6,389 matches
-
a invocat, în edictul său, volumul Ars amandi, prin care poetul ar fi subminat politica de regenerare a moravurilor inițiată de împărat. Dar cartea Ars amandi fusese publicată cu circa nouă ani înainte de relegare 2. Acestă explicație oficială este un pretext care ascunde cauza adevărată a exilului. Mărturia lui Ovidiu din Tristia (II, 207-212) precizează că două delicte au fost pricina relegării sale, anume carmen și error. Iată versurile sale: "Perdiderint cum me duo crimina, carmen et error, / Alterius facti culpa
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nobiliare, marginalizate de regimul augustan, coborât la dictatura personală. Ovidiu era un liber cugetător și soluția cumulării delictelor sale legate de ordin moral, religios, politic culminând cu un crimen laesae maiestatis, ar explica verosimil motivele relegării. Aceste motive au, ca pretext, opera erotică ovidiană, iar ca hipotext, activitatea civică și politică a poetului. Ovidiu însă, sub mantia moralei slobode, ascundea focul sacru al muzelor care l-au înălțat din contingent la perenitate. El reprezintă, în ultimă instanță, un destin paradigmatic al
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să-l facă să creadă cu adevărat, măcar pe unul dintre destinatarii scrisorilor sale, că unica sa error se reduce la nimic și că scrierea operei Ars amatoria, în loc să fie adevărata cauză a exilului, trebuie considerată pur și simplu un pretext 95 de care a profitat Augustus pentru a elimina un personaj care îl deranja din motive diverse. Spre deosebire de cei care leagă exilul lui Ovidiu fie de aventura Iuliei minor fie de succesiune, cum s-a văzut, deja Boissier 96 afirma
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
crima sub imaginea greșelii, furia judecătorului tău nu a fost mai severă decât o meritai"99. Iată repusă în discuție problema error în toată gravitatea ei. Totuși, chiar dacă, până la sfârșit, această error s-ar putea dovedi a fi un simplu pretext pentru Augustus, o "cauză ocazională", cum s-a mai spus, însăși vina trebuie să fi avut oricum vreo tangență cu cauza reală, care numai ea însăși putea determina exilul poetului. Merită, așadar, să ne îndreptăm atenția maximă asupra acestei probleme
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
putea fi foarte comod invocată pentru o acuzație de maiestate lezată. Era mijlocul cel mai ușor pentru a scăpa de poet, care obstrucționa prin activitatea sa poetică, dar și prin modul său de viață, eforturile moralizatoare ale lui Augustus. Un pretext ușor și, în același timp, cât se poate de plauzibil. Pe de altă parte, era foarte dificil, dacă nu chiar imposibil să găsească argumente pentru a se dezvinovăți, în fața unui denunț formal făcut de un turnător. Considerând mai ales datorită
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fost mult mai numeroase, însă, cazurile în care opoziția lua forme mai prudente, pentru a nu-și atrage furia lui Augustus; dar și adversitatea acestora față de imperiu era la fel de sigură. Mai era categoria, desigur, foarte numeroasă a personajelor care invocau pretexte diferite pentru a se ține departe de sarcinile politice de tot felul invocând pretexte de tot felul, mai mult sau mai puțin plauzibile, sau de-a dreptul inventate. În această sferă, intră desigur și cazul lui Ovidiu, care încerca să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a nu-și atrage furia lui Augustus; dar și adversitatea acestora față de imperiu era la fel de sigură. Mai era categoria, desigur, foarte numeroasă a personajelor care invocau pretexte diferite pentru a se ține departe de sarcinile politice de tot felul invocând pretexte de tot felul, mai mult sau mai puțin plauzibile, sau de-a dreptul inventate. În această sferă, intră desigur și cazul lui Ovidiu, care încerca să justifice în diferite moduri distanța sa față de sarcinile publice, pentru că spune poetul i-au
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-și "explica" neimplicarea în curia (care presupunea sarcini publice), cât și cel invocat pentru a se dezvinovăți de faptul că, în activitatea sa poetică, nu a elogiat marile acțiuni ale lui Augustus și ale prietenilor săi, nu pot fi decât pretexte propriu-zise pentru a-și masca profunda aversiune față de regimul augustan. Și, asemenea lui Ovidiu, trebuiau să mai fie și mulți alți prieteni de-ai săi. Firește, asemenea cazuri ne arată rațiunea ce stătea la baza legislației augustane de ambitu 142
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
solicită o mărturie asupra asprimii și sălbăticiei locurilor și a populației. S-ar putea crede că asemenea misiuni, ca a sa și cea a lui Sextus Pompeius, în teritorii îndepărtate și parțial sau prost civilizate, îi foloseau lui Augustus drept pretext pentru a scăpa de persoanele care l-ar fi putut deranja prin prezența lor la Roma. Și despre Suillius informații mai ample ne sunt furnizate tot de singura elegie pe care i-a adresat-o Ovidiu (Pont., IV, VIII). Potrivit lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
anume constă aceasta: scrierea acelei Arte stupide (stultam Arte), nu-i permite să aibă mâinile curate. Neve rogis quid sit; stultam conscripsimus Artem: Innocuas nobis haec vetat esse manus (v. 73-74). Așadar, poetul afirmă răspicat că Arta (Ars amatoria) constituie pretextul de care s-a folosit Augustus pentru a-l exila și că, dacă nu ar fi existat acest pretext, nu i s-ar fi putut aduce nicio învinuire. Cu toate acestea, sulmonezul face clar distincție între acest pretext și adevărata
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sit; stultam conscripsimus Artem: Innocuas nobis haec vetat esse manus (v. 73-74). Așadar, poetul afirmă răspicat că Arta (Ars amatoria) constituie pretextul de care s-a folosit Augustus pentru a-l exila și că, dacă nu ar fi existat acest pretext, nu i s-ar fi putut aduce nicio învinuire. Cu toate acestea, sulmonezul face clar distincție între acest pretext și adevărata cauză a exilării lui. Nu mă întreba dacă am comis vreo altă greșeală, pentru ca Arta să reprezinte întreaga mea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
amatoria) constituie pretextul de care s-a folosit Augustus pentru a-l exila și că, dacă nu ar fi existat acest pretext, nu i s-ar fi putut aduce nicio învinuire. Cu toate acestea, sulmonezul face clar distincție între acest pretext și adevărata cauză a exilării lui. Nu mă întreba dacă am comis vreo altă greșeală, pentru ca Arta să reprezinte întreaga mea greșeală." Ecquid praeterea peccarim, quaerere noli; Ut pateat sola culpa sub Arte mea (v. 75-76)221. Aici apare întrebarea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
privitoare la necesitatea trecerii sub tăcere a vinii care constituia al doilea cap de acuzare, se datorează mai mult decât unei impuneri interioare (anume faptului că nu vrea să reînnoiască rănile lui Augustus: acest lucru putea constitui cel mult un pretext.), unei explicite impuneri exterioare din partea lui Augustus. Expresiile lui Ovidiu, la care am mai făcut trimitere 407, sugerează tocmai acest lucru: "vezi, o Fabius, că delictele mele se pot atenua sub motivația de a fi fost prima greșeală (Ars amatoria
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
avea dreptate să-l condamne pentru a fi scris Ars amatoria e foarte simptomatică: în timp ce pentru Augustus acesta era principalul motiv sau așa credea el că îl maschează pentru care îl trimitea în exil, Ovidiu, însă, îl considera un simplu pretext pentru a camufla adevăratul motiv, care pare să afirme poetul lui Augustus nu-i convenea să-l dezvăluie. Ovidiu se simțea oarecum justificat să atace motivarea din edictul imperial, pentru a dezvălui ipocrizia lui Augustus, care se agăța de un
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru a camufla adevăratul motiv, care pare să afirme poetul lui Augustus nu-i convenea să-l dezvăluie. Ovidiu se simțea oarecum justificat să atace motivarea din edictul imperial, pentru a dezvălui ipocrizia lui Augustus, care se agăța de un pretext, pentru a ascunde motivul adevărat. Cum se știe, sulmonezul ne oferă o dezbatere completă în unica elegia din cartea a doua din Tristele, pe care nu o vom aminti aici în întregime, ci vom scoate în evidență numai unele aspecte
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de văduv și să-și întindă brațele cât e patul de mare. Mie însă să-mi întrerupă somnul adânc cruda iubire și fie ca eu să nu fiu singur în patul meu". Poetul aduce laude tuturor oportunităților și nu invocă pretexte pentru a se scuza: "Cum îmi lipsesc forțele și puterea de a mă conduce singur: sunt târât precum nava împinsă de valuri puternice"444. În alt loc445, Tragedia îl dojenește pe poet (dar el, se subînțelege, este mândru de acest
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
reprezenta pentru Augustus. De aceea, e adevărată soluția morală a celor care consideră Ars amatoria drept cauză a exilului: aceștia pleacă de la justificarea lui Augustus. E la fel de adevărată, însă, și soluția politică a celor care consideră Ars amatoria un simplu pretext, în spatele căruia există un motiv și mai puternic de natură politică: Ovidiu considera că acest motiv era cauza exilului său. Și noi suntem înclinați să-i dăm, în bună parte, dreptate. Care să fi fost greșeala (error) la care se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
politică: Ovidiu considera că acest motiv era cauza exilului său. Și noi suntem înclinați să-i dăm, în bună parte, dreptate. Care să fi fost greșeala (error) la care se referă poetul? Este greu de spus. Trebuie să fi fost pretextul, faptul ultim, cauza ocazională de care s-a servit Augustus ca să scape de poet. Greșeala, prin urmare, putea fi faptul că Ovidiu a intermediat întâlnirile dintre Iulia Minor și D. Silanus: potrivit nouă, însă, e mai puțin probabilă, deși nu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fi dedicat Ovidiu cea mai lungă dintre scrisorile din Tristele, care constituie de fapt toată cartea a doua, unei cauze inventate sau care nu a prea contat în determinarea exilului poetului, fie ea pe baze reale sau pe baza unui pretext. 96 G. BOISSIER, op. cit., p. 144. 97 În plus, epistola îi este adresată lui Paulus Fabius Maximus, prieten de suflet și de familie al lui Ovidiu, fapt care poate presupune și o anumită doză de sinceritate din partea poetului. 98 Propr
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-i vira bursa de care beneficiază decât la sfârșitul sejurului bursă atribuită în cadrul acordurilor bilaterale dintre România și Franța și aceea a unei persoane educate, un savant acceptând să facă jocul serviciilor de informații la un nivel mai înalt? Sub pretextul unor schimburi intelectuale și universitare, acesta o invită, în 1983, pe studenta respectivă, devenită între timp profesoară, la un elegant restaurant parizian. Care îi era de fapt misiunea? Să-i ceară profesoarei, responsabilă a studiilor românești într-un institut parizian
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Dacă n-ar fi decât să amintesc episodul din 28 ianuarie 1990, când televiziunea e asaltată de manifestanții veniți din Piața Victoriei pentru a cere ca mitingul partidelor istorice să fie transmis în direct, și televiziunea refuză cu încăpățânare sub pretextul ridicol că ar fi ceață; sau provocarea care a făcut din Petre Mihai Băcanu, directorul României libere, un fel de Cato cel Bătrân, solicitând zi de zi lui Ion Iliescu un interviu televizat în direct și la o oră de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cu un impact excepțional: primul ministru al guvernului provizoriu, Petre Roman, ajunge însoțit de armată la sediul PNȚCD, de unde se adresează maselor furioase cu un discurs incitator pe tema " S-au demascat!" (se înțelege, ca dușmani ai poporului) și, sub pretextul salvării de furia legitimă a maselor, îl evacuează de acolo pe Corneliu Coposu, înghesuit într-un TAB, ceea ce difuzează în toată țara o copie conformă a scenei în care Ceaușescu era înghesuit într-un vehicul similar. În ciuda șocului pe care
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Liga Studenților, răspund în număr mare apelului unei organizații civice mai puțin cunoscute, Grupul Independent pentru Democrație, GID, la un miting în sprijinul partidelor de opoziție, în Piața Universității. Aici, autoritățile comit o eroare considerabilă, arestându-i sub un palid pretext pe organizatori, și când o nouă manifestație protestează în sprijinul lui Dumitru Dincă și Iulian Comănescu, trimite trupe echipate cu căști și puști, exact ca în decembrie 1989, pentru a-i intimida pe participanți. Departe de a reuși, această tentativă
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
o formulă mai nuanțată și mai integratoare. Pe de altă parte, noua constituție declara formal legitimitatea proprietății private, dar se limita să o ocrotească, fără să o garanteze. Majoritatea fesenistă din parlament și președintele Iliescu însuși găseau tot felul de pretexte pentru a evita o formulare clară, ca și în privința separării puterilor în stat, pe care o considerau învechită, preferând formule de "colaborare" între autoritățile statului (ceea ce le permitea în fapt să continue fără piedici legale controlul executivului asupra legislativului și
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
entuziasm la acțiunile populiste îndreptate contra reformei, va atinge un punct culminant în iarna 1998-1999, ducând, la sfârșitul lui ianuarie 1999, la o nouă invazie a minerilor, care își propuneau deschis să ocupe Capitala. Această nouă maree neagră pornise de la pretexte economice, dar avea obiective politice foarte clare: să ocupe Bucureștii intrând, ca pe vremuri Tudor Vladimirescu, prin Cotroceni, unde urmau să-l lichideze pe președintele Constantinescu, și să înlocuiască guvernul legitim cu un așa-zis Consiliu revoluționar, care ar fi
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]