5,495 matches
-
întăriri! Ajuns la vârsta a treia Seara-n pat, spunându-i glume, Tinerica mea consoartă Vrea mereu ceva anume, Și, de-aici, motiv de ceartă! Noua cucerire Gingașă , cultă și cu miez Vorbind, distinsa domnișoară, Nu am nimic să-i reproșez, Doar faptul că-i...octogenară! Fost-ai, lele... Dup-o viață fără rost, Ți-ai găsit, în SIDA, naș; Fost-ai, lele, cât ai fost ...A întregului oraș! Îndrăgostit de noua secretară E-o idilă arzătoare, Ce produce vâlvătăi; După
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
Soarta nefiindu-i fastă, Prins în foc încrucișat Între soacră și nevastă! Poziția melomanului Iubiți amici, e-un lucru cert, Deși, probabil, nu vă pasă; Eu nu merg vineri la concert, Că zilnic am „concert” acasă! Nevestei mele... Mi-a reproșat de când mă știu C-aș fi un mare „fustangiu”, Dar nu-s de-acord cu ce mi-a spus, C-a folosit un „s” în plus... Dilemă pirotehnică Căsnicia lor e în derivă, Căci, așa precum s-a constatat, Ea
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]
-
prima Îmbrățișare administrată vreodată În birourile Edwin Morgan Forster. Apoi mă duc acasă, având grijă să alerg pe iarba din parc. 40tc "40" Tribunalul Maternitățiitc "Tribunalul Maternității" Nu-i mai era frică de proces. Nu mai aveau ce să-i reproșeze. Nimic de care s-o acuze și de care să nu se fi acuzat ea deja de-o mie de ori. Așa că stătea acolo, sigură de ea, iar apoi au pronunțat numele următorului martor și, brusc, a știut că ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
frămîntărilor și ostenelilor Miresei lui Isus Cristos. 2. Încurajîndu-mă îndeajuns, prin aceste considerații, că pot fără teamă să-mi transmit gîndurile, care mi se adunau în suflet, asupra stării și condiției prezente a Bisericii și că nu e nimic de reproșat în faptul că le aștern pe hîrtie și le comunic și altora, se năștea însă o altă îndoială referitor la rostul și îndreptățirea acestui lucru. Consideram că toți aceia care au scris despre lucruri asemănătoare în vremurile noastre și care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Noul eseu al originii ideilor". Cu această scriere, foarte mult apreciată, el va pune bazele unei gîndiri care, spriji-nindu-se pe tradiție, va deschide căi noi și originale. Afectat foarte mult de consecințele și implicațiile politice ale "iluminismului", raționalistul Rosmini îi reproșează lui Kant (deși îi apreciază demersul metodologic) afirmația potrivit căreia intelectul uman este autorul ultim sau legislatorul mișcării gîndirii. Procedînd în acest fel, spune roveretanul, Kant mută subiectivitatea din omul individual la omul universal, neieșind totuși dinăuntrul subiectului, oferind astfel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
regula care le încredințase sufletele oamenilor și corturile Domnului, fără să aibă permisiunea sau știința Episcopului." Se observă la acest Conciliu că se face distincția între bunurile date Bisericii ca alodii și cele date în feudă; regelui i s-a reproșat în special faptul că le acordase laicilor alodiile. 199 Iată cum se exprimă Notitia de Villa Novilliaco, care este cu-prinsă în Apendicele la Flodcardus: Defuncto tispino Archiepiscopo, tenuit Dominus, rex Carolus Remense episcopium in suo dominatu, et dedit villam
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
avut parte de prea mulți psihiatri. Sunt de părere că metoda cea mai bună de a rezolva lucrurile grețoase este să le uiți cu desăvârșire. — Acu’ o săptămână era să mori și tu-mi zici că te simți „bine“? îmi reproșă ea. Ai putea avea o depresie bipolară avansată de tip maniacal sau ceva groaznic, de genul ăsta. Ca mai toate fetele din New York, Julie își face o tomografie de fiecare dată când o doare capul. E atât de familiarizată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
În dormitorul umbrit, mi-am pus mîna pe sînul ei, urmărind cu degetul arătător vena albăstruie care urca pe pielea ei arsă de soare, ca să coboare apoi În adîncimile calde de sub sfîrc. Mă privea fără să pară că mi-ar reproșa gestul, curioasă să vadă ce aveam să fac mai departe. Fără să-mi ia mîna de pe sînul ei, Îmi spuse: — Charles, Îți vorbește doctorul tău. Ai avut parte de suficient stres pentru o singură zi. — Ar fi foarte stresant să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Considerații golănești și infecte, de masculi pizmuitori și de parașute cu imaginație bolnăvicioasă! conchise, pe loc, Vladimir. La întoarcerea acasă, în orașul natal, înveșmântat în albul zăpezii timpurii, pe parcursul unei dispute bahice de la restaurantul Miorița, avută cu Calaican, care-i reproșa, ca de obicei, faptul că nu se decide să pornească spre Țara Sfântă în hagialâc, Vladimir emisese părerea: Acum, referitor la nevastă-sa, despre care un mâncător de ciuperci zisese, într-un rând, că ar fi nimfomană, eu nu știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a zis nimic, era În comă. EPILOG FACULTATIV După apariția primei ediții a acestui roman s-au găsit cititori, mai ales printre prietenii pomeniți În carte (nu vă gândiți că aș fi primit scrisori pe adresa redacției), care să-mi reproșeze că nu mi-am respectat promisiunea făcută pe una dintre pagini și că am grefat moral povestea doldora de bani a Celebrului animal. Îmi dau seama că dispariția tragică a Andreei Îi Îndrepățește să ajungă la o concluzie etică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
oboseau calul mai mult decât cel mai îndelung antrenament. Amănunte deloc neglijabile, pe care Marius încercase să le corecteze cu tot tactul necesar unei firi atât de dificile. Tensiunea dintre ei explodase când, după o demonstrație din manej, el îi reproșase dur folosirea unui cal neîncălzit, riscând astfel accidentarea animalului sau chiar a ei. Discuția avusese loc lângă camera de cântărire, majoritatea proprietarilor de cai, jochei, precum și antrenori, fiind martori involuntari, fapt cu atât mai penibil pentru ea. Toți cei prezenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spre tavanul alb. Difuzorul aparatului tace pentru câteva momente, înlănțuit parcă și el în visare, apoi un bâzâit scurt anunță o altă melodie, brusc acoperită de țârâitul telefonului. Ridică receptorul și recunoaște vocea caldă a Smarandei. M-ai uitat, îi reproșează ea cu blândețe. Mai ții tu minte când am vorbit ultima oară? Că de văzut, parcă au trecut ani. La auzul vocii ei Marius încearcă un sentiment de vinovăție. Nu poate să nu-i dea dreptate. La insistențele lui părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un ofițer capabil și combativ de însuși Feldmarschall Rommel 138, acesta îi arătase foarte curând aprecierea de care se bucura în ochii lui, acceptându-l în cercul său de prieteni intimi. Avea un trecut strălucit și nu i se putea reproșa nimic. În fine, aproape nimic, amintindu-și scurtul episod al trecerii prin sinistrele camere de interogatoriu ale Gestapo-ului, după atentatul din 20 iulie. Faptul că se numărase printre cei apropiați lui Rommel, bănuit a fi implicat în complotul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În complexitatea lui umană și subumană. Un regim În care parte din paznici erau la fel de arestați ca și cei pe care Îi păzeau. Cei mai mulți se prefăceau a crede În așa-zisa dreptate. Epoca celei mai uriașe ipocrizii. Mi se va reproșa că acestea nu sînt frazele unui romancier, nici ale unui povestitor, - așa e, știu dar sînt totuși strigătul unei disperări pe care posteritatea n-are cum să și-o Închipuie, căci n-are cum să-și imagineze o asemenea realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
or fără medici și fără judecători o societate nu poate exista. Ar pieri. - Și-atunci care sînt limitele? Întrebai. - Cele ale conștiinței, Îmi spuse. Legile sînt schimbătoare, iar multe din ele imperfecte. Totul e să nu ai nimic a-ți reproșa, necum ceva grav sau ireparabil cînd ești chemat să-ți faci datoria. Conștiința trebuie să opereze atunci, În clipa aceea, ulterior, e zadarnic. Tot ce vine după aceea este mulțumire sau căință, care Înseamnă recunoașterea În tine a greșelii, singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
în care a creat. A stat un timp în altul, mult mai modest, cu tencuiala căzută și mustind de igrasie, de unde a fost din nou evacuat fără milă, la 90 de ani. N-am scris niciodată, cum mi s-a reproșat, că ar fi trăit în mizerie, avea suficiente resurse materiale, ci că acest apartament e o mizerie și că e o mizerie cum este tratat, la o vârstă patriarhală. Subiectul a fost abordat într-o emisiune la ProTV, de Cătălin
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
fără dată, sau cu data omisă de Ludo la transcrierea ei în revista Adam; conform calculelor mele, trebuie să fie din februarie 1934 - scrisă de Sebastian în apărarea lui Nae Ionescu (atacat de I. Ludo într-o broșură). Sebastian îi reproșează lui Ludo că atacă un om care nu-i poate răspunde - aluzie la faptul că Nae Ionescu era închis: "a înjura un om fără putința de a răspunde este un gest oribil", scrie, cavalerește, Sebastian. În realitate, I. Ludo nu
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
rigoare" dar și "eseistică", înfățișînd o "voință de libertate bine distribuită" în analiză, după cum singură se califică, ni se pare cea mai interesantă dintre cele ce-l au ca obiect pe importantul scriitor cu prematur și tragic sfîrșit. I-am reproșa totuși caracterul prea sumar, insuficient al considerațiilor asupra "meandrelor receptării" lui Mihail Sebastian în stricta contemporaneitate. Ar fi fost binevenită o mai mare dezvoltare a acestui capitol, în definitiv cel mai fierbinte, întrucît implică în materia sa subiectul scriitorului evocat
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
în cel de al patrulea tablou, când cei doi părăsesc cadrul îngust al palatului pentru "șirul lung de mândri tei", idila dobândește, în fine, și componenta pastorală. în Tichia de mărgăritar, din nr. 24 (22 iunie 2007) al României literare, reproșând d-lui Gruia Novac supralicitarea valorică a unor volume de versuri și proză, precum și, în consecință, inadecvarea sti-lis-ti-că la obiect, d-l Alex Ștefănescu citează: "...Guvernatorul giruietelor de ceară i se înfățișează șlui Gruia Novacț ca o sinteză de Ťliteratură
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
un moment destul de oportun? Toate astea nu s-au putut face desigur fără violarea Tratatului din Paris. Dară Rusia, care a cerut aceste călcări de la România și care s-a folosit de ele, este ea în drept astăzi să le reproșeze României și să se bazeze pe ele spre a o dezmembra? Scrupulurile nu sânt prea la modă în diplomația de astăzi, dară toate au o margine în lumea asta și chiar dreptul celui mai tare trebuie încă să se razime
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
octombrie 1810, în loc. cît., fond cît. 115 Loc. cît., fond cît. 116 Cf., rapoartele lui von Stedingk către rege, din 27 septembrie/9 octombrie 1819 și 18/30 decembrie 1810, în loc. cît., fond cît.; la 25 martie 1811, tarul îi reproșa lui Napoleon faptul că îl acuză că ar fi încălcat înțelegerile bilaterale referitoare la statutul juridic al Moldovei și al Țării Românești. Potrivit opiniei sale, Rusia se află în deplină legalitate din acest punct de vedere, deoarece acționase în conformitate cu prevederile
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pentru problema subsidiilor, vezi și doc. nr. 33. 50 Cf., loc. cît., doc. nr. 36. 51 Cf., loc. cît., doc. nr. 37, 39, 40, 41. De aceea, după convingerea lui Pehr Olof von Asp, Poartă Otomană nu era îndreptățită să reproșeze Suediei încheierea păcii cu Rusia, la Verälä, impusă regelui de epuizarea financiară și de dificultățile unei campanii pe timp de iarnă în Finlanda. La fel de puțin justificate, mai credea el, erau și reproșurile otomanilor provocate de încheierea tratatului de la Drottningholm, din
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
că a făcut un lucru de care se simte nevinovat? Purtarea mea a fost așa cum spui tu că a fost, dar a fost firească, ridică ea vocea rostind acest cuvânt. Poți tu să afirmi dacă o singură dată ți-am reproșat purtarea ta? Era așa, nu aveam dreptul, cu toate că și eu sufeream ca și tine..." N-aveai ce-mi reproșa, iată secretul", strigă Petrică. "Da. Crezi?", rosti ea și în clipa aceea o rază de soare îi aprinse privirile verzi, sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fost, dar a fost firească, ridică ea vocea rostind acest cuvânt. Poți tu să afirmi dacă o singură dată ți-am reproșat purtarea ta? Era așa, nu aveam dreptul, cu toate că și eu sufeream ca și tine..." N-aveai ce-mi reproșa, iată secretul", strigă Petrică. "Da. Crezi?", rosti ea și în clipa aceea o rază de soare îi aprinse privirile verzi, sau poate un sentiment de o cruzime rece, neîndurătoare îi luminase ochii din interior. Gura i se subție, gura ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-i văzu surâsul și nu-i auzi răspunsul, rostit cu o tonalitate care ar fi trebuit să-l îngrozească sau s-o ucidă, căci din glasul ei nu se ascundea totuși ceea ce nu se putea rosti. Avea ea ce-i reproșa, un singur reproș, unul singur, nu mai multe... Sursa tuturor relelor când femeia vrea să ramînă totuși fidelă... Pe el însă îl scotea din sărite dialectica gândirii ei, sau mai bine zis absurda ei gândire în care punea ca și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]