trăi cu frica că se năruie tot ce ai realizat
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în general, nu respinge faptul că există un astfel de lucru cum ar fi o lume fizică obiectivă. Recunoaște doar faptul că hotărârile omului și concluziile cu privire la spațiu sunt pur și simplu propria sa creație. Crearea geometriei neeuclidiene a tăiat prăpastia ce separa lumea de adevăr. Ca și religia în societățile antice, matematica a ocupat o poziție venerată și de necontestat în gândirea occidentală. În templul matematicii se aflau toate adevărurile, iar Euclid era preotul. Dar cultul, preotul și alaiul tuturor
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ceea ce înseamnă că omul apare totodată ca ființă sensibilă și ființă inteligibilă. Demersul critic al lui Kant, pus la punct în Critica rațiunii pure, pornește de la constatarea că metafizica, știința "care ar dăinui chiar dacă toate celelalte s-ar scufunda în prăpastia unei barbarii care ar distruge totul"51, nu este constituită în forma științei veritabile. Poate ea deveni știință? Dacă ar putea, atunci ar trebui să cuprindă doar judecăți sintetice a priori, adică numai judecăți care dau forma cunoștințelor veritabile, totodată
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
interesant de semnalat specificul ei pe fondul abordării acestei probleme în prima parte a secolului nostru. C. Rădulescu-Motru așază în relații de condiționare reversibilă cultura și civilizația. Unii filosofi ai timpului, între care Spengler, Keyserling, Berdiaev, găsesc, cum știm, o prăpastie între acestea două, cultura fiind însăși "viața" spiritualității, iar civilizația, moartea ei. Astfel, potrivit lui Berdiaev, contemporaneitatea pune problema legăturii dintre creație (cultură) și viață (existență sau civilizație), problemă care semnalează o criză a culturii. De altminteri, cultura ca atare este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o viață viitoare; cealaltă (civilizația) este legată de pământ, este a nopții și urmărește întocmirea unei noi vieți, nu a unor noi valori. Apropierea acestui punct de vedere de cel al O. Spengler este evidentă. Și filosoful german găsește o prăpastie între cultură și civilizație, iar istoria îi apare ca o înșiruire de ca-tastrofe: "Istoria universală evoluează din catastrofă în catastrofă, indiferent dacă o putem înțelege și explica, sau nu"207. Ideea conflictului între cultură și civilizație nu este acceptată de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și Prusiei de către Napoleon, în timp ce proiectele similare din România interbelică veneau după o victorie - e drept, o victorie nesperată și știrbită de faptul că fusese precedată de trauma unui război devastator ce împinsese armata română și statul însuși până la marginea prăpastiei. Se poate argumenta că tocmai amintirea acelei traume, ce s-a adăugat tăcutei nesiguranțe inspirate de realizarea unui vis fantast (România Mare), bine ascunsă de o retorică eroică și triumfătoare, a alimentat naționalismul românesc interbelic. Oricum ar fi, impulsul de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
până azi, a favorizat asemenea izolaționisme comunitare, stimulând fascinante experimente utopice: moderne, antimoderne și postmoderne 18. Cum spuneam, nu toate aceste experimente comunitare au fost sau sunt pozitive. Dintre cele mai curând pozitive, unele au eșuat relativ repede, dispărând în prăpastia dintre idealismul lor himeric și agresta lume reală: cvasifalansterul transcendentalist de la Brook Farm, incredibilă combinație de Fourier și diverși alți utopiști europeni (mai ales în privința modelului educativ), Hawthorne, Emerson și Thoreau (ultimul a eșuat și în robinsonada sa protoecologistă de la
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a lucidității”, de unde apariția unor viziuni terifiante, trimițând la tema romantică a poetului damnat: „și sufletul meu a văzut îngerii / sunând dintr-o trâmbiță neagră / peste împărăția deșartă / a cifrelor nopții / și s-a prăbușit asemenea lor / asemenea îngerilor / în prăpastia neagră.” Deși volumele de început stau sub semnul unui lirism de factură eminesciană, care se simte, difuz, și ulterior (muzicalitatea și sonoritatea versurilor, melancolia, motive precum lacrima, steaua, luna, fântâna etc. ori epitete precum „liniștit”, „dulce”, „rece”, „alb”, „albastru”), încă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
sala de cinema, potrivit unei anecdote care circula printre fizicieni, nu se putea împăca : Ca un om să fie împușcat în piept și glonțul să se oprească într- o Biblie, este posibil. Ca același să se prăbușească apoi într-o prăpastie, agățându-se în ultima clipă de un jnepeniș, iarăși e posibil, deși cu probabilitate redusă. Faptul că bidiviul rămas sus îi aruncă lasoul cu dinții chiar când se rupe jnepenișul depinde de prea multe probabilități condiționate, apropiate de zero, dar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
moștenitorul în efigie al lui Ceaușescu, era exclus să fie harnic sau cinstit. Dar momentul de maximă virulență propagandistică a filmului este lichidarea dușmanului Crețu. După o luptă scurtă, teroristul care voia să arunce în aer tunelul este azvârlit în prăpastie de vânjosul țăran Ion. La început, Crețu fusese montat de bancherii exploatatori s-o facă, acum acționa pe cont propriu, din ură pură. Muncitorii se adună cu torțe la locul faptei și Ion raportează : „Așa a fost”. Nimeni nu- i
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
comunistă înfierează (cu mânie proletară) existența lui Dumnezeu ca religie, indiferent de formă. Ori, spune Paulescu, „a-l nega pe Dumnezeu înseamnă a nega finalitatea, înseamnă a nega instinctele naturale și patimile, înseamnă a te prăbuși cu bună știință în prăpastia erori i”. Sfârșitul comunismului în Europa, prin urmare a eșafodului conceptual și ideologic pe care s-a clădit acesta, a demonstrat din plin că socialismul era prin structură antisocial și antiuman, prin eludarea naturii umane în esența ei, confirmând ceea ce
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
prilej favorabil ca națiunile să-și afirme independența. Acest promotor de idei noi a fost Martin Luther care, în opinia lui Paulescu, a produs cel mai mare rău omenirii pentru că „a îmbrâncit omenirea făcând-o să se prăbușească într-o prăpastie fără fund”. Concluzia lui Paulescu este că Luther pur și simplu nu a priceput, sau în mod deliberat nu a recunoscut CARITATEA ca fiind fundamentul creștinismului, cu alte cuvinte a negat facerea de bine și iubirea aproapelui. Sistemul dogmatic pe
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în cititori Sentimentul Poetic, adică, viziunea armoniei și ordinii Naturii, preceptele consistentei și unității efectului, caracteristice construcției poetice - , Edgar Poe rezolva, teoretic și practic, cerințele decurgând din ele, explică, în opinie barbiana, incapacitatea ("deficien[ta]") versurilor memorabile din "Corbul" ("silabele prăpastii") de a exprima deplin "Adevărul" și golește, oarecum, de semnificații mai profunde ("vid[a]") celebrul leitmotiv "nevermore". Cauza? Ceea ce am putea numi o concupiscenta a simțurilor, ce aparține, în ceea ce-l privește pe autorul român, unei etape "de erori trasă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
avalanșă de cuvinte noi calchiate strident din limba rusă și care copiau până și cadența rusofonă a vorbirii stăpânilor. O frazeologie imuabilă, imediat ritualizată, devine idiolectul unei nomenclaturi care trecea direct de la alfabetizare la filozofia clasei muncitoare, deschizând o adevărată prăpastie între vorbirea naturală, privată, și idiomul "de ședință". Ceaușescu personal va rămâne în bună măsură prizonierul acestei expresii bolovănoase de tradiție stalinistă, semn al unei culturi precare și al unei opacități față de noțiunile abstracte, pe care se spune că le
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
București, 1921; Poezii, pref. Ion Petrovici, București, 1944. Repere bibliografice: Ion Petrovici, Andrei Naum, „România”, 1917, 214; Barbu Lăzăreanu, Andrei Naum, „Scena”, 1918, 95; Davidescu, Aspecte, 185-187; Ion Petrovici, Figuri dispărute, București, 1937, 69-81; Ion F. Buricescu, Pe margini de prăpastie, București, [1939], 143-144; Predescu, Encicl., 586; Streinu, Pagini, V, 13-15; Perpessicius, Opere, XI, 47-48; Nicolae Tăutu, Poetul Andrei Naum, GL, 1967, 33; Gala Galaction, Jurnal, II, București, 1977, 18; Florin Mugur, Cei de sub marele flutur, FLC, 1983, 48; Paul-Remus Ghircoiaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
baza crezului național din care se împărtășea și S. Mehedinți. Acesta din urmă face clar că "personalitatea fără naționalitate este un adevărat nonsens" (Mehedinți, 2002, p. 104). Împingându-și argumentul până la ultimele sale consecințe logice, dogmaticul ortodox pășește pe gura prăpastiei eretice, dacă nu cumva se și prăvălește în ea, când afirmă că "nu există om anațional. Nici Adam măcar n-a fost anațional [...]. Un om pur, necolorat din punct de vedere național, fără determinante naționale, este o abstracțiune" (Stăniloae, 1939
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sub îndrumarea unei respectate învățătoare, tot ce se cade a ști o tânără nobilă.”241 Dragostea va fi cea care o va metamorfoza, o va determina să acorde o atenție sporită propriei persoane, dar care o va aduce și pe prăpastia disperării. Este deosebit de interesant acest traseu inițiatic al femeii în tainele iubirii: începe de la ezitări și incertitudini, se instruiește în tainele disimulării, cultivă misterul acestei legături, ceea ce potențează intensitatea trăirilor, pentru a sfârși într-o pasiune devorantă. Fiammetta este de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din Botoșani venite aici în vizită, de pildă primarul urbei, Hasnaș.) Se cunosc exagerările lui Scipione Bădescu, redactorul de la Curierul român din Botoșani care și cât timp a stat poetul în urbe (9 aprilie 1887 - 9 aprilie 1888) a scris prăpăstii despre boala sa. Din această „vulgară de Boala și clamațiune”, însă, G. Călinescu putea să ia referirea la lovitura mortală dată poetului care concordă cu mărturia Hanrietei Eminescu și, peste ani, cu cea a lui Dumitru Cosmănescu. În același număr
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]