3,870 matches
-
aici legislații cu greu compatibile, care opun, la modul schematic, podgoriile "integrate" (Franța, Portugalia) și podgoriile de "liberă concurență" (Italia, Germania, Spania). Către 1960, în Europa, chestiuni precum cunoașterea producției, controlul pieței și al prețurilor, protecția denumirilor, controlul calității și represiunea fraudelor 109 erau controlate de niște legislații foarte diferite. Incidența viticulturii asupra agriculturii comunitare se reflectă atât în statistici, cât și în specializarea anumitor regiuni unde nu există nicio posibilitate de substituire agricolă sau industrială și unde vița de vie
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
graiurilor românești maramureșene, transilvănene și bănățene. Spiritul muzeiștilor, caracterizat prin interdisciplinaritate, deschidere culturală, probitate științifică și, nu în ultimul rând, prin umor, nu a încetat să călăuzească și munca istoricilor literari formați la aceeași școală. Într-o epocă de cruntă represiune, poetului Lucian Blaga i s-a oferit posibilitatea de a lucra la o temă anume strecurată, cu complicitatea unora din susținătorii săi taciți, în planul ce cercetare al Institutului, Românii în periodicele germane din Transilvania în secolul al XVIII-lea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
mari. Numărul celor care căutau să se mute în țările cu democrații mai vechi a fost mărit în ultimii ani ai secolului al XX-lea de o invazie de refugiați îngroziți de teroare, încercînd din răsputeri să scape de violență, represiune, teroarea genocidului, "epurare etnică", înfometare și de alte orori cu care s-au confruntat în țările de origine. Presiunilor interne li s-au alăturat și cele externe. Patronii au sperat să angajeze imigranți cu un nivel de plată și condiții
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
să le înlocuiască cu altele, cum se întâmplă la noi. În rest, acolo, cu siguranță, cetățenii, contribuabilii sunt respectați, indiferent de obiceiurile lor. Să dau exemplul fumătorilor. Și acolo se încearcă descurajarea fumatului, mai ales pe calea convingerii, nu a represiunii, și acolo sunt luate măsuri de protejare a nefumătorilor, dar nu le-a trecut prin minte să-i persecute pe păcătoșii și inconștienții de fumători, între care mă număr. În trenuri, de pildă, nu le-a trecut prin minte să
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
refugieze cu seminariștii din Iași la Beiuș; astfel, ultima Liturghie înainte de plecare, a celebrat-o la 19 martie 1944 în capela seminarului. A delegat pe preoții Grigore Enariu și Anton Trifaș să aibă grijă de parohiile din dieceza de Iași. Represiunile armatelor germane și ungare au făcut ca la jumătatea lunii septembrie 1944, episcopul Mihai Robu să se refugieze în munți. Aici a contractat o dublă pneumonie, care a dus la decesul său în 27 septembrie 1944.A fost înmormântat două
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
doar un mijloc retoric, pentru că ea nu surprinde Îndeajuns situația specială În care se găsea ioudaismòs În orânduirea religioasă a epocii imperiale romane. e) În ciuda acestui sistem prudent, ca să nu spunem „tolerant”, au existat și la Roma supravegheri religioase și represiune, și nu numai, și nici măcar În special, Împotriva evreilor ori a creștinilor (Cancik și Cancik-Lindemaier, 1986). Și asociațiile religioase trebuiau notificate, iar organizarea lor era guvernată de norme (collegium licitum/illicitum). Cultele care nu erau recunoscute de stat puteau fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
privată, cât și publică, și al istoriei ei Încă din epoca arhaică. Apusul cetăților din Grecia Magna, ca urmare a unor conflicte interne și a unor distrugeri provocate de samniți și lucani, de puni și, nu În ultimul rând, de represiunea romană (cf. suprimarea bacanalelor, În 186 Î.Hr.) a slăbit ulterior legătura și schimbul cu Roma. În vremea lui Augustus, călătorii care ajungeau În multe centre antice au putut găsi numai „urme” al modului de viață grec. Strabon a descris
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În realitate, secolul al III-lea a fost caracterizat În Iran, ca și În occidentul roman, de conflictul dintre universalism și naționalism, care s-a Încheiat cu victoria politică a celui din urmă și deci, pe de o parte, cu represiunea maniheismului ca doctrină programatic universalistă, iar pe de altă parte, cu nașterea ideii de Iran În sine (În limba pahlavi, xr³n-șahr, „statul șsau poporulț iranienilor”, sau doar xr³n). Iranul văzut ca un concept În același timp etnic, cultural, religios și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rapid Într-un sistem alcătuit din patru stări sociale: clerul, aristocrația, birocrația și agricultorii, Împreună cu meșteșugarii și - plasați semnificativ ultimii pe scara valorilor (Gnoli, 1989a, p. 160) - comercianții (Perikhanjan, 1983, pp. 632 sq.). Clerul zoroastrian are un rol important În represiunea maniheismului și În condamnarea la moarte a lui Mani. Această Întreprindere a fost condusă de marele preot Kerdșr, un politician abil căruia, datorită celor patru inscripții ale sale care s-au păstrat, Îi este cunoscută cariera lungă și prolifică sub
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la ea. Manoilescu, Ghelmegeanu și Armand Călinescu erau susținătorii democrației. Cu siguranță că a fost ceva mai mult decît simplul oportunism care i-a făcut să treacă de partea totalitarismului. Începînd cu 1933, Legiunea s-a impus cu consecvență, în ciuda represiunii sistematice la care era supusă. La început, regimul a manifestat simpatie față de Legiune și a încercat să o coopteze. Ca ministru de interne, Vaida a aprobat un proiect de construcție legionar la Vișani, după care l-a interzis. Averescu a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o experiență preponderent civilă În țările ocupate de naziști, din Franța până În Ucraina și din Norvegia până În Grecia. Lupta armată propriu-zisă a avut loc doar la Începutul și la sfârșitul conflictului. În rest, a fost un război de ocupație, de represiune, de exploatare și de exterminare, În care soldații, trupele speciale și polițiștii au dictat traiul zilnic și Însăși supraviețuirea zecilor de milioane de oameni captivi. În unele țări, ocupația a durat aproape tot războiul; pretutindeni, ea a adus teamă și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dezechilibru corectat abia o generație mai târziu. Economia rurală sovietică depindea acum de femei pentru toate tipurile de muncă: nu lipseau numai bărbații, ci și caii. În unele sate din Iugoslavia nu mai rămăsese nici un bărbat, din pricina acțiunilor germane de represiune, În care au fost Împușcați toți cetățenii de sex masculin de peste 15 ani. Chiar și În Germania, doi din trei bărbați născuți În 1918 nu au supraviețuit războiului hitlerist: Într-o comunitate pentru care dispunem de statistici detaliate (suburbia berlineză
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
i-a ținut mult timp după ziduri, iar foștii colaboraționiști vinovați de delicte grave nu și-au recăpătat niciodată integral drepturile civile. Contrar unui longeviv mit postbelic, populația flamandă nu a fost pedepsită cu predilecție, deși este adevărat că, prin represiunea eficientă a suporterilor Noii Ordini (În majoritate flamanzi), elitele din Belgia antebelică - catolici, socialiști, liberali - au recăpătat controlul asupra Flandrei și Valoniei. Contrastul dintre Norvegia, Belgia, Olanda și Danemarca, ale căror guverne legitime au ales calea exilului, și Franța, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ocupației militare și a influenței economice de care beneficiau, candidații comuniști erau sistematic surclasați de reprezentanții vechilor partide: liberal, social-democrat, țărănesc sau al micilor proprietari. Prin urmare, partidele comuniste au trecut mai Întâi la strategii de presiune mascată, apoi la represiune și teroare declarată. În cursul anilor 1946 și 1947, opozanții politici au fost calomniați, amenințați, bătuți, arestați, judecați ca fasciști sau colaboraționiști și Încarcerați sau chiar Împușcați. Milițiile „populare” au contribuit la crearea unui climat de teamă și nesiguranță, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comuniștilor erau partidele socialiste și social-democrate locale, care nutreau și ele ambiții reformatoare. Nu era simplu să-i acuzi pe social-democrații din Europa Centrală și de Est de fascism sau colaboraționism: ei fuseseră În general, ca și comuniștii, victime ale represiunii. În măsura În care se poate vorbi despre un proletariat industrial În Europa de Est, predominant agrară, el Îi sprijinea pe socialiști, nu pe comuniști. Neputând să-i Învingă pe socialiști, comuniștii au hotărât să li se alăture. Mai exact, să-i facă pe socialiști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Stalin Îi suspecta nu numai pe comuniștii cu contacte sau experiență În Vest, ci pe oricine trăise În afara blocului sovietic. Se Înțelege așadar că, practic, Întreaga populație a Europei de Est era suspectată de Kremlin În acei ani. Nu că represiunea postbelică din Uniunea Sovietică n-ar fi fost și ea generalizată: așa cum expunerea rușilor la influența vestică În anii 1813-1815 a precipitat, se pare, revolta decembristă din 1825, contactele din timpul războiului, se temea Stalin, puteau da naștere la contaminări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bunul-plac pe soldații sovietici Întorși de pe front. Scara sancțiunilor administrate cetățenilor din URSS și Europa de Est În deceniul ce a urmat războiului era monumentală și, În afara Uniunii Sovietice, fără precedent. Procesele nu erau decât partea vizibilă dintr-un Întreg arhipelag al represiunii: Închisoare, exil, batalioane de muncă silnică. În 1952, perioada de vârf a celei de-a doua terori staliniste, 1,7 milioane de prizonieri se aflau În lagăre de muncă, alți 800.000 În colonii și 2.753.000 În „așezări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amestecând rugăciunea și curvăsăria. Poezia Annei Ahmatova e complet străină poporului”15 - reflectă convenționalele teme staliniste antiintelectuale: religia, prostituția, alienarea de popor. Dacă Ahmatova ar fi fost evreică, precum o mare parte din intelighenția europeană, caricatura ar fi fost completă. Represiunea politică, cenzura, chiar și dictatura existaseră, desigur, În jumătatea de est a Europei Centrale Înainte de venirea stalinismului, deși toți cei În măsură să compare erau de acord că Închisorile și anchetatorii din Ungaria, Polonia sau România interbelică erau preferabile celor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
facă norma de unt (arbitrară și irealizabilă) cumpărând În vrac de la băcănie... Epurările și procesele, cu corul aferent de plăsmuiri, au distrus În Est și ce mai rămăsese din sfera publică. Politica și administrația au devenit sinonime cu corupția și represiunea arbitrară practicate În folosul propriu de o clică venală, mânată la rândul ei de teamă și suspiciune. Nu era o experiență nouă În regiune. Dar anti-guvernarea comunistă se remarca prin cinism: abuzurile tradiționale erau acum migălos Înveșmântate Într-o retorică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Moscova sau și una, și alta. Dar În eșalonul imediat următor activau o mulțime de tineri și tinere al căror succes se datora În principal adeziunii lor idealiste la dominația sovietică. În Ungaria, Géza Losonczy, care avea să cadă victimă represiunii sovietice după revolta din 1956, avea douăzeci și ceva de ani când a complotat, ca sute de tineri, să aducă la putere Partidul Comunist Maghiar. Soțul Hedei Kovaly, Rudolf Margolius, unul dintre inculpații În procesul Slánský din decembrie 1952, avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a celor „două culturi”, impusă după 1948, care obliga la adoptarea pozițiilor „corecte” În toate domeniile, de la botanică la poezie. Supunerea oarbă față de linia partidului, deja Împământenită În URSS, unde se Înscria oricum Într-o tradiție presovietică de rigiditate și represiune, nu venea de la sine În țările recent ieșite de sub benignul regim habsburgic. În Europa Centrală din secolul al XIX-lea, intelectualii și poeții căpătaseră obiceiul și responsabilitatea de a vorbi În numele națiunii. În comunism, rolul lor s-a schimbat. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europa de Est, așa cum am menționat, aparatul partidului comunist era Într-o stare de război nedeclarat cu restul societății, iar familiarizarea cu realitatea comunistă redesenase taberele: cei cărora comunismul le aducea avantaje sociale concrete și cei pentru care Însemna dezamăgire, discriminare și represiune. În Europa de Vest, fractura era aceeași, iar intelectuali se regăseau de ambele părți; entuziasmul pentru comunism În teorie era Însă, În mod sistematic, invers proporțional cu experiența directă a comunismului real. Această ignoranță generalizată În ceea ce privește soarta Europei de Est contemporane, dublată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
est-germani au trecut În Vest prin Berlin: aproximativ 16% din populația țării. Celor cu studii (viitorul Germaniei de Est) li s-au alăturat mii de țărani care au fugit de colectivizare În 1952 și muncitori care au abandonat regimul după represiunea violentă din iunie 1953. Statutul curios al Berlinului era așadar o rușine publică, un dezastru pentru imaginea regimului comunist din Germania de Est. În decembrie 1959, amabsadorul sovietic În RDG comunica plin de tact Moscovei că „prezența În Berlin a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
contextul recentei reconcilieri cu Tito a liderului sovietic și al dizolvării muribundului Kominform la 18 aprilie, repudierea dictatorului părea să sugereze că de-acum Înainte Moscova avea să trateze cu Îngăduință alte „căi spre socialism” și că respingea teroarea și represiunea ca instrumente ale conducerii comuniste. Acum avea să fie pentru prima dată posibil să se vorbească deschis - se credea. Cum explica autorul ceh Jaroslav Seifert la Congresul Scriitorilor ținut la Praga În aprilie 1956: „Auzim tot mai des spunându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În minele de cărbune ale Ungariei fusese redus la 10% din capacitate. Dar În numai o lună noile autorități căpătaseră suficientă Încredere ca să preia inițiativa. La 5 ianuarie 1957 a fost introdusă pedeapsa cu moartea pentru „instigare la grevă” și represiunea a Început În forță. Pe lângă cei 2.700 de maghiari uciși În cursul luptelor, alți 341 au fost judecați și executați În următorii ani (ultima condamnare la moarte a fost executată În 1961). În total, aproape 22.000 de maghiari
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]