3,904 matches
-
afluent de stânga al fluviului Nistru. izvorăște din apropierea satului Șasnivka (raionul Pidvolocisk, regiunea Tarnopol) aflat în provincia istorică Volînia, din centrul Podișului Podoliei, curge de la nord la sud și formează numeroase meandre înainte de a se vărsa în Nistru într-o prăpastie adâncă din dreptul satului Isakivți (raionul Kameneț-Podolsk, regiunea Hmelnițki). Confluența celor două râuri are loc în amonte de orașul Hotin, în apropierea punctului de întâlnire al frontierelor Ucrainei și Republicii Moldova. El străbate teritoriile regiunilor Tarnopol și Hmelnițki. Printre localitățile străbătute
Râul Zbruci () [Corola-website/Science/319159_a_320488]
-
străini, el se prezenta de altfel ca singurul om cu grijă față de interesele imperiului, ca singurul "prieten al romanilor", ca singurul, de asemenea, care prin vârsta și experiența afacerilor, ar fi putut menține monarhia pe panta de pe care aluneca spre prăpastie. Și populația încântată, îl primea cu entuziasm în lungul drumului. Guvernatorii "themelor" asiatice, rămași credincioși regentei, încercară zadarnic să-l oprească; zadarnic încercă Andronic Anghelos, trimis cu trupe , să lupte cu el. Rău susținut de soldații lui, acest general fu
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
mare, Wilhelm, a suferit de probleme la un braț. Wilhelm, care a devenit împărat după decesul lui Frederic, nu împărtășea ideile liberale ale părinților săi; mama sa vedea în el „un prusac complet”. Această diferență de ideologie a creat o prăpastie între Wilhelm și părinții săi. Când tatăl lui a accedat pe tronul Prusiei ca regele Wilhelm I la 2 ianuarie 1861, Frederic a devenit Prinț moștenitor. Avea 29 de ani și va fi Prinț moștenitor pentru următorii 27 de ani
Frederic al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/315651_a_316980]
-
să se scutur’ multe moarte”, oricare dintre măștile aduse-n horă spre a juca fie și rolul pionului pricăjit a avut partea de contribuție în constituirea unui peisaj spectaculos, populat și de altitudini, și de câmpie plată, și de adevărate prăpăstii. Perioada, care n-a dat numai rebuturi în literatură, merită în continuare investigată, inclusiv prin astfel de portretizări memorialistice inteligente, sincere și nonconformiste. Bună carte!" - Gh. Istrate: Oglinda literară; - Martian Drăghici (Viața românească); - Magda Ursache : Cazu-Lazu(Argeș), - Elisabeta Isanos. Vieți
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
să îl ducă la Roma pentru a-l ocroti. Ei folosesc două trăsuri pentru a-i induce în eroare pe Velkan și pe miresele care-i urmăreau. În timp ce treceau Munții Carpați, miresele și Velkan îi atacă. Trăsura se prăbușește o prăpastie și Verona încearcă să-l salveze pe monstru, dar deschizând ușa vede că aceasta era o momeală care conținea țăruși și explozibili; Verona este ucisă de un țăruș atunci când trăsuta explodează. Trăsură adevărată este atacată și Van Helsing îl împușcă
Van Helsing (film) () [Corola-website/Science/316587_a_317916]
-
Craciun,Mircea Almasan, Dan Soritau si Dan Porcaru reiau explorările și descoperă sub planșeul respectiv o fantă îngustă prin care iese un puternic curent de aer. După câteva luni încep dezobstrucțiile și descoperă Sala Pădurii și Sala Bivuacului până la Marea Prăpastie. În toamna aceluiaș an se explorează și cartează Galeria Mamuților și Sala Mamuților, Galeria Buclei, Galeria Clusteritelor și Sala Impresioniștilor. 1982 - S-a descoperit Labirintul, Activul, Sala cu Lac, Galeria T și o serie de alte laterale, puțuri și hornuri
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
deschide și se ajunge în Sala Pădurii (10/5/5 m). Galeria continuă rectiliniu având dimensiuni mari (10-15 m), foarte bogat concreționată (stalactite, stalacmite, gururi, draperii, domuri, coloane, etc.), care debușează în Sala Bivuacului. Galeria se termină brusc la Marea Prăpastie (o săritoare de -25 m). La baza săritoarii se ajunge într-o sală de unde pornesc trei galerii. Spre nord se deschide Galeria Clusteritelor (unde se interceptează un mic curs activ al peșterii) care continuă ascendent și se termină cu o
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
această galerie se desprinde o sală laterală: “Salonul Impresioniștilor”, precum și o serie de alte mici galerii laterale. Atât Galeria Clusteritelor, cât și Salonul Impresioniștilor sunt puternic concerționate, aici abundând, evident clusteritele, dar și gururile sau cacadele de montmilch. De la Marea Prăpastie spre sud, pe Galeria Mamuților se ajunge într-o mare sală (200/20-30/15-30 m) foarte bogat concreționată cu mari domuri stalacmitice, gururi, cascade de montmilch, mici lacuri-Sala Mamuților. De aici spre dreapta, pe Galeria Buclei, se ajunge înapoi la
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
sud, pe Galeria Mamuților se ajunge într-o mare sală (200/20-30/15-30 m) foarte bogat concreționată cu mari domuri stalacmitice, gururi, cascade de montmilch, mici lacuri-Sala Mamuților. De aici spre dreapta, pe Galeria Buclei, se ajunge înapoi la Marea Prăpastie. Din Galeria Buclei se desprind două galerii: una fosilă (în care la un nivel inferior se interceptează un mic râu subteran care se poate parcurge doar pe parcursul a 25 m), meandrată, cu multe laterale, care formează “Labirintul”. Galeria a doua
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
în Galeria Clusteritelor. Pestera este inchisa si poate fi vizitata cu acordul si gidajul custodelui N. Murse de la Clubului de Speologie “Omega” din Cluj-Napoca. Parcurgerea necesită echipament individual specific parcurgerii verticalelor și corzi pentru săritorile din Sala Mare și Marea Prăpastie.
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
ratate. Cindrea intuiește un traseu pe peretele sudic, face o traversare delicată și ajunge în balconul râvnit. Pasajul va purta numele învingătorului și va rămâne echipat. Se coboară o pantă accentuată până la Perle și acțiunea se oprește pe buza unei prăpăstii adânci cu pereții plini de stalacmite și nămol. În fundul prăpastiei denumită ulterior Baile de Nămol, se zărește un lac. Explorarea se reia, și Viorel Ludușan coboară la lac, cațără peretele opus de unde întrezărește continuarea, dar nu acolo, ci pe peretele
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
traversare delicată și ajunge în balconul râvnit. Pasajul va purta numele învingătorului și va rămâne echipat. Se coboară o pantă accentuată până la Perle și acțiunea se oprește pe buza unei prăpăstii adânci cu pereții plini de stalacmite și nămol. În fundul prăpastiei denumită ulterior Baile de Nămol, se zărește un lac. Explorarea se reia, și Viorel Ludușan coboară la lac, cațără peretele opus de unde întrezărește continuarea, dar nu acolo, ci pe peretele din spatele lui. Încearcă să revină dar aproape de tavan, planșeul de
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
este străbătuta de un parau ce se pierde într-un ponor care poate forma un lac. Spre sud, sala se îngustează treptat transformându-se într-o galerie de 5—6 m lățime, plină de bolovăni. Podeaua dispare brusc într-o prăpastie adâncă de 30 m fracționata la jumătate de un bolovan prins între pereți. Jos se ajunge într-o impresionantă sală, dominată de faleză înaltă, deasupra căreia se întrezărește capătul Sălii Mari. Aici vine din dreapta (dintr-o galerie impenetrabila) o apă
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
gururi mai mari, de unde numele de Sală cu Bazine. Câteva stalagmite perlate anunță un nou aspect al peșterii. Domină clusteritele, concrețiuni sub formă de boabe de struguri, adunate în ciorchini. Galeria face apoi un cot brusc la stanga, unde podeaua dispare. Prăpastia, adâncă de 5 m, se trece pe o bârnă de lemn proptita de peretele stâng. Galeria face un cot de 90° la dreapta și trecem acum în galerii cu pereții nuzi, foarte alterați, roșii, cu vine de calcit proeminențe și
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
cu două cuiburi de concrețiuni excentrice. La etajul superior orientat spre nord, se ajunge mergând pe un tobogan abrupt, puternic concreționat. Urcând pe numeroasele formațiuni existente ajungem într-o galerie situată la circa 20 m mai sus față de galeria cu prăpastie și care reprezintă de fapt prelungirea normală a acesteia la un nivel superior, formate pe aceeasi diaclaza. Înaintând spre nord urcăm pe lângă o frumoasă placă albă de concrețiuni, spre partea cea mai bogat ornamentata a peșterii, cu nenumărate stalactite și
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
a Bisericii Anglicane, a primit o educație creștină desăvârșită. Ea descrie copilăria ca fiind una singuratică și nefericită în ciuda luxului și bunăstării fizice. Încă de timpuriu ea a scris că a fost îngrozită de influențele epocii victoriene, în special datorită prăpastiei dintre confortul păturii de sus și zbaterile clasei de jos, muncitoare, acele probleme fiind cauzate cel puțin în trecut de nedreptățile ”vechii teologii”, iar în prezent de către ”actualul război”, referindu-se la perioada 1914-1945. În autobiografia sa ea a relatat
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
ca atare pedepsită. Pe insula Tenerife tot pământul era al regelui ereditar, care îl închiria supușilor săi. Pe Gran Canaria, când era ales un nou șef sau o nouă șefă, unul dintre cetățeni se sacrifica voluntar aruncându-se într-o prăpastie sacră, sinuciderea fiind considerată o mare onoare. Guanșii se hrăneau mai ales cu "gofiu", un fel de cașă de orz, grâu și rizomi de ferigi la care adăugau lapte de capră, fructe, muguri, rareori pește sau carne (tot de capră
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
dorință rezumată în chemarea populară pentru "„la république démocratique et sociale!”" („republica democratică și socială”) Războiul cu Prusia, inițiat de Napoleon al III-lea în iulie 1870, a devenit un dezastru pentru Franța, iar în septembrie deja Parisul era asediat. Prăpastia dintre bogați și săraci în capitală se lărgise în anii precedenți, după care penuriile de hrană, eșecurile militare și în final, bombardarea orașului de către prusaci au contribuit la nemulțumirea generală. În ianuarie 1871, după patru luni de asediu, guvernul republican
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
a insulei pentru a se demara șantierul, însă descoperă cu stupoare ca Diesel i-a furat încărcătura. Mai târziu Thomas îl găsește pe Diesel atârnând periculos pe marginea unui pod prăbușit și cu încărcătura specială a lui Thomas risipită în prăpastia respectivă. Oricum, Thomas nu stă pe gânduri și-l salvează pe Diesel în ultimul moment. Pentru fapta sa eroică Controlorul Gras îl răsplătește cu o excursie pe continent, pentru a manevra acolo noile vagoane cu lemn special. Deoarece vaporul care
Locomotiva Thomas și prietenii săi - Aventură pe Insula Ceții () [Corola-website/Science/320527_a_321856]
-
până în momentul în care corpul lui Kagome începe să-și cheme sufletul înapoi, lucru care o oprește pe Kikyo din acțiunile sale. Reușește să-și mențină o parte din suflet, va fi urmărită de Inuyasha și va cădea într-o prăpastie, fiind presupusa de ceilalți că murind din nou. Se va stabili într-un sat, unde va îngriji răniți și bolnavi, vindecându-i și va fi respectată de săteni și iubita de copii. Se va confrunta cu faptul că este un
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
vor conduce spre o încăpere unde Sango și Miroku sunt în siguranță. Va fi eliberat din această iluzie și din controlul lui Magatsuhi de către licărirea de puritate din ciobul sau. Va încerca să îndepărteze acest demon aruncându-se într-o prăpastie, insă Naraku va reuși să-i fure ciobul. Kohaku este crezut mort, insă lumină din Giuvaer va intra în corpul său, cu prețul coruperii totale a Giuvaerului. Kikyo înseamnă în japoneză "“floare chinezească”" care simbolizează "“dragostea neschimbătoare”" sau "“dragostea nemuritoare
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
Onigumo și oamenii săi; Rasetsu va plasa o bombă într-un local unde se aflau Onigumo și cei care tocmai l-au proclamat conducătorul lor, iar explozia îl va răni grav pe Onigumo, iar aceștia îl vor arunca într-o prăpastie. 50 de ani mai tarziu, Rasetsu o va întâlni pe Kikyo și nu va realiza că este aceeași Kikyo pe care a încercat s-o ucidă cu câteva decenii în urmă. Omul va fi atacat de demoni, iar înainte de a
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
determinat să își recupereze Inelul. Frăția este atacată de Orci și de un Balrog, un demon antic de flăcări și umbre. Gandalf în confruntă pe Balrog, permițându-le celorlalți să scape dar atât Gandalf cât și Balrog-ul cad într-o prăpastie. Jelind moartea lui Gandalf, restul Frăției fuge spre Lothlórien unde sunt găzduiți de conducătorii pădurii, Elfii Galadriel și Celeborn. În acea noapte Galadriel îl informează pe Frodo că este destinul său să distrugă Inelul. În ziua următoare Frăția pornește din
Stăpânul Inelelor: Frăția Inelului (film) () [Corola-website/Science/321651_a_322980]
-
putea face ceva. Filmul este renumit și pentru coloana sa sonoră, în special pentru melodia principală "The Entertainer" - o piesă scrisă de Scott Joplin și adaptată pentru film de Marvin Hamlisch. Povestea începe într-un orășel condus de oficialități corupte. Prăpastia dintre americanii foarte bogați și cei foarte săraci nu a fost niciodată mai adâncă. Jocurile de noroc sunt înfloritoare. Brutalitățile și nu de puține ori crime, la fel. Luther Coleman și mai tânărul Johnny Hooker (Robert Redford) se trezesc amestecați
Cacealmaua () [Corola-website/Science/317370_a_318699]
-
el a ales să poarte pecetea infamiei tot restul vieții pentru a salva oameni nevinovați. La Eyrie, Sansa trăiește cu frică, datorită prihozei crescânde a mătușii ei, Lysa. Degețel o salvează de actuala lui soție, pe care o împinge în prăpastie prin 'poarta lunii'. Sansa află că Degețel i-a spus Lysei să își otrăvească soțul, pe Jon Arryn, și să dea vina pe Lannisteri. Un detașament al Rondului de Noapte așteaptă vești de la Qhorin Halfhand și Jon Snow. Detașamentul este
Iureșul săbiilor () [Corola-website/Science/321803_a_323132]