11,108 matches
-
monumente paleocreștine Materialele arheologice specifice cultului creștin constituie, în ansamblul lor, proba concretă a prezenței adepților noii credințe într-o anumită așezare, prevăzută cu necropole, chiar dacă nu au fost identificate până acum în totalitate. Materialul arheologic, alături de elementele de rit, ritual și inventar, constituie un indiciu de mare importanță în stabilirea mormintelor creștine, deseori lipsite de inventarul arheologic, din motive religioase. În cele ce urmează, vom prezenta elementele paleocreștine sub forma unui inventar imediat, în vederea facilitării sintezei lor: 1) la Argamum
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
aspecte funerare prezente în necropolele creștine ale Sciției Minor a urmărit metodic trezirea interesului pentru mai bună percepție a evoluției creștinismului din spațiul românesc pontic din primele secole ale Bisericii, prin valorificarea dovezilor arheologice concrete păstrate de mormintele creștine (rit, ritual și inventar etc.) și nu numai. Atât în Dobrogea cât și în Dacia nu există ruine ale unor bazilici creștine preconstantiniene, absență justificată de raritatea acestora în tot Imperiul roman la vremea respectivă. Acestei rarități edilitare i se adaugă și
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
la Napoca, Ampelum). Martiriile nu au lipsit nici în secolul IV (Sf. Sava Gotul, 334-372), deși prin tratatul din anul 332 împăratul Constantin (306-337) impunea vizigoților asigurarea libertății de credință pentru creștini. Prin aceste locuri a predicat Ulfila (310-383) în ritual arian; consacrat episcop la 30 de ani de Eusebiu din Nicomedia (+340), care a tradus și o Biblie în limba gotică. Au fost descoperite piese paleocreștine (secolele V-VII) în 22 de localități situate în teritoriul fostei provincii romane Dacia
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
materialelor arheologice aferente cultului paleocreștin constituie, în ansamblul lor, proba concretă a prezenței adepților noii credințe într-o anumită așezare, unde înclinăm să credem în existența necropolelor creștine sau mixte. În mod sigur, prezența materialului arheologic, alături de elementele de rit, ritual și inventar, ne prezintă un indiciu semnificativ în stabilirea mormintelor creștine adesea lipsite de inventarul funerar, din motive religioase sau mai puțin. Descoperirea ruinelor unor bazilici cimiteriale (Arga-mum, Axiopolis, Beroe, Noviodunum, Sucidava, Tropaeum Traiani etc.), uneori înzestrate cu cripte pentru
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
ce amorțește vlăguită sub povara crudă a resemnării. Pedala hipnotică a celei din urmă rezonanțe încremenește tristețea pe chipul Eternității fără de început și sfârșit. IV.2. Feuilles mortes (Frunze uscate) Aceeași adâncă melancolie te învăluie cu primele rezonanțe ale unui ritual de toamnă, ce schimbă doar decorul aceluiași regret neîmpăcat de alinarea Veșniciei. Este un alt peisaj al gândurilor frământate de presimțirea sfârșitului, în care devenim martorii procesiunii funebre a propriilor amintiri. Cu un tablou sonor ce împărtășește același centru tonal
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
apariția ulterioară a unei linii melodice predominant cromatice (desfășurată în sens descendent), precum și prin aportul sonorității disonante a intervalului de cvartă mărită plasat în debutul celui de-al treilea motiv, realimentând în mod evident stridența sonoră. Astfel, asistăm la un ritual magic șoptit de rezonanțele misterioase ale vibrațiilor celeste ce alunecă pe razele luminii selenare, aurind conturul formelor în tainica feerie a nopții. La nivelul primei măsuri, efectul pedalei de rezonanță se va activa în mod anticipativ (pe parcursul pauzei introductive) în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
patru la opt voci. Un scurt episod de tranziție Un peu animé cu un pregnant caracter ritmic, incită ermetismul acestei atmosfere încremenite, pe care numai surprinzătoarea intervenție în (ce restabilește cadrul metric de 6/8) pare să-i mai tulbure ritualul consfințit în tăcerea întunericului. Cu un ritm trohaic ( sau ritm trohaic punctat) ce fusese „prevestit” anterior (măsurile 3 - 4), cea de-a doua secțiune a preludiului aduce în prim-plan tema unui vals care se distinge prin continuitatea de expresie
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
pe acordul final de fa# major. Transparența țesăturii finale se topește apoi în liniștea contemplării, aflându-și sensul emoției în puritatea tăcerii. Întoarcerea către Sine, tăinuită sub umbra misterului, (efectul de ușor dezacordaj produs de sunetul sol al apogiaturii) este ritualul comuniunii cu Natura, în care tăcerea unui sfârșit devine un nou început al existenței privilegiate în lumea imaterialului. IV.8. Ondine Ilustrând o nouă expresie romantică a imaginarului debussyst, viziunea estetică a Ondinei abordează aceeași lume feerică a miturilor și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
contraste. Hommage à S. Pickwick Esq. P.P.M.P.C. operează o modificare de stare în raport cu preludiile precedente, îndeplinind în același timp și rolul de interludiu înaintea „trilogiei” finale ce se anunță. IV.10. Canope (Canopă) Printr-o simplitate melodică stilizată, Canope reînvie ritualul magic al unei procesiuni funerare, ale cărei glasuri surde par izvorâte din liniștea timpurilor pierdute în istorie. În pofida opțiunii denominative la care face apel Debussy, viziunea acestei asocieri de imagini nu ne propune o simplă descriere a acelei urne mortuare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de la primele rezonanțe ale preludiului își va accentua expresia odată cu reluarea melodiei introductive în ipostaza epurată a unisonului. Limpezirea sonoră astfel produsă va pregăti terenul apariției unei melopee cromatice orientală, expusă într-un caracter de recitativ ce pare să evoce ritualul cu bocitoare al cortegiului funebru. Reafirmarea materialului tematic introductiv suferă o modificare timbrală prin proiectarea sa în registrul grav, opțiune cu semnificații profunde la nivelul viziunii conceptuale. Astfel, asistăm la imaginea unei cufundări în negura secolelor, subtilă chemare la o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Der Kampf um die bilrgerliche Welt und Lebens-auffassung in der, deutschen Literatur des IS. Jahrhunderts, în Deutsche Vierteljahrschrift fur Literaturwissenschaft und Geistes-geschichte, III (1925), pp. 94-127. 35. Karl Bucher, Arbeit und Rhythmus, Leipzig, 1896; J. E. Harrison, Ancient Art and Ritual, New York, 1913; Themis, Cambridge, 1912; George Thomson, Aeschylus and Athens, A Study in the Social Origins of the Drama, Londra, 1941, si Marxism and Poetry, Londra, 1945 (un scurt articol foarte interesant, cu exemplificări bazate pe materiale irlandeze) ; Christopher Caudwell
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Leipzig, 1872. 16. Pentru un grup reprezentativ de definiții, vezi Lord Raglan, The Hero..., Londra, 1937. 17. Vezi Fritz Strich, Die Mythologie in der deutschcn Literatur von Klopstock bis Wagner, 2 vol., Berlin, 1910. 18. S. H. Hooke, Myth and Ritual, Oxford, 1933; J. A. Stewart, The Myths oi Plato, Londra, 1905; Ernst Cassirer, Philosophie der symbo-lischen Formen, voi. II, Dos mythische Denken, Berlin, 1925, p. 271 si urm. 19. Georges Sorel, Reflexions sur la violence, Paris, 1908; Reinhold Niebuhr, The
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Paris, 1940. 21. Vezi Donald Davidson, Yeats and the Centaur, în Southern Review, VII (1941), pp. 510-516. 22. Arthur Machen, Hieroglyphics, Londra, 1923, susține cu abilitate (deși netehnic și într-un mod foarte romantic) ideea că religia (adică mitul și ritualul) constituie singurul climat în care poezia (adică simbolismul, contemplația estetică) poate respira și se poate dezvolta. 23. Vechea clasificare clasică a ornamentelor acustice și tropilor este cea făcută de Quintilian în De institutione oratoria. In legătură cu clasificarea cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
tatălui lui Nunu. Șansa unei revederi, deși minuțios pregătită și așteptată de fată, îi va fi negată din pricina unei reapariții fugare și inutile a tatălui rătăcitor. Mult mai mult spațiu ocupă în economia romanului aventurile grupului „Vrăbioilor”, copilandri fascinați de ritualurile unei „societăți secrete” peste care domnește necontestat Marele Vrăbioi, repetentul Rose, camaraderia dintre cei trei băieți (Nunu, Țâru și Isoscel) și dramele geloziilor reciproce ale celor trei fete (Vica, Sanda și Ligia). Alte câteva volume rămân în aceeași sferă (Vica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285386_a_286715]
-
Deschide ușa de la ceva ce pare a fi un dulap de lemn și se așază. Ascuns în spatele unui paravan din „dulap”, astfel încât credinciosul să nu îl vadă, este preotul. Bărbatul începe să își spună păcatele. De ce a ales Biserica acest ritual neobișnuit? Pentru că știe ea ceva: ritualul îi încurajează pe oameni să vorbească sincer. Paravanul le protejează anonimatul. Dați la o parte acest anonimat și persoana va deveni mai puțin deschisă și onestă. De exemplu, puneți pe cineva într-un focus
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
a fi un dulap de lemn și se așază. Ascuns în spatele unui paravan din „dulap”, astfel încât credinciosul să nu îl vadă, este preotul. Bărbatul începe să își spună păcatele. De ce a ales Biserica acest ritual neobișnuit? Pentru că știe ea ceva: ritualul îi încurajează pe oameni să vorbească sincer. Paravanul le protejează anonimatul. Dați la o parte acest anonimat și persoana va deveni mai puțin deschisă și onestă. De exemplu, puneți pe cineva într-un focus grup și în ce se transformă
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
scrisului. Vitraliile, basoreliefurile și statuile au transmis creștinismul unor comunități de analfabeți. Aceștia n-aveau nevoie de un cod de lectură iconologică pentru a înțelege "semnificațiile secundare", "valorile simbolice" ale îngenuncherii, ale Răstignirii sau ale triunghiului trinitar. Aceste imagini și ritualurile cărora le erau asociate au afectat reprezentările subiective ale spectatorilor lor și, prin acest fapt, au contribuit la formarea, menținerea sau transformarea situației lor în lume. Căci a transmite un ism nu înseamnă numai a-i populariza valorile, ci și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
însăși trebuie să se alimenteze. La începutul fiecărui an, la Edfu, pe malul Nilului, statuile sacre erau scoase din naos pe terasa templului ca să se "reîncarce", să se reîncălzească la focul solar pentru a asigura supraviețuirea zeilor și a oamenilor. "Ritual al iradierii" care străbate cam toate mitologiile colective. Fecioarele andaluze trebuie să iasă în fiecare an din nișa lor, în Săptămâna Mare, ca să recapete viață, regenerate, reîncălzite de glumele deocheate ale unora și de rugăciunile altora. Nu mai este un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dualist. În China clasică, idealul pictorului sau al caligrafului era să intre și să-i facă pe alții să intre în comuniune cu cosmosul. Să comunice invizibilul suflu creator al lumii nimic mai puțin. Actul de a picta era un ritual sacru, iar pensula un fel de sceptru, cum ne amintește Pierre Ryckmans. Act scurt. Dar, pentru trei minute de execuție, cincizeci de ani de disciplină nu erau prea mulți. Căci transmiterea efectivă a lui qi (dinamismul materiei) de către caligraf depindea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sfârșit de ciclu), al nostru, întorcându-se spre un intelectualism de necesitate, al lor, cu speranța de a-și reîncărca resursele. Figură a eternității, idolul este conservator 71. Fie că se supune unor canoane teologice ca icoana bizantină sau unor ritualuri sociale ca sculptura africană, el se teme de inovație; constrângerile de eficacitate îl fac conformist. În timp ce artistul inventează și înnoiește moștenirea, fabricantul de idoli nu este "creativ". El este un producător fără piață, clientul este stăpân, iar presiunea socială interiorizată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ale tirbușoanelor? ale ochelarilor? ale cafelei?)? Templul imaginilor este Cetatea în întregime. Vechiul zeu al Frumuseții, altădată inaccesibil și rar, se strecoară azi în spatele tuturor activităților sociale și ne face semn la fiecare colț de stradă. Fetișul facețios, ale cărui ritualuri și etichete acoperă toată planeta, nu mai este gelos. La expoziția "Artă și publicitate" de la centrul Pompidou, din 1991, vizitatorul dădea la intrare peste acest panou: "Faceți cu banii dumneavoastră o operă de artă, imediat...". Acest "a face" consta în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oferă, indiscutabil, exaltante posibilități ludice, ironice și fantastice, reînviind miraculosul vechilor texte prin trucaje impecabile. Integrând abstracția în audiovizual. Un nou baroc la orizont? Invocarea acestor noi imagini împotriva vechilor tabuuri ale autenticității, misterului și sufletului nu ar fi un ritual fără rost. Dar orizontul ar putea fi înșelător. În practică, deocamdată, noile imagini au față de cele vechi inconvenientul unui cost exorbitant, care face creația total dependentă de piață 96. Numericul, dacă nu pre-vinde, nu produce: de unde conținutul lui cel mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Orient față de laicitatea occidentală faptul că liturghiile ortodoxe interzic imaginile și sunetele de origine mecanică? Nu se pot înlocui, spun teologii ortodoxiei, o corală printr-un disc, o icoană printr-o o fotografie sau o frescă printr-o serigrafie fără ca ritualul să-și piardă din eficacitatea carismatică. Icoana este expresia vie a credinței și doar ceea ce este viu poate să-i răspundă lui Dumnezeu și să i se răspundă. De te theologia narratur? Ultima interogație, după dezrădăcinarea locurilor și dezincarnarea procedurilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
zi nu va exista doar liturghia televizată (cum deja nu mai există alte Jocuri Olimpice decât Jocurile puse în scenă nu pentru, ci prin propria lor transmisiune)? Deocamdată, vederea prezentatorului cotidian nu ne șterge, desigur, păcatele, precum Prezența divină în ritualul catolic, dar să observăm că, în ciuda tuturor diferențelor de statut, cele două suporturi umane ale revelației au mai întâi în comun frontalitatea. Ochi în ochi, față în față. Crainicul sau crainica îl privește pe cel care se uită la el
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o cultură binară cu una trinitară (baza teologică a mediologiei). Ar fi păcat la limba binară a imaginilor de mâine, combinație de zero și unu, să închidă pe nesimțite inteligențele în da/nu. Deja sondajele, zapping-ul, alternativa imagine/fără imagine, ritualul duelului televizual între campioni (doi, rareori trei) și al doilea tur al alegerilor nu mai lasă loc pentru cei care nu sunt nici pentru, nici împotrivă, nici albi, nici negri, puțin din amândouă, adică niciuna din ele. O cultură extra-speculativă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]