7,890 matches
-
inima ta e caldă, când vezi că prin combinarea literelor afli lucruri pe care n-ai fi putut să le cunoști singur sau cu ajutorul tradiției, când ești gata să primești influxul puterii divine care pătrunde În tine, atunci folosește toată profunzimea gândirii tale ca să-ți Închipui În inima ta Numele și Îngerii Săi superiori, ca și cum ar fi ființe omenești ce-ți stau alături. (Abulafia, Hayye ha-’Olam ha-Ba) „Are sens“, zise Belbo. „Iar În cazul ăsta, care ar fi Refugiul?“ „Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ei sapă. Primul principiu alchimic e VITRIOL: Visita Interiora Terrae, Rectificando Invenies Occultum Lapidem“. Lapis exillis. Piatra mea care se pregătea lent să iasă din exil, din dulcele exil amnezic hipnotic În vasul Încăpător al Liei, fără să caute alte profunzimi, Piatra mea frumoasă și albă care vrea suprafața... Voiam să alerg acasă, la Lia, să aștept Împreună cu ea apariția acelui Ceva, oră cu oră, triumful suprafeței din nou cucerite. În peștera lui Salon era damf de subterane, subteranele sunt originea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
apropiată de schemele romanelor polițiste!) prin intermediul căreia să pompeze În receptor un șuvoi de cunoștințe, apte de a fi receptate imediat, fără un efort intelectual evident. Plezirul textului vine, În acest caz, dintr-o strategie a semiologului și nu din profunzimea romancierului. Cu toate acestea, este admirabilă ideea Complotului Universal, pus la cale de Templieri și perpetuat timp de aproape un mileniu prin tot atâtea mesaje secrete, sublimate În formele culturale europene cele mai cunoscute. Prin strategiile narative, destul de comune, romancierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mulțumește să descrie această stare de spirit și să stabilească existența sa la degenerați și la isterici. Nordau afirmă că, influențați de misticism, artiștii falsifică realitatea în operele lor, schimbă sensul lucrurilor dând semnificații pretențioase și absurde cu iz de profunzime unor lucruri sau fenomene anoste sau lipsite de importanță. Așadar se exagerează în mod eronat până la paroxism banalități ce nu merită considerare. Forma logicei mistico-artistice este determinată de gradul de cultură, de informația posedată de degenerat sau de isteric. Misticismul
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
provocate de sifilis - din a cărei cauză moare la 46 de ani în 1867, înalța ectenii diavolului, cum, spre exemplu, reiese clar din poezia Litaniile lui Satan: Glorie și mărire ție,Satan, în înălțimile Cerului, unde tu domneai, și-n profunzimile Infernului, unde, învins, tu visezi în liniște! Fă ca sufletul meu, într-o zi, sub arborele științei, Alături de tine să se odihnească... Pe parcursul a cinci volume ce compun lucrarea Dégénérescence, Max Nordau realizează un adevărat tur de forță în ceea ce privește arta
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
și talent (nici nu se pune în discuție noțiunea de geniu), de a produce efectiv artă, a trecut la ”conceptualizare” reducând ceea ce cândva ar fi fost o creție artistică vizibilă în planul fizic la teorii denaturate și lipsite de orice profunzime, sporind astfel numărul “filosofilor” și al “scriitorilor”. Caracteristica principală a ceea ce este denumit “artă” în ultimile decenii este fără îndoială superficialitatea, iar pasivitatea, combinată cu superficialitatea sînt... premise importante pentru modul de gândire care generează kitsch-ul<footnote Matei Călinescu
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
în Revista de istorie și teorie literară, nr. 1-2, an. XXIV, 1989). Istoricul literar ieșean vede în B.-P. un „boier și bădăran” animat de plăcerea negativistă a scandalizării, un estet vicios, exasperat de minoratul sentimental, monoton și lipsit de profunzime al poeziei/artei autohtone, pe care spera să o deprovincializeze prin contactul cu modernitatea franceză și să o promoveze în afara țării. Despre cei mai mulți dintre artiștii plastici menționați mai sus, B.-P. a scris prezentări și cronici de artă destul de avizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Retorismul energic, viril”, vervos și extravertit, care îi plăcuse, de la bun început, chiar și lui I.L. Caragiale, este o marcă temperamentală și o punte de legătură între apetitul novator al unui „muntenism” plebeu și fervoarea bătăioasă a futurismului. „Minusul de profunzime acuzat de Lovinescu în formula „simbolismului mai mult exterior și mecanic” apare, în perspectiva istoriei literare, ca un paradoxal cîștig pe calea coagulării unei atitudini „moderniste” față de limbaj, care își va reliefa ponderea reală la un Adrian Maniu sau Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nuanță clasicizantă: „Aș putea răspunde d-lui Barzun (...) că arta e interpretare, cristalizare, stil, dar mi-am propus să nu polemizez și să fac cunoscut cititorilor această școală. Fără îndoială, așteptăm ceva mai bun de la dînsa; ea ne-a promis «profunzimea maselor», «ansamblul», în sfîrșit orchestra. Și ceea ce scrie d-l Barzun nu e poezie”. Printre principiile noii estetici opuse simbolismului și moștenitorilor săi sînt enumerate „desființarea versului liber“ („ultima rămășiță a simbolismului”), dramatismul (opus lirismului), multiplul (opus unilateralului), poliritmia (opusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din compuneri - neincluse în volum - gen „Criza sacîzului“ (cu observații de efect: „Neputința de a îmbogăți literatura unui instrument e cea mai rea prevestire pentru resursele lui”), verva și rafinamentul lui Costin își dezvăluie, la o lectură atentă, subtilități și profunzimi care exclud deopotrivă epigonismul și lipsa de personalitate, făcînd din el unul dintre cei mai interesanți și mai rafinați autori ai avangardei românești. „Poemele-definiție” grupate în revistă sub titlul ironic de „Științe naturale“, iar în volum - sub titlul altfel „didactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și condescendent comentariu despre mutarea la București a revistei Viața românească, apoi cu o recenzie elogioasă despre Isabel și apele diavolului a congenerului Mircea Eliade. Recenzia venea să contracareze atacurile din Gîndirea, pledînd - cu solidaritate entuziast-amicală - pentru originalitatea, exotismul și profunzimea problematică a romanului. Eliade însuși va fi prezent ulterior în paginile Contimporanului cu o proză scurtă („Visul“, în nr. 78), într-o perioadă în care Vinea se arată tot mai preocupat de onirism, divinație și alte marote comune deopotrivă suprarealiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să privească „de sus” literatura. Perspectiva sa favorită este, prin excelență, una la „firul ierbii”, atentă la „notele diferențiale” și la imanența operei. Admirația constantă și progresivă față de poezia lui Ilarie Voronca, susținerea ei consecventă (dincolo de unele rezerve de parcurs), profunzimea comentariului despre Urmuz, observațiile fine despre Exerciții pentru mîna dreaptă... de Jacques G. Costin și Paradisul statistic de Ion Călugăru, disponibilitatea față de rafinamentul imagistic și umorul intelectual din volumele lui Stephan Roll și Sașa Pană vin, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poet lettre” format la școala simbolistă. Artistul din Perpessicius mediază accesul critic în intimitatea acestui tip radical novator de literatură. Acolo unde alții văd mai ales dizarmonia și fronda superficială, el sesizează, atent și comprehensiv, armonii compoziționale și note de profunzime. Un critic interbelic de poezie „nouă” și un apologet urmuzian: Lucian Boz Rolul de asimilatori și diseminatori al unor critici „de plan secund” în impunerea avangardei literare românești nu trebuie ignorat. Un caz relevant este cel al lui Lucian Boz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
primul critic autohton care a văzut în Urmuz un creator de prim-plan. El s-a numărat de la bun început printre apologeții urmuzieni, autorul lui Algazy & Grummer apărîndu-i ca un indice absolut de modernitate, un „precursor” comparabil, prin destin și profunzime exploratorie, cu Rimbaud și Eminescu. Seria de comentarii critice publicate, în primăvara anului 1930, în Facla despre inaugurarea, la București, a unei „Săptămîni a poeziei” conține un fragment hagiografic elocvent: „În această săptămînă a Poeziei, cine își va aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
beregată din orice fleac pe care-l spune. — Mulțumesc pentru sprijin, mormăi eu, Într-un mod care pînă și mie mi se pare incredibil de pueril. — Ellie, știi că ai tot sprijinul meu, dar trebuie să privești lucrurile mai În profunzime. Te-ai gîndit vreodată că poate e așa cum e pentru că se simte nefericită? — Nefericită? Din ce cauză ar putea să fie nefericită? Lisa ridică din umeri. — Uite ce e, nu știu prea multe despre ei, dar există fără Îndoială o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
apa unei bălți. M-am speriat și m-am întors grabnic acasă. Am citit de mai multe ori papirusul pe care era scrisă în grecește rugăciunea Akathistos. Am rămas uluit de precizia metrilor, de structura stanțelor, de arhitectura sublimă, de profunzimea unor versuri. Fără să-mi fi dat seama măcar, ultima oară am citit-o în picioare. A doua zi m-am întors să-l caut pe necunoscut. În schimb, am dat de o odaie înecată în praf și pustie. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o fire descurcăreață, iar atunci când era pusă în situații dificile făcea față cu brio. Uneori mă certa și îmi spunea lucruri care nu-mi plăceau, iar mai târziu ochii îi jucau în lacrimi, însă, privind-o, îmi dau seama de profunzimea sentimentelor ei. De multe ori urma pașilor mei este dublată de tălpile ei și râsul ei devine ecoul râsului meu. Această „femeie” e ca o pânză aurie învăluită în jurul inimii mele, care îmi dă putere și înțelepciune. Când era mințită
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Împlini. Într-o lume care nu prețuiește decât tinerețea, oamenii sunt puțin câte puțin devorați. La prânz, remarcă o catolică. Nu era greu, purta la gât o cruce mare de fier; În plus, pleoapele Îi erau umflate pe dedesubt, dând profunzime privirii - semn după care poți adesea recunoaște femeia catolică sau chiar mistică (iar uneori, e drept, pe alcoolică). Păr lung și negru, piele foarte albă, cam slabă, dar drăguță. În fața ei se așezase o fată cu părul blond-roșcat, genul helveto-californian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu Hubczejak când afirmă că orice filozofie nouă, chiar și atunci când se exprimă sub forma unei axiomatici pur logice În aparență, În realitate este asociată cu o nouă concepție vizuală despre univers. Aducând omenirii nemurirea fizică, Djerzinski a modificat În profunzime concepția noastră despre timp, este evident; dar cel mai mare merit al său, crede Hubczejak, e acela de a fi stabilit elementele unei noi filozofii a spațiului. Așa cum imaginea lumii Înscrisă În budismul tibetan este inseparabilă de o contemplare Îndelungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a omului într-un idol modern. În zilele noastre, există o piață de oferte religioase, tot felul de surogate spirituale ademenitoare, care iți promit că, odată ce ai trecut la ele, ești ca și mântuit. Doar cei naivi și neștiutori în profunzimea Adevărului absolut, revelat, pot accepta așa ceva. Mântuirea este darul lui Dumnezeu și nu al omului, deși adevărat este că Dumnezeu nu te mântuiește dacă tu nu îți dorești și nu lucrezi pentru asta. Omul modern nu face diferența între adevărul
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
aia de pe malul ălalalt... O vezi? Și dacă n-o vezi, asta înseamnă că ea nu stă și așteaptă acolo? L-așteaptă pe țar, se zice... Și dacă odată și-odată are să vină țarul, ce-o să fie?“ Probabil îl mișca profunzimea gândurilor. Se răsuci spre Burtăncureanu, îngândurat: „Asta vreau de la tine! O poveste ca cum ar fi cu umbra asta care vine și te înghite. Cu mister. Cu taină. Cu fiorul ăsta de nu mai știi nimica din tot ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe doamna Anamaria Ștefănescu; munca de autor genial și cea de traducător sublim s-au împletit la inițiativa excelenței sale pentru a întări legătura spirituală dintre români și brazilieni. Două țări, două lumi diferite îl stimează pe un gânditor de o profunzime rară ca domnul Calomfir. Suntem convinși că recunoașterea sa va fi universală. Cât despre Jiquel, el se consideră un modest intermediar pentru apelurile culturale dintre Brazilia și țara noastră. Ambasadorul citi poticnit de pe o hârtie cam mototolită. Numirea sa recentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
oarecari vrednici oameni netemători de răceala apei. Să fim atenți: soarele ne privește, scăpat dintre nori. Singură luna printre norii cerniți - de-av-ați acunselea Apare, dispare luna. Viața-i un joc de-a v-ați ascumnselea printre nouri. Simplitatea poemului cuprinde profunzimi existențiale. Aceeași tematică, altă clipă surprinsă: Licăr pe un ram străfulgerând ceața - scatiu auriu În jurul nostru există minuni. Priviți-le! Străfulgeră ceața scatiul auriu. Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri În forma sa perfectă, de 5 7-5 silabe
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de existență a materiei, sunt complementare și inseparabile. Aceste caracteristici le conferă mișcarea (considerată de Aristotel singura certitudine - cine nu se mișcă e mort-, singurul mijloc de a afla adevărul), care semnifică, la modul general, schimbarea spațială în timp. Demonstrânduși profunzimea gîndirii, Aristotel a afirmat că „... timpul este în parte real, iar în parte gândit. Anume, întrucât este urmare a mișcării, el este real ... Întrucât este număr al mișcării, determinație a ei, el este conceptual, gândit.” - Aristotel, Fizica. Epoca modernă s-
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
și finalizarea sau decizia voluntară și în acel timp și involuntară, subliminală de remanență, de subzistență în realul subiectiv, în tărâmul Câmpiilor Elizee. Simbolistica trecerilor în diferite realități si în diversele forme ale existentului uman este redată cu acuitate și profunzime de „pălăria de paie”, pălăria care este un soi de cască magică a lui Pluto, casca vizibilului invizibil, casca trecerii dintr-o realitate în alta, dintr-o ființare în alt mod de ființare. Tramvaiul și birja sunt mijloacele real obiective
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]