3,789 matches
-
irumpând tonitruant când i se pare că neregulile au întrecut măsura. O utopie creștină a perfecțiunii, în lumina supranaturală ce se revarsă din înalturi, se întrevede și în didahiile acestui prelat cu un sentiment absolut al valorilor morale. Construcția unei predici urmează un plan riguros. După introducerea în subiect sau textul și formula de adresare (plină de smerenie și umilință creștină), vine exordiul (având ca punct de pornire anumite imagini din realitatea înconjurătoare ori unele principii și maxime evanghelice), tratarea (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
de arhitectonica arborescentă a barocului. Momentele de beatitudine a revelației, de apoteoză mistică, ambitusul sublimității imnice și sunetul elegiac, amplele interogații („întrebăciuni”) retorice și apostrofele învolburate se intercalează cu paragrafele analitice, cu buchetul lor de noime și de învățăminte. Dacă predicile, cu țesătura lor înflorată, vădesc o predispoziție de a plasticiza, fără ornamentație excesivă, ele se înfiripă și în structuri muzicale, polifonice, într-o gradație când suitoare, când coborâtoare, între care șerpuiește în efluvii incantația. Comparațiile, înavuțite cu pilde din „cărțile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
și pref. I. Bianu, București, 1886; Didahiile ținute în Mitropolia din București, I-II, îngr. și pref. Constantin Erbiceanu, București, 1888-1889; Sfătuiri creștine-politice, tr. Constantin Erbiceanu, București, 1890; Din Didahiile ținute la Mitropolia din București, îngr, I. Cornoi, București, 1895; Predicile ținute la Mitropolia din București, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1911; Predici, pref. P. V. Haneș, București, 1915; Predici, îngr. și pref. Gabriel Ștrempel, București, 1962; Didahii, postfață Florin Faifer, București, 1983; Opere, îngr. și introd. Gabriel Ștrempel, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
II, îngr. și pref. Constantin Erbiceanu, București, 1888-1889; Sfătuiri creștine-politice, tr. Constantin Erbiceanu, București, 1890; Din Didahiile ținute la Mitropolia din București, îngr, I. Cornoi, București, 1895; Predicile ținute la Mitropolia din București, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1911; Predici, pref. P. V. Haneș, București, 1915; Predici, îngr. și pref. Gabriel Ștrempel, București, 1962; Didahii, postfață Florin Faifer, București, 1983; Opere, îngr. și introd. Gabriel Ștrempel, București, 1997. Repere bibliografice: Ștefan Dinulescu, Viața și activitatea mitropolitului Țărei Românești Antim Ivireanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
și Ungaria (1901) are ca modele realizările similare datorate lui Iordache Golescu, Anton Pann, Gheorghe Alexici, Petre Ispirescu, Iuliu A. Zanne, I.C. Hințescu, Karl Schuller, Otto von Reinsberg-Düringsfeld, Karl Fr. W. Wander și E.B. Mawr, amintiți în Precuvântare. Convorbirile și predicile lui C. îmbină patosul pastoral cu exigențele experienței omiletice a Bisericii și cu tradițiile literare și oratorice impuse în cultura noastră de Varlaam, Antim Ivireanul, Dionisie Romano și alții. Acestea conțin mărturii și date de un excepțional interes despre epoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
köréböl, f.l., 1895; ed. (Mihai Eminescu. Viața și opera), îngr. și pref. Ilie Șandru, Miercurea Ciuc, 2000; Alexandru Roman. 1826-1897, Sibiu, 1897; Arhiepiscopul și mitropolitul Miron Romanul, Sibiu, 1898; Catedrala mitropolitană din Sibiu. Istoricul zidirii (în colaborare), Sibiu, 1908; Cuvântări și predici ale unui teolog, mai târziu cleric român în țară sub stăpânire străină, I-VIII, București, 1923-1939; Pagini dintr-o arhivă inedită, îngr. și introd. Antonie Plămădeală, București, 1984; Note ascunse. Jurnal, Cluj-Napoca, 1999. Culegeri: Proverbe, maxime, asemănări și idiotisme colectate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
să restabilească dominația sovietică În cadrul mișcării internaționale. Exact cum procedase cu Partidul Bolșevic douăzeci de ani mai devreme, Stalin a Început să penalizeze și să discrediteze devierea „de dreapta”. La Szklarska Porêba, reprezentanții francezi și italieni au trebuit să rabde predici avizate despre strategia revoluționară din partea iugoslavilor Eduard Kardeli și Milovan Djilas, al căror „stângism” exemplar era proslăvit de Jdanov și Malenkov, delegații sovietici. Comuniștii din Vest (precum și reprezentanții partidelor ceh și slovac, pe care critica Îi viza În egală măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pare, e indispensabilă pentru succes”. În Franța, povara similară a incompetenței manageriale și a inerției a fost compensată de investițiile publice și de o fermă planificare elocventă. Însă guvernele britanice s-au limitat la negocieri colective, managementul cererii și diverse predici. Pentru un stat care naționalizase arii vaste ale economiei după 1945 și care a fost până În 1970 responsabil de cheltuirea a 47% din PNB, această prudență pare un paradox curios. Dar statul britanic, deși deținea sau administra mare parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care puțini aveau chef să-l răscolească. „Iritarea intelectualilor est-europeni”, cum spunea odată Czes³aw Mi³osz, față de obsesiile materialiste americane viza acum propriii concetățeni. În Europa de Vest, intelectualul ca povățuitor nu dispăruse complet (cititorii presei franceze sau germane de calitate suportau periodic predici politice Înflăcărate din partea lui Günther Grass sau Régis Debray), dar Își pierduse obiectul muncii. Moraliștii publici tunau și fulgerau Împotriva unor păcate individuale, dar nu aveau un ideal sau un scop general care să le mobilizeze discipolii. Fascismul, comunismul și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
credem orbește în legendele populare, nu putem nega totuși faptul că perioada sărbătoririi Sfântului Vincențiu coincide cu cea a tăierii viței de vie și lucrărilor din sezonul de iarnă. Vincențiu și-a câștigat notorietatea și în Biserică, în special datorită predicilor pe care Sfântul Augustin le-a consacrat în cinstea diaconului din Zaragoza, iar jocurile de cuvinte pe seama lui i-au crescut și mai mult popularitatea. De asemenea, Vincențiu era însărcinat în timpul slujbei religioase să aducă vinul pentru împărtășanie, numele lui
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
admitem existența unor forme de tranziție cum sunt eseul, biografia și o mare parte din literatura retorică. In diferite perioade ale istoriei, domeniul funcției estetice crește sau descrește: corespondența personală a fost considerată uneori o formă artistică, de asemenea și predica, în vreme ce astăzi, potrivit tendinței contemporane împotriva confuziei genurilor, se produce o îngustare a funcției estetice, se pune un accent deosebit asupra purității artei, are loc o reacție împotriva panestetismuilui și a pretențiilor lui formulate de estetica de la sfârșitul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
este dominantă, ceea ce nu ne va împiedica "să recunoaștem existență" unor elemente estetice, de stil și de compoziție, de pildă, în opere care au un scop complet diferit, străin de estetică, cum ar fi tratatele științifice, disertațiile filozofice, pamfletele politice, predicile. (b) Dar natura literaturii iese la iveală în modul cel mai clar dacă analizăm lumea la care se referă ea. Sâmburele artei literare se află, evident, în genurile tradiționale, adică în lirică, epică și dramă, în toate acestea conținutul se
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
fibra mistică ce era anterior total întrețesută în conținutul educațional al bucoavnelor și literaturii liturgice folosită în școală nu dispare. Asistăm în schimb la un proces de transfer a misticii religioase înspre dezideratul naționalist. G.R. Melidon (1874), în calitate de revizor școlar, predica viitorilor învățători să se raporteze la școală ca la "o a doua biserică" (p. 103). O analogie reluată, un deceniu mai târziu, de ministrul învățământului din 1885, Dimitrie A. Sturdza, întărită de spusele colegului său liberal, Mihail Kogălniceanu, care stăruia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
necunoscută, lipsind coperta, stare de mijloc; - Penticostariul, idem; - Triodul, ediția din Iași, 1747, în stare de mijloc; - Predicatorul Ilie Miniat (sic), ediția Iași, 1837, stare bună; - Ceaslovul Mare, idem, în stare proastă; - Evhologhiul, ediția de Sibiu, 1833, în stare bună; - Predica de Antim Ivireanul din anul 1886; - Panahida, ediția Iași, 1837, stare bună; - Carte de Tedeumuri, ediția Sfântului Sinod, 1879, stare bună”. Acestor cărți vechi li se adaugă sfinte vase „de argint poleite cu aur”. Dintre cărți, cele mai vechi sunt
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]