4,067 matches
-
un atac de paralizie infantilă care îi lasă sechele, dar nu-l împiedică să stabilească o linie personală în literatură. Cap. III Dinamica creativității și aptitudinilor copilului cu dizabilități în context psiho-social Motto: Dar eu, vlăstar al unei lumi bătrâne, Ros de ndoieli, bolnav de nostalgii, Zadarnic caut o cerească pâne în raftul vechilor mitologii. (...) încerc să-mi făuresc din îndoială, Din visuri și melancolie, O amăgire-originală. Alexandru Philippide, M-atârn de tine, Poezie După cum se va observa în paginile următoare
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
pentru că nu este menționat nici de egipteni, nici de asirieni și nici de perși, și cînd s-au mai înmulțit, adunînd ceva avere, după ce și-au frecat puchii de la ochi văzînd ce realizări au vecinii lor, au început să-i roadă invidia. Și cum alte surse nu aveau decît minciuna, s-au pus să croiască lumea după aceste născociri, găsindu-și mai tîrziu aliați în lumea grecilor și romanilor. Chiar marele mincinos Ioan pe la sfîrșitul secolului l al erei noastre spun
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
venea flămând acasă. în Brăila erau zeci de hanuri, încât bunicul n-a avut nevoie să meargă de două ori la același han. Tata mare muncea mult, răbda mult, tăcea și-și ducea crucea vieții cu resemnare. Vorbea puțin. îl rodeau durerile și necazurile, greutățile celor din jur. Avea expresii triste, consolatoare; „Asta-i viaț a! Trece și asta! Are să fie mai bine! Așteaptă cu răbdare” ! De la bunicii din Corbeni mi-a rămas în amintire o capcană pentru câini vagabonzi, ca
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
fusese la volan în momentul accidentului, a fost atât de distrusă, încât a cerut ca nimeni dintre rude să nu fie de față la înmormântarea mamei sale. Doinița s-a comportat ca o fiară prinsă în capcană, care înnebunită își roade picioarele și orbește înainte de a muri. Nefericita mea verișoară n-a mai putut să împartă această cumplită durere cu nimeni din cei dragi. A făcut din această dramă un motiv de autoflagelare. TANTI FLORICA în anul 1921 cînd c-a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
și cu încălțările rupte. Vara, când eram cam pe la aceiași vârstă, tata cosea ovăz în grădina din spatele casei și purta opinci făcute din piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii, opincile se uscau, se scorojau, deveneau scorțoase și rodeau piciorul făcând răni. Tata avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe picior și incomodau. Cealaltă pereche era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile scorojite, le aducea lângă cofa cu apă, care
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cu verișorii mei până seara. Când a venit tata să schimbe opincile scorojite cu cele înmuiate de apă n-a mai găsit opincile lângă cofa cu apă. Și-a zis că vreun câine le va fi uat și că le roade undeva la umbră. Le-a căutat dar degeaba. De sete și tătica și mămica au băut apă din cofă toată ziua, până s-a împuținat apa și au găsit opincile în fundul cofei. Ce cumințenie ! Ce batjocură ! în seara aceea a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mormânt. Deși era rece, pe el l-au trecut sudorile. O fierbințeală a cuprin tot trupul. Simțea în el o forță neobișnuită. „Nu se poate să rămân aici. Trebuie să ies. Am destulă putere. Cu unghiile și cu dinții voi roade scândurile sicriului, voi băga pământul de deasupra mea sub mine, și încet, încet, mă voi ridica la suprafață! A zis: Doamne ajută-mi! Și a început truda omului nebun. A ros din sicriu. Mai mult s-au rupt unghiile decât
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Am destulă putere. Cu unghiile și cu dinții voi roade scândurile sicriului, voi băga pământul de deasupra mea sub mine, și încet, încet, mă voi ridica la suprafață! A zis: Doamne ajută-mi! Și a început truda omului nebun. A ros din sicriu. Mai mult s-au rupt unghiile decât scândura sicriului. A sângerat dar și-a făcut loc între capac și sicriu. A tras pămînt în sicriu, și-a făcut loc în beznă, și a pornit în sus spre viață
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în cadrul acestei formații, pentru a contrapune un adevăr calomniilor mincinoase, absurde, diabolice, aruncate asupra adevărului faptic, pentru a-l ascunde. Nu scriu cu gândul că ar putea veni la putere și că mi-ar da și mie un ciolan de ros, pentru că eu m-am lepădat de legionari încă din ianuarie 1941, și m-am lepădat de Mișcarea Legionară din nou, în scris, în cele patru zile și nopți din decembrie 1956, când am fost răpit, chinuit și anchetat de securitatea
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
vacarmul celor care urlau ca și el „unde-i Iorga să-mi vadă fiul iubit”? Câțiva din glata care nu mai știau pe ce lume se află, au reținut cumplita întrebare și șiau adus aminte de scrisaore în care, cel ros de vitriol îi scrisese că-„ți voi striga și din mormânt că ești necinstit sufletește”. Ca ni ște posedați care se comportă ca roboții, s-au retras din corul care înfiora iadul și au plecat să-l aducă pe „Iorga
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
singură despre ea: Pentru asta sunt de scuzat, cum n-am învățat decât abecedarul și din cauza boalei îmi lipsește chiar și aceea ce-ași fi putut câștiga umblând în societate cu persoane culte, adică cum zice românul, m-aș fi ros cu o oarecare știință.”, 29 ianuarie 1888, St. doc. lit., IV, p.230; „Când cetește /Mihai/ ce scriu eu, apoi sute de greșeli îmi găsește, însă eu nu mă prea supăr, căci știu bine că orice lucru trebuie să-l
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a putea să cânți îți trebuie o anumită stare sufletească. O armonie în sufletul tău. Cel ce merge să fure pe cineva, acela nu poate cânta. Nici cel ce merge să facă o nedreptate. Nici cel al cărui suflet e ros de patimi și de vrăjmășie față de camaradul său. Și nici acela al cărui suflet este rupt de credință. De aceea, voi, legionarii de azi sau de mâine, de câte ori veți avea nevoie de a vă orienta în spiritul legionar, să vă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
vă orienta în spiritul legionar, să vă reîntoarceți la aceste patru linii de început care stau la baza vieții noastre. Iar cântecul vă va fi un îndreptar. De nu veți putea cânta, să știți că este o boală care vă roade în adâncul ființei voastre sufletești sau că vremea v-a turnat păcate peste sufletul curat; iar dacă nu le veți putea vindeca, să vă dați deoparte și să lăsați locul vostru celor ce vor cânta... (Corneliu Zelea Codreanu „Pentru legionari
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
puternice credința, nădejdea, dragostea atunci vom avea și o societate debilă, pândită de surprize neplăcute, catastrofale, poate și iremediabile, precum crimele politice, jefuiri de bogății din avutul național, și multe altele. Să nu deznădăjduim, căci deznădăjduirea îți macină puterile, îți roade sufletul și te duce la moarte nemântuit. Vremea ce o trăim acum e gravă. Ea cere luptă și sacrificii. Dușmanii Crucii și ai neamului lucrează cu temei. Trăim clipa când pe cel pasiv și îndepărtat de Dumnezeu îl doboară iadul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ne-au îngropat pe rând Ne-au pângărit altare, credința din strămoși Mărturisirea noastră, ei veșnic sugrumând ” Autorul) Legionarii sunt veșnic osândiți, iar românul nu s-a trezit din somnul cel de moarte. El a rămas în stadiul de maimuță rozând roșcove, ca în epoca de aur a guvernării comuniste sau ca fiului rătăcitor din Sfânta Scriptură. Trăim într-o lume năucă. Oamenii sunt buimăciți. Aceeași așteptare, aceeași sărăcie îneacă inima românului în lacrimi și deznădejde, duse până la disperare. La tot
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
oseminte, lacrimi pentru cei ce ne vor căuta pentru a-și înnoi inima și a-și întări credința. Astăzi, cu aceeași perseverență, cu aceeași perversitate diavolească, suntem osândiți, ținuți în afara legii de aceiași dușmani lipsiți de viață sufletescă, corbi care rod din carnea noastră chinuită, pângărind sfintele oseminte ale morților noștri sfinți, oase fărâmate de aprige prigoane sau grele bătălii pe care le-au purtat ostașii crucii cu lupii beznelor, lipsiți de lumina cerului, rătăcitori în noapte ca într-o afundă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Suntem dezrădăcinați, dar nu răpuși. Nici un popas. Viața și lupta își urmează cursul lor. Aștern pe hârtie aceste rânduri sub imperativul: să mărturisesc adevărul. După ani mulți de temniță (cincisprezece), licori de foc, hărțuit apoi în așa zisa libertate și ros de multe amărăciuni care voiau să mă piardă în lava unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a lungit viață cu ani mulți ca să mărturisesc. Să mărturisesc martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
minte”, în jur domnește plictiseala, nimicul, golul. Revigorând procedee mai vechi, poetul utilizează imagini tot mai eliptice, cuvinte tot mai scurte, până ajung inutile („Nimic era/ plictisit/ și-am plecat fioroși/ fără nim” - În căutare de Enkidu). Și versurile din Roși de lună se pliază pe criza ieșirii din adolescență, cu primele căutări erotice, când ludicul, absurdul și gratuitatea stăpânesc conștiința poetică (culoarea roșie, intensă, puternică, domină sub diverse forme), dar - așa cum s-a remarcat - „opacizarea nu e gratuită, iar hazardul
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
diverse forme), dar - așa cum s-a remarcat - „opacizarea nu e gratuită, iar hazardul constituie o alternativă la logica realității convenționale” (Petru Poantă). Începând cu placheta De izvoare se poate vorbi despre maturizarea poetului, care acum își deplânge „adolescența cu ochii roși de ne-ntâmplare” (Adio, tinerețe). Nucul, pom care semnifica tradiția și stabilitatea pentru poetul-tată, la fiu devine un simbol lipsit de consistență: „Nucul dintre două veacuri/ plesnește la prima atingere/ a îngerului care nu mai/ există nici în poveștile bunicilor
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
cronici pe teme istorice, unde Ț. își propune „o radiografie personală asupra fenomenului istoriografic românesc”, cu preocupări accentuate pentru Transilvania și personalitățile ei culturale și politice (Simion Bărnuțiu, Onisifor Ghibu, Ștefan Micle ș.a.) SCRIERI: Bal ca-n iad, Cluj-Napoca, 1993; Roși de lună, Cluj-Napoca, 1997; De izvoare, Cluj-Napoca, 1999; Manifestații studențești anticomuniste la Cluj în 1946, Cluj-Napoca, 1999; Suflet dac, Cluj-Napoca, 2000; Reflecții critice despre o teologie a istoriei, Cluj-Napoca, 2001; Capitala în Ardeal, Cluj-Napoca, 2002; Elegie omului simplu, Cluj-Napoca, 2002
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
1-a visat rău, "trecând călare o apă neagră... era cu fața încolo". Alt semn este glasul lui Lipan venit din memoria ei afectivă (procedeu artistic), dar "nu putea să-i vadă chipul". Neliniștea devine bănuială, "un vierme neadormit" o roade permanent și pentru ea "timpul stătu" Vitoria nu măsoară vremea după calendar, ci se conduce după semnele naturii pe care le înțelege: vântul dă semne "șușuind prin crengile subțiri ale mestecenilor", pădurea de brad "clipi din cetini și dădu și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mi-ați dat zece ani de Închisoare, mi-ați luat tot ce-am muncit timp de cinci ani de căsnicie, tot ce am realizat, mi-ați lăsat fetițele pe drumuri, nu mi-am putut exercita meseria pentru care mi-am ros coatele pe băncile școlii 14 ani, ce mai vreți de la mine? N-am făcut destulă pedeapsă pentru o farfurie de mâncare pe care i-am dat-o fratelui meu? Nu v-o fost destul?”. N-am mai putut rezista și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
l-am trimes la Văcărești? Că Îl făceam eu bine aici.” Zic: „Acuma tot atâta. Nu m-am putut Înțelege cu el, nu m-o ascultat”... Și l-o dus la Văcărești. Și o venit toamna, culesul porumbului. Toată ziua rodeam mălai, ca porcii. Lumea flămândă, n-o fost mâncare... Mălaiul mucegăit o trebuit să-l deie la porcii din colonie, da’ ăla nu l-o mâncat, și dintr-ăla mălai ne-o făcut nouă mămăligă... Și cum l-o dat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ferszedi, pe care l-am cunoscut... Ăla am auzit că Încă n-o fost tare rău. Mai era Încă un ungur, la care-i ziceam către el „Roade Molai”. Că zicea că: „Dacă faci ceva te bag la izolare și rozi molai acolo”. Mi se pare că pe ăla Îl chema Seredoi. Și-apoi mai era Istrate. Și o mai fost Încă, da’ am auzit că ăștia o murit amândoi, frații Șomlea. Aiștea o fost foarte răi, amândoi... Aiștea tare rău
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
boierească, în clasă perora mai mult despre altele decât despre știință. Una caracteristică: Într-o bună dimineață vine ordin de la minister ca profesorii de mate matici să înceapă a se sluji și de instrumente pe cari, de ani nenumărați, le rodeau praful într-un cabinet. Conul Alecu trebui să scoată și el teodolitul. Dar habar nu avea de teodolit. Nu pusese poate niciodată mâna pe el. În sfârșit teodolitul fu așezat în curte și, înconjurat de cei 6 elevi ai clasei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]