4,307 matches
-
romilor au fost incendiate de populația majoritară. Acest tip de violență comunitară este mai puțin întâlnit acum, dar ce a rămas și chiar a luat amploare e un fel de "violență lentă" (un termen al unuia dintre mentorii mei academici, Rob Nixon): evacuările forțate și rasismul de mediu, exacerbarea inegalităților economice, segregarea școlară, stigmatizarea romilor în mass-media și în discursul public, discriminarea în câmpul muncii sau în accesul la serviciile de sănătate etc. Pe termen lung, efectul nu este doar simplă
„Filmul e o unealtă care poate fi folosită de cei care luptă să schimbe lumea” () [Corola-website/Science/295717_a_297046]
-
scenă care și pe mine m-a dus cu gândul la o altă producție culturală recentă, ca și pe Vancu, dar una din alt registru decât Interstellar. Zapciul Costandin și băiatul lui, Ioniță, aflați în drum spre mânăstire în căutarea robului fugar Carfin, se întâlnesc cu o bătrână care-și duce bărbatul muribund la preot. Cum află că omul e bolnav, dar fără să știe exact de ce anume suferă, cei doi încep s-o ocărască pe femeie și trag caii de
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
respingeri sociale. Scena întâlnirii lui Costandin cu zapciul din plasa vecină scoate la iveală raporturile dintre reprezentanții de același rang ai autorității. Costandin consideră că trebuie „să-și facă treaba”, indiferent cât de problematică ar fi acea treabă (recuperarea unui rob fugar), iar când regulile oficiale se dovedesc a fi un obstacol în calea îndeplinirii sarcinii, este dispus să le încalce, stimulând solidaritatea de „breaslă” cu o atenție. „Dacă noi, care știm cât de greu ne e, nu ne ajutăm între
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
breaslă” cu o atenție. „Dacă noi, care știm cât de greu ne e, nu ne ajutăm între noi, apăi cine s-o facă?” De altfel, de-a lungul întregii călătorii, Costandin scoate în evidență greutățile muncii sale în timp ce minimizează greutățile robilor „țigani” („lasă că țiganilor le e mai bine acum decât înainte”), atât pentru a-i arăta lui Ioniță cât trudește el pentru familie, cât și pentru a-și justifica misiunea în fața lui. O dată separată de implicațiile umane și sociale, care
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
-l clintește pe Costandin. El trebuie să-și îndeplinească sarcina, să-și ia răsplata doar de la boier și să și dea astfel un exemplu fiului său. Respectarea regulilor și discursul cinstei se opresc însă, din nou, când e vorba de robi, dar și când e vorba de soția lui. Țintiric e vândut fără contract, „fără hărtii,” pentru a scoate un ban în plus, iar Costandin nu pare a avea alte probleme în afară de cele fizice atunci când își înșală soția cu o prostituată
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
nu se dovedesc a fi atât de simple, iar „treaba” nu poate fi autonomizată atât de ușor. Pe drumul de întoarcere, Carfin le povestește de ce-a fugit și de aventura cu soția boierului, dar și despre călătoriile făcute, ca rob la curtea boierului, la Viena, Paris sau Lipsca (Leipzig). În timp ce Costandin reacționează detașat și cu oarecare suspiciune, Ioniță pare a fi mult mai sensibil la la vorbele lui și îl îmboldește să spună mai multe despre cum e la Viena
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
Ioniță pare a fi mult mai sensibil la la vorbele lui și îl îmboldește să spună mai multe despre cum e la Viena, Paris și Leipzig. „Eu nici măcar din plasa asta n-am ieșit”, mărturisește băiatul, întregind tabloul „anomic”: un rob „țigan”, căruia i se refuzau, prin lege și prin cutume, cele mai elementare drepturi, văzuse mari orașe ale Europei, iar el nici măcar în alt ținut nu fusese. În acea seară, la han, Ioniță e cel care îl roagă pe taică
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
ceva între ea și stăpân, dar asta nu pare să creeze un scandal similar cu cel stârnit de aventura soției. Imaginea este puternică, pentru că relevă dubla măsură cu care sunt judecate fapte similare: stăpânul poate avea o amantă aleasă dintre robi, soția lui nu. Aferim! nu este un film doar despre rasism și robie. Asta pentru că nu se poate vorbi onest și deschis despre rasism și robie fără a vorbi despre nedreptate și raporturi de putere în societatea care permite și
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
limbile de var. punându-ne palmele noastre de nisip peste fețele noastre de zăpadă. desfăcându-ne piepturile acoperite cu grâu încolțit. cum vom ști noi din adâncul surzeniei. înnegrind zilele albe. noi care suntem de rând la priveghiul regelui. noi, robii săi.
Poezii by Paul Aretzu () [Corola-website/Imaginative/10800_a_12125]
-
alege ca primar o persoană aflată în arest preventiv. Cătălin Cherecheș a candidat din partea alianței electorale Coaliția Pentru Baia Mare, formată din UNPR, PNȚCD, PSRO și FDGR. În urmă arestării sale preventive, atribuțiile sale au fost preluate de finul sau Marinel Rob, care a fost ales de Consiliul Local Baia Mare că viceprimar cu atribuții de primar. Cristian Anghel, primar aflat în 2010 la al patrulea mandat consecutiv, a fost condamnat de către Curtea de Apel Cluj la închisoare cu executare într-un dosar
Baia Mare () [Corola-website/Science/296949_a_298278]
-
doar trei bătrâni și foarte puțini copii. În 1832, sătul este domeniu domnesc, aparținând domnitorului Mihail Sturdza. Acesta a construit o fabrică de spirt pe care a dat-o în exploatare în 1836. Având nevoie de muncitori, domnitorul a adus robi, cărora li s-a dat denumirea de salahori. În anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza da legea de reformă agrara, împroprietărind 79 de salahori ce lucrau pe moșia lui Mihail Sturdza. Fiecare clăcaș a primit câte patru fălci de pământ
Bălteni, Iași () [Corola-website/Science/301259_a_302588]
-
sat funcționează o școală primară și o grădiniță. Biserică "SFANȚUL DUMITRU" din satul Coadă Stincii Satul Coadă Stincii este așezat pe coasta dealului care străjuiește șesul Prutului și a Jijiei. Bătrânii spun că primii locuitori ai acestui sat au fost robi boierești. Despre începutul bisericii cu hramul Sfanțului Mucenic Dimitrie din acest sat, nu se cunosc date precise. Probabil prima biserică datează de pe la sfarsitul sec. XVIII. Conform documentelor găsite în arhiva Mitropoliei, biserica din Coadă Stâncii a fost construită cam pe la
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
din valoarea veniturilor. Dania rituală are o destinație precisă, așa cum se menționează în Coran: "Milosteniile - din danie- sunt numai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi se adună -întru credință-, pentru slobozirea robilor, pentru cei îndatorați greu, pentru calea lui Dumnezeu și pentru călătorul aflat pe drum". Persoana care oferă trebuie să nu aștepte nimic în schimb și să nu urmărească laude din partea celorlalți pentru actele sale de caritate.
Cinci Stâlpi ai Islamului () [Corola-website/Science/300315_a_301644]
-
Serbia și îi învinge pe turci și pe sârbii aflați sub ascultarea lui Ștefan Lazarevici. În 1393, aflând că Șișman se aliase cu Sigismund al Ungariei, Baiazid a întreprins o campanie în Bulgaria, cucerind și prădând orașul Târnovo, luând ca robi aproape toată populația sa creștină și transformând țaratul lui Șișman - el însuși capturat - în pașalâc. În aceeași vreme este cucerită și Silistra. Așadar Balcanii, cu pozițiile strategice de la Dunăre și dinspre Serbia vasală, încăpuseră pe mâna otomanilor. Pericolul campaniilor de
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
actualul teritoriu al Turciei în cetatea Colose, în condițiile unei enumerări cu rol didactic, inspirată cel mai probabil din viața cotidiană a acelei cetăți astăzi dispărute: “Unde nu mai este elin și iudeu, tăiere împrejur și netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate și întru toți Hristos.” (Efeseni 3: 11). Colose se află în Turcia, în apropierea râului Lycus (în prezent Aksu Cay), cel mai important afluent al râului Meander. Așezat în regiunea frigiană a Asiei Mici, orașul se
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
noului nostru episcop Ghenadie Enceanu Craioveanu al Eparhiei Râmnicului și Noului Severin și în zilele regelui nostru Carol I, regele României și s-a terminat în anul 1890 cu stăruința părintelui nostru protoereu Ștefan Călărășanu și cu stăruința și cheltuiala robilor lui Dumnezeu Nicu Mandreș, Niță Geana, V. Șotea, Constantin Cosmulescu, Constantin Petculescu și toți ceilalți locuitori băleni enoriași ai acestei biserici zugrăvita de mine Ghe. Gh. Ionescu, zugrav din Baia de Arama. S-a sfințit în zilele IPS Mitropolit Nestor Vornicescu, protoereu
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
Ruinele bisericii vechi (monument istoric, care se află astăzi în curtea cimitirului satului reședință) au urmatoarea inscripție: "„Această Sfântă Biserică s-a ridicat întru hramul Sf. Prooroc Ilie și Sf. Nicolae în zilele prea Înălțătorului nostru Domn Alexandru Ipsilanti, de robul lui Dumnezeu Ilie Aricescu cu soția sa Neaga, și de robul lui Dumnezeu Enache Văcărescu, vel vistier la 1777”". La 1898, comuna, cu 1.158 de locuitori, era formată doar din actualul sat de reședință, în cadrul căruia se identifica drept
Comuna Ariceștii Rahtivani, Prahova () [Corola-website/Science/301637_a_302966]
-
cimitirului satului reședință) au urmatoarea inscripție: "„Această Sfântă Biserică s-a ridicat întru hramul Sf. Prooroc Ilie și Sf. Nicolae în zilele prea Înălțătorului nostru Domn Alexandru Ipsilanti, de robul lui Dumnezeu Ilie Aricescu cu soția sa Neaga, și de robul lui Dumnezeu Enache Văcărescu, vel vistier la 1777”". La 1898, comuna, cu 1.158 de locuitori, era formată doar din actualul sat de reședință, în cadrul căruia se identifica drept parte, în zona de nord, mahalaua Stoenești (astăzi devenită sat). Despre
Comuna Ariceștii Rahtivani, Prahova () [Corola-website/Science/301637_a_302966]
-
Nicolae Iorga, se pare ca satul Topolița se află pe locul fostului sat Solomonești, și și-a luat numele de la pârâul Topolița. Satul Topolița s-ar zice că ar fi luat ființă prin amplasarea unor așezări care adăposteau arendașii și robii de pe moșia ce aparținea Mănăstirii Agapia. În satul Topolița își are începuturile și Mănăstirea Văratec, strămutata pe la 1785 de maica Olimpiada în poiana Văratec, astăzi fiind ridicată o biserică de lemn care păstrează vechea catapeteasma a mănăstirii. Prima amplasare a
Netezi, Neamț () [Corola-website/Science/301655_a_302984]
-
Prea Sfințitului Eftimie, Episcopul Romanului, au început lucrările de restaurare sub îndrumarea prof. arh. Alexandru Cișmigiu și asist. universitar Mircea Crișan, sub atenta supraveghere a preotului paroh Agafitei Gheorghe. Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, robul lui Dumnezeu Ieremia Vistiernic a făcut această biserică în numele Duminicii Tuturor Sfinților, în vremea blagocestivului și de Hristos iubitorului Domn Io Ștefan Voievod, în anul 7028 (1520), luna iunie 11 și când ocârmuia mitropolitul Kir Teoctist. Biserica are formă de
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
Teoctist. Biserica are formă de navă cu sânurile laterale scobite în grosimea zidurilor, iar în absida altarului s-au deschis două ferestre, caracteristică frecventă în cazul monumentelor din secolul al XVII-lea. Piatra pentru construcția bisericii a fost adusă cu robi așezați în șir indian din dealurile Budeștilor. Zidurile au o grosime de 1,5 m, lungimea de 28 m, lată de 9 m, susținuta de contaforturi, două bolți de cărămidă. Ușa de la intrare este cea originală, fiind împodobită cu sculptură
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
ramuri, frunze și strugurei poleite cu aur. Icoanele sfinților sunt pictate în stil bizantin. Strana Maicii Domnului cu icoana de argint are o inscripție sus: „Adormirea Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu”, iar jos: „Această sfântă icoană s-a făcut de robii lui Dumnezeu Alexandru, Anica și fiul lor George, familia Curt, anul 1854 martie 11 zile”. Deși biserica nu are înfățișarea bisericilor mari de catedrală, cu forme suple, totuși prin podoabele sale, catapeteasma, icoanele, ba chiar și prin forma ei modestă
Hilișeu-Crișan, Botoșani () [Corola-website/Science/300911_a_302240]
-
1.057 locuitori, dintre care 1.001 greco-catolici, 37 evrei, 11 romano-catolici și 8 reformați. La recensământul din 1920 erau 1.050 locuitori. Ioan Margin și David Goldberg erau comercianți în sat; Ioan Margin era și primar. Notar era Vasile Rob. Emil Pocola era învățător, iar Simion Barboloviciu era preot paroh în Bocșa. Cel mai important proprietar de moșii era Fargó Sándor, care avea 170 jugăre). În perioada interbelică a făcut parte din plasa Zălau, în cadrul județului Sălaj (interbelic). Cu ajutorul primit
Bocșa, Sălaj () [Corola-website/Science/301777_a_303106]
-
A. Rațiu, „Istoria Bisericii Universale și a Bisericii Românești”, de I. M. Bota, „Istoria marii prigoane contra Bisericii Unite cu Roma, Greco-Catolice, între anii 1948-1998” și „Martirologiul românesc” vol. I, de A. Moisin. Pe monumentul “Calvarul Aiudului”, înălțat pe Dealul Robilor din orașul Aiud, pentru victimele comunismului, figurează și numele părintelui martir Ilie Borz. În anul școlar 1937-1938, studentul teolog I. Borz a fost învățător suplinitor la școala din Marin. În anul 1967 biserica de lemn din Marin a fost demolată
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
reconstrucție sunt încheiate iar soarta ctitoriei brâncovenești de la Bordești depinde de Episcopia Buzăului și, mai ales, de voința politică locală. Ctitoria căpitanului Mănăilă a însemnat pentru foștii moșneni bordeșteni certitudinea aservirii lor precum și începutul unei continuuie conviețuiri cu țiganii, foști robi, azi dezrădăcinați, fără să-și mai (re)cunoască originile sau limba. Mănăstirea Bordești a adus școala pe aceste locuri cu mult înaintea laicilor Regulamente sau Reforme. Pictura lui Pârvu Mutu a făcut faimos numele de Bordești, în cercurile academice, încă
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]