11,435 matches
-
metodologice pentru investigarea unor teme dominante ale familiilor, cum ar fi relația dintre generații. În al doilea rând, ar fi vorba de folosirea paralelă, consensuală a mai multor metode și tehnici, pornind de la principiul că o temă, trăsătură, valoare, atitudine relevată prin metode diferite este de mai mare adâncime și autenticitate. Ținând seama de aceste principii, dar și de cerința reprezentativității eșantionului studiat, este de dorit o cercetare multifazată, în care la eșantioane succesiv mai mici să se aplice metode tot
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
democrație”, termenul de „familie” nu are un conținut și o sferă noțională bine circumscrise. El stă sub semnul a ceea ce Georgescu-Roegen (1979, p. 112) numește noțiune „înconjurată de o zonă de penumbre”. O analiză a limbajului cotidian și a textelor relevă o varietate de conținut a termenului, mergând de la înțelesuri mai vagi atribuite de simțul comun până la definiții mai exacte oferite de juriști. Sociologia și antropologia încearcă, în definirea familiei, să depășească nivelul simțului comun, dar nu se pot opri nici
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
reducere a potențialului de conflictualitate interetnică, a creșterii coeficientului societal de interculturalism activ. Tabelul 4. Homogamie etnică Apartenența religioasă este în mare măsură asociată cu cea rasială și etnică. Studiile care au izolat doar determinațiile variabilei „religie” în alegerile maritale relevă că homogamia religioasă nu este atât de intensă cum e cea rasială, dar ea este încă marcantă. Investigațiile întreprinse în SUA cu câteva decenii în urmă (Hollingshead, 1964) indică un coeficient de corelație de 0,77 pentru religie, în timp ce după
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
funcționează, direct sau insidios, foarte puternic ca valoare mentală. 5.3.3. Efectul „Romeo și Julieta” și efectul „greu de cucerit”tc " 5.3.3. Efectul „Romeo și Julieta” și efectul „greu de cucerit”" Date empirice (experimentale și de anchetă) relevă că intervenția de opoziție a părinților în cristalizarea și sedimentarea unor prietenii și iubiri, precum și în încheierea de căsătorii are de multe ori rolul de a le consolida. Prin analogie cu vestita poveste de dragoste din Italia medievală, efectul a
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
se aseamănă se adună, nu e mai puțin adevărat că odată adunați - cu deosebire în context familial -, ei seamănă tot mai mult unii cu alții. Dar cercetările sistematice pe tema similarității în perioada curții și a hotărârii de căsătorie au relevat importanța ei în formarea cuplurilor conjugale (Pickford et al., 1966). R. Winch (1958) a supus atenției teza că indivizii se selectează reciproc în funcție de nevoile complementare. Complementaritatea implică fie diferite niveluri ale aceleiași nevoi, fie niveluri înalte ale unor nevoi ce
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
puțin interesați de sentimentele altora. Cât adevăr există în stereotipiile de sex? Să menționăm întâi diferența de nuanță dintre „așa se așteaptă societatea (cultura) de la bărbați și de la femei să se comporte” și „așa sunt ei în realitate”. Cercetările au relevat în acest sens că: a) Multe dintre diferențele prezumate prin stereotipii nu au acoperire. Astfel, în ceea ce privește capacitățile intelectuale s-a constatat o oarecare superioritate la băieți (bărbați), începând de la 11 ani, în abilitatea de calcul matematic și reprezentare spațială, iar
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
2% tatăl, la îngrijirea copiilor bolnavi în 81% dintre cazuri participă mama, în 1% tatăl, în relația cu școala 57% mama, 9% tatăl. Doar în domeniul jocului cu copiii participarea este mai apropiată: 15% tații și 21% mamele. Datele anchetei relevă și o pronunțată reproducție socială a segregării de roluri domestice: fetele sunt solicitate în 57% dintre cazuri să spele vasele, în timp ce băieții în 40%; la ajutorul pentru curățenie în casă, 44% fetele, 28% băieții; la a se ocupa de fratele
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
lor: dintr-o anchetă sociologică națională rezultă că o soție din patru și un soț din trei consideră că a-l pălmui pe partener este ceva normal sau cel puțin necesar. Mulți autori americani (printre care Gelles, 1997; Campbell, 1995), relevând consecințele negative ale unei atare situații pe multiple planuri, o consideră îngrijorătoare. Cred totuși, referindu-mă la ultima constatare, că e îndreptățită distincția dintre violența normală (îmbrânceala) și violența abuzivă (pumni repetați, lovirea cu picioarele etc.), distincție ce figurează în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
exterior (un studiu recent efectuat în SUA i-a vizat pe unii preoți). Deși anumite trăsături de personalitate par să fie caracteristice părintelui agresor sexual (timiditate, inabilități de comunicare, deficiențe emoționale, stimă de sine), în contrast cu reprezentarea populară, studiile atent elaborate relevă că majoritatea nu numai că nu sunt bolnavi psihic, dar nici măcar nu se poate construi un portret-robot de personalitate abuzivă. Mai degrabă o combinație între nemulțumiri, frustrări personale determinate de situații de stres (șomaj, insatisfacții profesionale și probleme la locul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cu dificultățile materiale de zi cu zi, care la cei mai săraci sunt o serioasă sursă de tensiune familială. Pentru divorțialitate contează însă extrem de mult statutul social al părinților și mediul de proveniență. Și cercetările de la noi din țară au relevat că, la o instrucție egală, distanța mare dintre mediile sociale de proveniență produce instabilitate maritală (Mihăilescu, 1983; Bejan, Buruiană, 1989). Ar fi interesant de văzut pentru România și, în general, pentru țările ce se găsesc în tranziția tradițional-modern (și postmodern
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
constată o accentuată orientare axiologică promariaj atât la albii americani, cât mai cu seamă la afro-americani și hispanicii americani. Recurgând la o analiză multinivelară - luând în considerare și variabilele de context habitual, economice, demografice, ideologice (inclusiv de gen social) -, autoarea relevă anumite condiționări, cum ar fi cele de resurse economice la indivizii afro-americani, care, în percepția lor, evită căsătoriile. Dintr-o anchetă pe populația „bobocilor” din universitățile americane realizată în 1997, rezultă că 95% doresc să se căsătorească și afișează o
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Ștefan Bănulescu și Ion Negoițescu. Rubrica „Negru pe alb. Cronici, idei, fapte”, susținută de Mircea Popescu, Monica Lovinescu, Horia Stamatu, Constantin Sporea, Mihai Niculescu, Eugen Lozovan, Virgil Ierunca, Sanda Stolojan ș.a., urmărește fenomenul cultural românesc din exil și din țară, relevând efectele intruziunii politicului în cultură, manifestările anticulturale din țară și atitudinea scriitorilor și oamenilor de cultură sub presiunea directivelor de partid: Virgil Ierunca (Lucian Blaga în centrul unei polemici și al unei deriziuni), Mihai Cismărescu (Despre protocronism și alte anacronisme
REVISTA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289261_a_290590]
-
întâlnirile târzii - precum cea cu Ștefan Roll, în 1967 - sunt pentru R. un pretext de întoarcere în trecut. La sugestia lui Mircea Eliade, textele memorialistice vor constitui materia volumului Cenușa visărilor noastre... (1969). Titlul, preluat din poezia lui Tudor Arghezi, relevă și el natura acestui gazetar, „poet prin vocație, jurnalist prin profesie” (George Ciorănescu), care conferă, prin talentul său „spontan, șăgalnic și cu inflexiuni pline de o duioșie de bună calitate”, valențe artistice rememorărilor. SCRIERI: Cenușa visărilor noastre..., Roma, 1969. Repere
ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
cu C. Dobrogeanu-Gherea în jurul principiilor estetice ale „Contemporanului”. El reproșa criticului întâietatea acordată ideilor sociale față de arta propriu-zisă, amestecul utilului cu poeticul, noțiuni care în filosofia lui H. Spencer (utilizat de R.) se exclud. Nega existența unei direcții a „Contemporanului”, relevând discordanța dintre principiile programatice și literatura revistei, de nivel artistic scăzut, prin epigonism eminescian și naturalism, și sublinia inconsecvența ideologică, ceea ce provoacă demonstrația lui Gherea din Direcțiunea „Contemporanului”, privind mecanismul determinării în raportul artă-societate, cu definirea tendinței și a tezei
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
în ritmul viu al mișcării literare românești” și că, „indiferent de eventualele exagerări într-o direcție sau alta”, aici „cititorii au simțit totdeauna glasul sincerității și al francheții”. Iar într-un mesaj concluziv din ultimul număr (Către cititori, 89/1934), relevă principala izbândă a R.l. : „În coloanele ei zeci de scriitori, în mare majoritate tineri, și-au putut spune gândurile într-o libertate absolută, nestânjenită de nimeni și de nimic. O seamă de noi scriitori și-au stabilit și consolidat reputația
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
ce e românesc e al nostru, 1/1952). Tot Al. Frâncu susține rubricile „Poșta redacției” și „Revista presei”, consacrată mai ales presei literare românești din exil („Caete de dor”, „Libertatea”, „Vatra”, „Înșir’te mărgărite” ș.a.). Rubricile „Știri din toată lumea”, care relevă demersurile politice și culturale ale românilor exilați, și „Știri din țară”, semnalând dezastrele în plan social, economic și cultural (Familii de săteni ridicate în timpul nopții de organele de securitate, Noi atacuri ale răsculaților ș.a.), sunt realizate de Nello Manzatti, care
ROMANIA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289345_a_290674]
-
Inițial director este L.G. Venetu, de la numărul 5/1951 apare sub direcția Biroului Asociației (în frontispiciul ziarului se menționează „Organ al Asociației Românilor Liberi din Statele Unite ale Americii”), de la numărul 6/1951 sub conducerea unui comitet. Editorialul primului număr, nesemnat, relevă scopul urmărit: unirea românilor din diasporă, subliniat și în Apelul generalului Nicolae Rădescu: „închegarea într-un mănunchi a tuturor românilor din exil, în scopul unei cât mai strânse colaborări în lupta pentru eliberarea țării”, după dizolvarea primului Comitet Național. Un
ROMANUL-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289362_a_290691]
-
optimistei” de Ioana Pârvulescu). Nu mai puțin incitante sunt rubricile cu un caracter informativ și cultural mai larg, menite să reflecte fenomenul viu al literaturii („Proiecte literare”, „Confesiuni literare”, „Viața literară”, „Șantier”, „Atelier literar”, „Poșta redacției”, „Voci din public”), să releve probleme legate de evoluția limbii și de cultivarea ei („Cronica limbii”, „Limba noastră”, „Păcatele limbii”, la care iau parte excelenți specialiști ca D. Macrea, Al. Graur, Iorgu Iordan, Theodor Hristea, G.I. Tohăneanu, Al. Niculescu, Gh. Bulgăr, Ștefan Badea, Valeria Guțu
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
publicată și în versiune franceză în 1958. Conform mărturisirii lui Theodor Cazaban, R. a murit într-un azil parizian. Cheltuise până la ultimul ban pentru ediția franceză a cărții sale. Versurile și epigramele lui R., ca și cele câteva proze scurte, relevă o înclinare spre sentimentalism, un spirit ușor, agreabil, atras de umorul fără răutate. Scriere târzie, Iadul pe pământ adoptă o construcție romanescă în înfățișarea itinerarului existențial al autorului. Povestea, simplă și directă, cu personaje reale, cuprinde un orizont foarte larg
RUBSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289394_a_290723]
-
fugitiv și numai pentru a fixa locul de desfășurare a evenimentelor. Dealul Copoului, malul lacului Brateș sau al Dunării nu îl incită să își exerseze condeiul, preocuparea principală fiind reconstituirea, cu accente grave, premonitorii parcă, a portretului celui dispărut. Textul relevă însă un scriitor cu talent, care nu a avut, din nefericire, timp să și-l cizeleze, ba nici măcar să își revadă scrierea, operațiune îndeplinită cu pioșenie de sora sa, Profira Sadoveanu. Ca floarea câmpului... este cartea inocenței pierdute, dar și
SADOVEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289423_a_290752]
-
accesibilă și funcțională. Modest, autorul nu își ascunde, totuși, „mica ambiție de a suplini, până la apariția altora mai bune și mai complete”, realizarea unei asemenea scrieri de anvergură. Aceeași perspectivă evolutivă, cu insistență analitică asupra momentelor importante ale afirmării conceptului, relevă lucrări precum Forme ale clasicismului în poezia românească până la Vasile Alecsandri (1979), cursul universitar Literatura română veche (1981) și Valori expresive în literatura română veche (I-II, 1976-1983), rezultat al unei perseverente preocupări de studiere a începuturilor culturii și literaturii
ROTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289386_a_290715]
-
ale lui R. se situează la granița dintre lingvistică și folcloristică. În Colindele religioase la români (1920) el opinează că textele colindelor religioase își au originea în Noul Testament, Viețile sfinților, în apocrife și în apocalipse. În Limba descântecelor românești (1975) relevă bogăția, inventivitatea și frumusețea lexicului și a formulelor incantatorii din această specie arhaică și analizează mult mai multe unități decât Ovid Densusianu în Limba descântecelor, studiu apărut în anii ’30. Umanismul este termenul ce a definit în totalitate ființa în
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
S. renunță la întrebările fără răspuns și încearcă să se apropie de adevărurile din Biblie, versificând fluent momentele cheie ale Facerii și ale vieții și faptelor Mântuitorului, dar totul în limbaj, imagini, viziuni convenționale. Cei care i-au comentat lirica relevă în primul rând calitățile formale, tehnice, versurile atent elaborate după norme clasice, cursivitatea, naturalețea desfășurării textelor, precum și percepția vizuală nuanțată, de unde efecte plastice notabile. Șerban Cioculescu, de pildă, remarcă „virtuozitatea metrică” și consideră că poetul este creatorul unui „lirism luminos
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
subiecte „grele”, dar de pe poziția păgubitoare a omagiului convențional, ba chiar conjunctural. Ovidius (1958) și Hyperion (reprezentată la Constanța, în 1965) sunt compuneri encomiastice bazate pe situarea a doi mari poeți - Ovidiu și Eminescu - în contexte sociale care să le releve calitățile excepționale fie prin contrast, fie direct, prin laude nemăsurate aduse de cei din jur. Tropaeum Traiani (jucată la teatrul constănțean în anii 1976-1978) este o ficțiune istorică menită să preamărească virtuțile dacilor, demnitatea și spiritul de jertfă al lui
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
motive semnificative - moartea, târziul, iubiri învăluite în tristețe -, exprimând o stare de incertitudine și neliniște. Recviem pentru secolul meu se axează pe ideea poetică a damnării și pe unele motive obsedante - noaptea, toamna, soarta. Îngeri indeciși (1995), roman de atmosferă, relevă tumultul interior al protagonistului, student la filologie și viitor profesor de franceză. Narațiunea are în centru jocul de-a iubirea al unui bărbat mereu înșelat, mereu părăsit și iluzionat de o iubită indecisă, pradă a unei vechi pasiuni. Proza dezvoltă
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]