3,842 matches
-
care ajung în ape pot fi bacterii, virusuri sau paraziți. Ei provoacă la om și animale boli transmise hidric, fie prin ingestie fie prin contact direct sau inhalare de aerosoli din apă contaminată. Contaminarea salină a apelor este cea mai răspândită poluare a apelor subterane dar afectează indirect și apele de suprafață. Cauzele sunt în principal irigațiile și infiltrațiile apelor marine în acviferele dulci. Problema nu e nouă. Acum 6000 de ani, sumerienii și-au distrus propria civilizație prin irigarea excesivă
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
sunt, În general, moartea, viața și timpul. S-a consimțit reunirea sub acești termeni, În mod voit arbitrari și schematici, a unei serii de observații generale și preliminarii, pe care le considerăm indispensabile În abordarea cercetării religiilor preistorice. O constatare răspândită este că moartea are asemănări tulburătoare cu non-umanul, ca fapt incontrolabil asupra căruia puterea umană este ineficace. Această problemă implică Întrebări, de obicei cu Încărcătură emoțională, cu privire la ce este forța vitală a persoanei, la pierderea și la destinul morților. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
morților. Chiar dacă omul nu este singura specie tulburată de fenomenul morții, În privința acestei realități căreia nu i se poate sustrage el a elaborat, cu siguranță, reacții culturale așa cum nici un alt animal nu a mai făcut-o. Mai sunt apoi, foarte răspândite cel puțin În culturile cunoscute, Întrebările despre naștere și renaștere, care se referă atât la individ și la grupul său, cât și la viața sau la aparența vieții lumii Înconjurătoare, pe care o numim În termenii occidentali actuali „natură”. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ulterioară a - ale evoluției gândirii simbolice, ale cărei legături cu emanciparea gândirii religioase nu sunt o ipoteză hazardată. Vom reveni asupra acestui subiect. Acum cca 90 000 de ani, atenția acordată morților a devenit evidentă, deși nu știm cât de răspândită. Pentru Încă 50 000 de ani exemplele cunoscute provin din peșteri, dar acest lucru nu arată decât faptul că peșterile conservă, În timp ce trupurile depuse În exterior tind să se risipească (Leroi-Gourhan, 1964). Persoane de ambele sexe și de orice vârstă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
descoperite În gropi sau bothroi, uneori opulente și frapante (capete de bou, părți din cadavre umane etc.). Unii autori ar putea vedea aici adevărate sacrificii umane, dovedite, de altfel, În satele baricadate din Europa occidentală a aceleiași perioade și destul de răspândite În ceea ce Îi privește pe nou-născuți și copii. Folosirea religioasă a peșterilor este bine cunoscută În regiunile aride În care apa reprezintă un bun vital, de exemplu, În Italia peninsulară, unde o „religie subterană” autentică ajunge să cuprindă strângerea cultuală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vor ieși la iveală În plină istorie a epocii fierului. În afara Europei, apariția societăților stratificate coincide, În general, cu inventarea scrierii, motiv pentru care se iese din ambientul tematic al acestui capitol. Însă continuitatea sistemelor religioase neolitice este atât de răspândită, iar inovația precede atât de direct religiile actuale, Încât nu este necesară o tratare aparte a subiectului. De exemplu, În China evoluează scapulomanția și cultul strămoșilor, iar În India apar, În mileniul al III-lea, casetele cu imagini divine, ținute
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Horus-Sethxe "Seth", ochiul de care este privat Horus În lupta cu fratele său devine ofranda specifică adusă tatălui, după recuperarea sa ca „ochi sănătos” ( uaÊat). „Ochiul lui Horus” se umple de semnificații simbolice, devine o amuletă, ba chiar cea mai răspândită dintre amulete, dobândește o personalitate proprie, specifică și autonomă În această lume mișcătoare a valorilor religioase, și plasează aceste texte funerare Într-un orizont mai puțin specific. Ofranda datorată de fiu și adusă de Horusxe "Horus" are, de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În limba cretanilor)1, iar altele par a fi doar flatus vocis; există și numeroase amulete făcute uneori din materialele specificate În textele În care se vorbește despre ele, alteori din materiale variate. Unele au valențe particulare, dar cel mai răspândit dintre toate, ochiul uðat, acoperă toate nevoile omului și amintește de mitul ochiului lui Horusxe "Horus", care a fost scos de Sethxe "Seth" și apoi redat ca „vindecat” (aceasta este semnificația cuvântului egiptean) de către zeul Thotxe "Thot"; este deci paradigma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anumite haine caracteristice, stele, diferite animale reale sau mitice. Există apoi simboluri proprii, cum ar fi discul solar pentru sumerianul Utuxe "Utu" (akkadianul Șamaș), sau luna nouă pentru sumerianul Nannaxe "Nanna"-Su’en (akkadianul Sinxe "Sin") etc. Din cauza sincretismului religios răspândit, simbolurile pot fi doar rareori raportate În mod sigur la divinitate căreia Îi corespund. La babilonieni și asirieni, limbajul simbolic tinde să-l depășească pe cel antropomorf. Relația, intimă dintre divinitate și simbolurile sale (animale sau obiecte) nu este Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
incantantion, În engleză, incantation, În germană Beschwörung); În sumeriană é n, În akkadiană șpitu(m). Aceste rugăciuni erau Întrerupte de descrierea acțiunii care trebuia Îndeplinită În cadrul ritualului. c) Amuletele Din cadrul magiei mesopotamiene face parte și folosirea amuletelor, de altfel destul de răspândite. Se cunosc multe tipuri de amulete. Acestea erau purtate de oameni sau erau atârnate pe pereții locuințelor. Conțineau reprezentări și invocații. Exemplare din poemul Erraxe "Erra" sau cel puțin unele părți din text erau și ele considerate amulete, conform afirmației
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
descoperirea arhivelor regale de la Hattușaș (astăzi Boghazköy la circa 180 de km nord de Ankara). Au fost descoperite aici câteva mii de tăblițe, cele mai multe fragmentate, scrise cu grafie cuneiformă, care pot fi legate de o variantă paleobabiloniană a acestei scrieri răspândite În mediul sirian, diferită de cuneiforma de tip paleoasirian folosită de textele din Kaniș. Tipologia acestor tăblițe este destul de variată: sunt conservate texte cu caracter politic, administrativ, economic, legislativ etc., dar cea mai mare parte dintre documente privesc chiar sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Bel, un zeu ancestral, protector al unei mici comunități bine cunoscute care Îi perpetua cultul și Îl deosebea (spațial și poate substanțial) de alte culte de la Palmira. O divinitate care prezintă un interes aparte În panteonul Palmirei (dar foarte răspândită și În lumea arabă preislamică) este așa-numitul „Zeuxe "Zeu" Anonim”, venerat pe câteva sute de altare diferite descoperite mai ales În apropierea izvorului Efqa. El apare la scurt timp după secolul I d.Hr. și este definit ca „Zeul al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este prezent În Creta Începând din protominoic și deci anterior intrării coarnelor duble În insulă. Considerată și ea ca avându-și originea În Orientul Apropiat, forjată În plumb, bronz, argint și câteodată În aur, securea cu două tăișuri este larg răspândită ca ofrandă sau dar votiv În depozitele din peșterile cretane, dar apare și fixată pe socluri de piatră. Mareaxe "Marea" cantitate a acestor obiecte dusese În trecut la o asociere sugestivă a securilor cu două tăișuri cu miticul „labirint” cretan
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este exprimat simbolic raportul lor cu pământul fertil. Dar mai mult și mai bine decât În timpul aloelor, universul feminin Își află dimensiunea privilegiată În thesmophorii, sărbătoare de la care bărbații erau excluși cu strictețe; cu siguranță această sărbătoare era cea mai răspândită În Întreaga lume elenică. Legate și ele de fertilitatea pământului prin sacrificiul purceilor, aruncați mai Întâi În mègara În cinstea Demetrei și Corei, iar apoi scoși În anul următor, putreziți, ca să fie puși pe altare cu scopul de a obține
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iar Asclepios se transformă În divinitatea protectoare a medicinei, până Într-atât Încât, În epoca elenistică ulterioară, a asumat rolul de zeu salvator prin excelență. Dar În epoca clasică și, oricum, și mai târziu, sanctuarul din Epidauros și filialele lui răspândite aproape pretutindeni În pământul grec erau un fel de mare centru spitalicesc În care clerul opera asemenea personalului medical și paramedical modern. Chiar și listele vindecărilor și ale patologiilor, deși erau răspândite cu evidente scopuri propagandistice, constituiau arhive indispensabile pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mărturii lasă, dimpotrivă, să se Înțeleagă faptul că raportul dintre religie și morală s-a realizat numai pe puncte individuale și a rămas mai degrabă particular și secundar, mai mult o construcție a filozofilor decât o concepție religioasă stabilă și răspândită. Însuși Cicero, care susține cu convingere imposibilitatea de a separa religia, morala și ordinea socială, afirmă autonomia virtuții (Cicero, De natura deorum, 3, 36, 86 sq.): nimeni nu a primit niciodată virtutea de la divinitate, nici nu i-a mulțumit cineva
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vor oferi Îngrijirea potrivită pentru fiecare caz. Devoțiunea și recunoștința credincioșilor, atestate de numeroasele inscripții de la Epidaur și din celelalte sanctuare ale lui Asclepios, capătă adesea În epoca elenistică forma aretalogiei sau a compoziției literare mai mult sau mai puțin răspândite care celebrează puterea vindecătoare, În sens larg mântuitoare, a zeității. Una dintre cele mai vechi atestări ale genului este oferită de poemul lui Isyllos din Epidaur, din a doua jumătate a secolului al IV-lea Î.Hr. (Longo, 1969, no
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
retorica și comunicarea cu zeul: intelectul trebuie să se Îndepărteze de ceea ce există și, după ce s-a Îndepărtat, să se unească cu zeul și, după ce s-a unit cu el, să se Înalțe deasupra condiției umane (IV, 52). Semn al răspânditei prezențe, În atmosfera spirituală a secolului al II-lea, a unor elemente neoplatonice care - deși În ambientele culte acționează cu amploare și incidență diferite - ating și sfera religiozității populare și pătrund În cele mai variate contexte culturale este viziunea onirică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
noi culte care se alătură centrelor oraculare de tradiție Îndelungată, adesea luate ca model pentru noile Întemeieri ce țin de iatromanție. Și În acest caz, tot un singur episod poate servi drept oglindă a unui obicei cu siguranță mult mai răspândit decât transpare din documentația noastră ce cunoaște totuși cazuri analoage: cel al Pelerinului Proteus pentru care stă martor tot Lucian (De morte Peregrini) și cel al unui anume Neryllinus, căruia apologetul creștin Athenagoras Îi amintește cultul celebrat În Troada. O
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Celxe "Cel" Bun Îi spune astfel Celui Rău: „Nici gândurile noastre, nici explicațiile șnoastreț, nici inteligența șnoastrăț, nici alegerile șnoastreț, nici vorbele șnoastreț, nici faptele sau conștiințele șnoastreț, nici sufletele șnoastreț nu se pot pune de acord”. Conform celei mai răspândite interpretări a acestui fragment (cf. Kellens-Pirart, 1988, p. 155, și 1991, pp. 188 sq.) cele două Spirite sunt prezentate ca entități dotate cu facultăți spirituale și mentale care, fiind diametral opuse, nu permit nici un compromis: deci și aici este evidentă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doctrine, ci, În contextul nostru, este mai semnificativ faptul că pecetea lui Zoroastru constituie o garanție autoritară de veridicitate și seriozitate. Acest lucru este valabil și pentru misteriile lui Mithraxe "Mithra", care vor deveni principala religie misterică a Imperiului Roman, răspândită mai ales În provinciile de graniță și printre legiunile care le apărau, din Anglia până la Dunăre. xe "Destin"Sincretismul religios din epoca partă a fost, de fapt, o continuare a unui fenomen mai vechi, de mari proporții, care a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care a sacrificat-o pe copila care, drogată sau Împinsă de fanatism religios sau, pur și simplu, dintr-o constrângere socială, a vrut să-l Însoțească pe ultimul drum. 8. Știința profețieitc "8. Știința profeției" În lumea slavă erau foarte răspândite practicile care aveau drept scop cunoașterea viitorului, atât la nivel privat, cât și public. În primul caz, se recurgea la „specialiști”, bărbați sau femei, care se foloseau de tehnici aproape universale: citeau În palmă, observau felul În care se solidifica
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale Genezei s-a demonstrat a fi tardive, adică, au fost redactate după exil. Imaginea de „pelerin” a lui Abraham care vine din Urul Caldeii ca să se stabilească în Canaan (Gn 11,28.31; 12,1-3; 15,7) e foarte răspândită. Chemarea lui Abraham (Gn 12,1-3), un text cheie al Cărții Genezei și giuvaier al teologiei veterotestamentare, este considerat astăzi un text postexilic. Scopul acestui fragment este să-l prezinte pe Abraham drept strămoșul comunității întoarse din exil ca să reconstruiască
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
dispariție. Alături de g. propriu-zisă, cea descriptivă, stau g. numerică, g.-păcăleală, jocurile de cuvinte și așa-numitele întrebări și răspunsuri, cele mai multe de factură religioasă. În general, g. este alcătuită din două până la cinci versuri, cel mai adesea rimate. Mai puțin răspândite, cele în proză (g. asupra relațiilor de familie, g.-anecdotă, g.-povestire) cunosc dezvoltări ample. În acest caz, g. cuprinde scheme poetice similare cu cele din basm, din cântecul bătrânesc sau din descântec. Alteori, prin diverse transformări, poate ajunge recitativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
și MCSF se întâlnesc în principal în tumorile nerezecabile, iar creșterea nivelului preoperator al M-CSF reprezintă un factor de prognostic rezervat [191]. Nivelul seric al M-CSF se corelează pozitiv cu markerii ACE și CA19-9. Markeri inflamatori Cel mai răspândit marker inflamator este proteina C reactivă (CRP), o proteină de fază acută, produsă de ficat și care face parte din răspunsul inflamator sistemic. Creșterea nivelului seric al CRP reflectă prezența unui tip tumoral mai agresiv și are loc în contextul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]