6,632 matches
-
curmeziș, / Brazdă neagră-a răsturnat, / Grâu de vară-a revărsat, / Grâu de vară / Cu secară, / Până-n sară / Să răsară; / S-alunge foamea din țară, / Pe păgâni de pe hotară, / Grâu mărunt, / Arnăut / ... Și, mări, îl secerară / Zi de vară / Până-n sară, / Răsturnând un corn de țeară. / Iar după ce a înserat, / Înapoi când s-a uitat, / Au stat snopii / Ca și drobii, / Clăile / Ca stelele. Mânați, băieței! / Hăi, hăi! / Apoi carele-ncărcară / Și pe toate le cărară / Și jirezi mari că durară / În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Hai, brade, hai, / Mult mă mai rugai / O rugare mare, / Cu multă răbdare. / Brade, brade / Am și eu un frate / Un frumos păcurărel / Și are un toporel. / Și are verișori / Doi voinici feciori, / Ei te vor tăia / Și te-or răsturna. / Maistări vor veni / Și te vor ciopli / Și din tine-or face, / Ca să fie pace, / Punte peste mare / S-aibă trecătoare, / Suflete ostenite / Cătră rai pornite! / Bradu-atunci se gândea / Și trupinele-ntindea / Iar mortul îmi trecea / Unde dorul îl ducea / Marea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
jumătate bărbat, partea bărbătească a pământului fiind cea de deasupra, iar cea femeiască este partea dinlăuntrul pământului, cele două jumătăți fiind într-o continuă dispută: "De mine-i rău, că mă muncește lumea, mă taie cu plugul, cu sapa mă răstoarnă și mă întoarce în tot chipul, pe când tu stai liniștită, hrănindu-te tu, cea căreia nu i-ar cădea nici o hrană, din trupurile răposaților."103 În Bucovina se crede că "Pământul e viu și el are sânge și vine din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mai bine reprezentat, ocupând un loc privilegiat, în ciuda faptului cu nu este o pasăre cântătoare și nu încântă prin penajul său, fiind considerat un uliu în miniatură, își depune ouăle în cuiburile altor păsări, iar puii săi, mai mari, îi răstoarnă pe ceilalți pui din cuib, tocmai pentru a avea parte de mai multă hrană; cucul nu-și face cuib, nu-și clocește ouăle și nu-și hrănește puii. În ciuda valențelor negative, cucul este considerat, în mentalitatea tradițională, un simbol al
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și ce nume le dăm? Unuia Corn de aur, / Celuilalt Corn de argint. / Peste coarne juguri de aramă, / Peste juguri, hățuri de alamă. / Și poruncim să faci juguri, / Să mergem să arăm ogorul; / Au plecat, au arat, / Prima brazdă au răsturnat, / Au scos un bolovan de aur! / Au mai răsturnat o brazdă / Și-au scos un bolovan de argint! / Și ce-o să facem cu acesta? / Îl ducem la aurar, / Îi cerem să facă o cupă de aur, / O cupă de aur
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Celuilalt Corn de argint. / Peste coarne juguri de aramă, / Peste juguri, hățuri de alamă. / Și poruncim să faci juguri, / Să mergem să arăm ogorul; / Au plecat, au arat, / Prima brazdă au răsturnat, / Au scos un bolovan de aur! / Au mai răsturnat o brazdă / Și-au scos un bolovan de argint! / Și ce-o să facem cu acesta? / Îl ducem la aurar, / Îi cerem să facă o cupă de aur, / O cupă de aur cu margini / de argint, / Pe placul preasfintei Fecioare. / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Însuși Isus cu sfinții, / Preasfânta Fecioară / cu mironosițele! / Aleluia!..."326 În literatura populară, pasărea este prezentă ca metamorfoză a sufletului aflat în ipostaza sa ritualică: "M-aș duci, m-aș duci / Unde arî cucii, / Să văd cucul cornărind, / Boii brazda răsturnând. / Ciocârlia fată mare / Li cara la cuci mâncare, / Ciocârlia li făce, / Rândunica li pune, / Perpelița li-așterne. / Dar haita de pupăză / S-a suit sus pe răsteie / Ș-a strigat la boi să steie. Da cucu / Mi-a propit plugu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
chemări biblice într-un poem al lui Mihai Beniuc, publicat în 1972, în volumul "Arderi"13. Horia Zilieru îi urmează exemplul în poemul "Doamna în albastru", iar Ion Gheorghe în poezia "Marele șarpe" din volumul "Mai mult ca plânsul", nu răstoarnă și nu îmbogățește motivul biblic. Șarpele apare și în poezia lui Gh. Pituț, Petre Stoica, Grișa Gherghei ca expresie a devalorizării omului 14. La A. E. Baconsky distingem în atmosfera creată muzica amintirii pe care o va aduce îmblânzitorul de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este o structură romantică, fără să fie însă fantezist, versurile lui sunt parcă "scrijelate", stilizările ne trimit la un anume hieratism, chiar la prețiozități descoperite în încercarea de "a reface", cum spune Petru Poantă, tradiția: "Prea ostenite se fac/ Pădurea răsturnată în ochiul unui lac/ Cu ascunzișuri clare din care nu mai vine/ Nici un răspuns râvnit până la mine". În prezentarea satului, elementele picturale sunt sărace; în câteva linii, poetul fixează cadrul dezbaterilor etice. Curgerea vegetației sau peisajul arid alternează după cum timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
neputința în fața actului poetic. Am putea, dimpotrivă, să subliniem că poezia exprimă esența timpului care a creat-o și timpul probează că literatura de semnificație umanistă rămâne mereu actuală. Poeții caută teritorii sufletești inedite, demitizează în sensul că sfarmă rigidități, răstoarnă idoli, demistifică realitatea, sau ridică la rang de mit ceea ce într-adevăr devine exemplar: capacitatea de cuprindere a omului. Așa cum spuneam, poeții vor să atingă esențele, chiar dacă modelul este Blaga, Bacovia sau Eminescu; ei, poeții, se anunță și se reiau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de jocul arghezian în care sunt invocate construcții rămase memorabile: "acolo șezum și plânsem", "ala bala portocala", dar din poemul "Peste picioare", sensibile rămân doar ultimele versuri: "și-a venit pe vânt o mirare/ de ne-a-ncurcat, ne-a răsturnat,/ grele poveștile peste picioare". Volumul aduce schimbări sensibile, în sensul că versurile ne ademenesc prin adevăruri valabile pentru oricare din noi; I. Barbu va intra nu numai în muzica viitoarelor versuri, ci și în sens și imagine: "Născut pe drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
le încearcă din adânc/ simt forfotind, măsurând, năvălind,/ grăunțele, sâmburii, spicele, pășunile pe care s-au întemeiat". Poetul este extaziat în fața puterii ei miraculoase, aude semințele țipând în somn și cum alunecă firele cotropitoare de iarbă; năvălește pe calea ferată, răstoarnă pietrișul terasamentelor, aude în flăcări trăsnind iarba, mușcă hărțile de previziune și de calcul, dar în același timp, apare necesitatea de a o stăvili în folosul civilizației: "împotriviți-vă ierbii, nu vă lăsați ierbii"1. Poemul se desfășoară meticulos și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
concepte care vizează o lume liberă în afara constrângerilor. A. Păunescu se întoarce la folclor, imaginația lui este robustă, clocotitoare, spiritul inventiv.1 Astfel, miei "prea fragezi", rupți dintr-o lume a ținuturilor reci, vin spre "așezări" gata oricând să se "răstoarne" în părinți, dacă e "frig primejdios". Obiceiul este familiar, din moși-stră moși se petrece așa. Mieii nu vor încerca să-și depășească condiția: "și mieilor le mijesc coarne/ Și foșnesc mărunt din dinți/ Gata oricând să se răstoarne/ dacă e
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să se "răstoarne" în părinți, dacă e "frig primejdios". Obiceiul este familiar, din moși-stră moși se petrece așa. Mieii nu vor încerca să-și depășească condiția: "și mieilor le mijesc coarne/ Și foșnesc mărunt din dinți/ Gata oricând să se răstoarne/ dacă e frig primejdios/ Cu trupurile în părinți" ("Familialul obicei"). Marian Popa subliniază că Adrian Păunescu "are facultatea prodigioasă tipic hugoliană, de a emite spontan cantități maxime de imagini, emoții, exclamații, șiruri retorice personale, de obicei forțând cu ajutorul metaforelor tiparele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-un univers de pitici. Sensul existenței este devenirea și devenirea se înnobilează prin vis. Poemul "Laocoon" reface tradiția macedonskiană a macabrului: "Marele vierme, vatră în chin de carne,/ Aproape alterată, aprinsă-n sinea ei, noapte de noapte, sa-și răstoarne/ Sufletul unsuros pe ochii mei". Visul se întruchipează din elemente telurice un vis al conștiinței treze. Numai astfel poate atinge perfecțiunea. Poetul nu ezită să lupte în ciuda terfelirii visului în nămol: "Cădea-n fântâni și-n rime și-n păsări
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o seducție a oratorului, a actorului ce își recită versurile care parcă încă nu au fost scrise și totul se desfășoară la marea improvizație, de aici și sentimentul de tumult, de explozie de stil neîngrijit, când transcrie mituri, Păunescu le răstoarnă, le dă o nouă simbolistică în ipostază de revoltat sau de supus umil; când neagă miturile, le distruge sau imaginează un univers haotic. Un sentiment legat de o tematică tradițională apare și în "Istoria unei secunde", unde poetul resuscită cultul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vioara subsuoară și cu arcușul în mână): Dați-mi voie să mă prezint: și eu sunt tot fizician. Și eu sunt colaboratorul unui serviciu secret... Numai că de un gen oarecum diferit... Mă numesc Joseph Eisler... Kilton, dumneata mi-ai răsturnat toate planurile! Te credeam într-adevăr nebun. Newton: Consolează-te... Eu te credeam la fel pe dumneata!... Uite! Au pus gratii și la fereastra mea!... Și la Eisler... Și la Möbius... Einstein: Suntem prizonieri... acum. Însă, dacă vrem să scăpăm
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
oferite grupelor pentru aplicația din ora a II-a Grupa 1 Seducătorul Don Juan de Molière SCENA 2 Don Juan, Sganarel, Charlotte (în fundul scenei) DON JUAN: N-am nimerit-o, Sganarel. Din pricina furtunii aceleia neașteptate, toate socotelile noastre s-au răsturnat odată cu barca. Dar nu-mi pare rău, fiindcă țărăncuța de care m-am despărțit adineauri, m-a mângâiat cu prisosință și farmecele ei au șters tot necazul din pricină că n-am izbutit. Am îndeplinit de altminteri tot ce se cuvenea pentru ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
puzzle și labirinturi banda lui Möbius în artă și arhitectură banda lui Möbius în muzică: Johann Sebastian Bach a compus muzică inspirată de conceptul Möbius: "Canonul crabului". Piesa îi cere interpertului să cânte bucata de la început până la sfârșit, apoi să răstoarne partitura și să cânte din nou. banda lui Möbius în religie: Magicienii profesioniști utilizează magia benzii lui Möbius pentru a întări credința în Dumnezeu și pentru a-i atrage pe cei mici către Isus. Se folosesc de"trucul benzilor afgane
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
într-o istorie opresivă, poate că i se pare lipsit de mândrie să spună ce a avut de spus și într-o istorie liberă, în care oricine spune ce vrea. 3. Nu doar raportul cu puterea se schimbă, dar istoria răstoarnă, fără algoritm, ierarhiile instrumentarului artistic. Alexa Visarion pare să fi fost un regizor eminamente dedicat teatrului actorului. Însă anii '90 sunt ai unui teatru în care actorul se supune, până la efasarea personalității lui, marilor viziuni de ansamblu ale regizorilor, adesori
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nume, care interpretează varianta dramaturgului Mihail Sebastian. Textul nu are o desfășurare prin subiect, ci o desfășurare prin stările personajelor, deci e într-un fel un aliaj între ce s-a întâmplat seara, ce s-a întâmplat dimineața, începem și răsturnăm timpii reali ai poveștii, ai subiectului. E un spectacol în care publicul e partener, e un spectacol care nu ilustrează o epocă, care nu se referă la un anumit timp istoric, care nu face o aducere retro și pune accent
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Pop, Ovidiu Crișan, Romina Merei, Emanuel Petran, Miron Maxim, Andreea Papp. "Pentru a descrie personajul Necunoscutei, pe care îl interpretez, aș folosi replici din text. Vine din altă lume, dintr-o lume oarecum superficială, o lume în care valorile sunt răsturnate și obișnuită cu lux, obișnuită cu o parte a vieții superficială cum spuneam, se întâlnește cu acest profesor Miroiu undeva la țară și descoperă alte valențe reale, dar imposibile", povestește actrița Ramona Dumitrean. Tânărul Matei Rotaru îl joacă pe profesorul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și structuralismul, aflat la începuturi, erau dominante. Noi nu eram convinși că modurile de organizare a economiei erau responsabile de suprastructuri, sau cel puțin că, dacă analiza lui Marx rămînea valabilă pentru anumite situații, introducerea noilor tehnologii nu avea să răstoarne datele problemelor. Nu voiam să-l atacăm pe Marx, ci să gîndim noile realități în afara tutelei sale. B.C. Mai ales că dumneavoastra puteați fi de acord cu unele scrieri ale lui Marx. J.R. Bineînțeles, cum sîntem de acord cu scrieri
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
conceptul de informație și de comandă: "Informația, această mărime fizică măsurabilă, lipsită de sens, a condus în cîțiva ani la apariția unor tehnologii neobișnuite, singurele cu adevărat "mutan-te": informatica, robotica, telecomunicațiile informaționale, biotehnologiile. Deși aflate la început de drum, acestea răsturnau deja datele din domeniul producerii de bunuri și de servicii; ele transformă termenii schimbului și scot din uz raporturile economice (creștere, productivitate marginală, curbe ale inflației, investiției și locurilor de muncă...). Aceste tehnologii reprezintă sfîrșitul societății bazate pe munca retribuită
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
dar și a conținutului uzanțelor incumbă părții interesate, care a invocat uzanța. Pentru a facilita sarcina probei se instituie o prezumție legală referitoare la existența uzanțele publicate în culegeri elaborate de către entitățile sau organismele autorizate. Prezumția este relativă putând fi răsturnată prin proba contrară. Jurisprudența Precedentul judiciar (jurisprudența) poate să fie și el, uneori, un izvor de drept în privința anumitor raporturi juridice 47. Hotărârile anumitor instanțe, în anumite condiții, pot avea valoarea unui izvor de drept dar mai degrabă a unui
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]