KorAP: Find »[drukola/base=săpa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...151 152 153 ...278 >

6,936 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

ce vreți să faceți, l-a întrebat. Muncitorul a făcut semn cu capul spre pădure, nu noi, voi vreți, a zis, știți că acolo sus, lângă pădure, se construiește un nou cartier, pe aici va trece canalizarea, iar voi veți săpa un șanț, uite-așa, prin muncă patriotică, să facă și statul acolo, economie de motorină. Prodan s-a uitat la el, unde, aici pe terenul de fotbal? a întrebat. Muncitorul pe nume Feri a tras un scuipat, chiar aici, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
început n-a zis nimic, apoi s-a încumetat să vorbească, dar ăsta e terenul nostru, a spus. Atunci Traian s-a dus la el, s-a oprit în fața lui, desigur, a zis, tocmai de-aia vreți să ajutați la săpat, voi ați cerut asta, școala voastră, special pentru voi am făcut rost de sape și acum mucles, fiecare să apuce una, cu cât începeți mai repede, cu atât terminați mai repede, sunteți copii, nu trebuie să vă câștigați pâinea, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
regulă, a zis, a ridicat de jos o sapă, i-a dat-o lui Áronka apoi, pe rând, le-a dat și celorlați câte una, și mie, ține, Dzsátá, mi-a spus, folosește-o sănătos. Lui frate-su, evident, nu sapă i-a dat, ci caramele, e frate-miu, le-a zis muncitorilor, o să mă ajute pe mine, la care muncitorul pe nume Traian a început să mârâie, dar cel numit Feri a zis că e-n regulă, voi doi o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
în pământ. La început, Prodan n-a vrut, mi-am dat seama de asta după felul în care a apucat-o, părea că mai degrabă ar fi vrut să se năpustească asupra muncitorilor, însă până la urmă a început, totuși, să sape, aruncând pământul în spate, și atunci au început să sape și ceilalți, și eu, coada era proastă, îmi făcea bătături în palmă, și pământul era tare, trebuia s-o înfigem cu piciorul în pământ, și coada era prea scurtă, trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
dat seama de asta după felul în care a apucat-o, părea că mai degrabă ar fi vrut să se năpustească asupra muncitorilor, însă până la urmă a început, totuși, să sape, aruncând pământul în spate, și atunci au început să sape și ceilalți, și eu, coada era proastă, îmi făcea bătături în palmă, și pământul era tare, trebuia s-o înfigem cu piciorul în pământ, și coada era prea scurtă, trebuia să ne aplecăm, mă durea spatele, deci nu ne mergea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
jos, i-a alunecat talpa de pe lamă, a căzut într-o rână și a rămas întins acolo, cu un picior în groapă, de parcă n-ar mai fi avut de gând să se ridice, și atunci ne-am oprit cu toții din săpat și cu toții am început să ne ștergem frunțile și ne-am adunat cu toții în jurul lui Áronka, și Öcsi l-a întrebat care-i baiul, dar Áronka n-a zis nimic, și-a clătinat doar capul. Atunci unul dintre muncitori, ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
excavatoare, ceilalți s-au așezat pe jos lângă Áronka, se odihneau cu toții, numai Janika bătea mingea, avea un simț deosebit al mingii, o putea ține așa multă vreme. Stăteam și eu pe jos, uitându-mă la groapa pe care o săpasem, nu era adâncă deloc, pe margine se vedeau pietricele și rădăcini albe de iarbă, am scos apoi fotografia tatei și m-am uitat la ea, era toată mototolită și murdară de atâta frecuș, dar chipul i se vedea încă bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
pătură, după ce Traian lovise două sape între ele, strigând că pauza-i gata, se mai lucrează o oră, după care toată lumea e liberă să plece la masă, cu condiția să revină în două ore. Atunci ne-am pus iarăși pe săpat, eu mai eram încă amețit, părea că sapa sapă de la sine, aruncam pământul peste umăr, trăgeam cu coada ochiului spre drum, numai că nimeni nu venea, nu voiam să mă uit tot timpul, dar nu puteam să mă abțin, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
că pauza-i gata, se mai lucrează o oră, după care toată lumea e liberă să plece la masă, cu condiția să revină în două ore. Atunci ne-am pus iarăși pe săpat, eu mai eram încă amețit, părea că sapa sapă de la sine, aruncam pământul peste umăr, trăgeam cu coada ochiului spre drum, numai că nimeni nu venea, nu voiam să mă uit tot timpul, dar nu puteam să mă abțin, și atunci am închis ochii ca să nu văd drumul pustiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
s-a constatat că noul șanț de canalizare trece prin mijlocul terenului nostru de fotbal, iar noi eram astfel nevoiți să jucăm mingea pe terenul celor de pe strada vecină. Mai întâi a fost vorba că și terenul lor va fi săpat, dar apoi, într-o bună zi, muncitorii au plecat și nu s-au mai întors, cu toate că baraca lor cu unelte rămăsese neatinsă lângă șanț. Cei de pe strada vecină ne-au lăsat să ne jucăm acolo, până când, la începutul verii, frații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
se vedeau tractoare arând și combine secerând, apoi un mare șantier de construcții, se construia calea ferată care va traversa munții, apoi metroul din capitală și un tovarăș ochelarist arătând pe o hartă unde vor fi stațiile, apoi cum se sapă tunelul subteran al metroului, un excavator uriaș răscolea pământul, în urma lui muncitorii turnau beton, camera luase în prim-plan cupa excavatorului, până în adâncul ei, și atunci s-a făcut brusc întuneric și toată lumea a început să strige și să fluiere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
în sus, se vedeau clar grunjii de pământ și straturile de ardezie, și atunci imaginea s-a depărtat, și am văzut că peretele înalt de lut e împânzit de rampe și cărări, că lucrau mulți acolo, un furnicar de oameni, săpând și dând cu târnăcopul și cărând piatră și pământ cu roaba, și s-a ivit o altă imagine în oglindă, și l-am zărit pe tata, era foarte slab, urca pe o rampă, ducând un sac de ciment în spinare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
și flori, le-au stivuit rapid, pe toate, în fața sicriului, cum mișunau în jurul meu, le-am simțit duhoarea transpirației, și atunci m-am gândit că ăștia precis nu sunt niște muncitori oarecari, sunt groparii, și au transpirat în halu’ ăsta săpând groapa pentru bunicul meu, și m-am uitat în jos, și am văzut că unul din ei avea pantalonii plini de noroi, la genunchi, și am știut că așa e, că am dreptate, și m-am dat un pas înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

soarelui de iunie mîngîiau menhirii Înălțați spre răsărit. Pe masa cenușie a unuia, șiroiau două pîrÎiașe purpurii. SÎnge! Ținîndu-și respirația, Marie ridică ochii și văzu de unde porneau. Pe frontonul menhirului, sîngele părea să izvorască din chiar inima unui semn adînc săpat În granit. Din miezul stîncii sîngele va picura... Un semn În forma literei V. Niște aripi desfăcute. O pasăre. Un pescăruș mort În vălul de mireasă. Niște pescăruși Înverșunîndu-se asupra trupului lui Gildas. O apucă amețeala, care o făcu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să treacă sub tăcere numele asasinului lui Gildas. Încăperea În formă de L avea cam o sută de metri pătrați. De peste tot se vedea marea. O terasă din lemn mergea de-a lungul vilei, literalmente suspendată deasupra valurilor. O scară săpată În stîncă permitea accesul la un minuscul golf privat. Interiorul era pe potriva cabinetului. Sobru. Aproape clinic. Chantal se Întoarse spre Marie, cu un pahar de limonadă În mînă. Îl Înălță ușor În direcția ei. - Nu vrei deloc? O fac chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
apa care-i ajungea la glezne, să-și ascundă scuterul acvatic Într-o scobitură a stîncii astfel Încît să nu poată fi văzut din vila familiei Pérec. Totul, În mai puțin de un minut. Puterea obișnuinței. Urcă În liniște treptele săpate În piatră și se opri brusc văzînd-o pe Marie despărțindu-se de Chantal. - Te implor, Marie, dă-mi Înapoi brățara. - Nu pot, Chantal, e probă la dosar. Dar, pe cît va fi cu putință, totul va rămîne Între dumneata, Nicolas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
care e, după dumneata, mesajul unui menhir din care picură sînge? El cătă o clipă spre valurile care pătrundeau cu putere sub podeț. - Face În mod evident trimitere la jefuitorii de corăbii. La memoria colectivă a insulei. CÎt despre pasărea săpată În piatră, poate că se referă la Ryannon, zeița celtă ale cărei păsări aveau puterea să Învie morții și să trimită la moarte pe cei vii. Toate astea nu se bazează evident decît pe... Se Întrerupse, dîndu-și seama că ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
piatra, vălul diafan Își luă zborul, dus de vînt spre mare. Cu trupul chircit de neliniște, Îl urmări o clipă din ochi, apoi apucă piatra rotundă și plată cu amîndouă mîinile. Sprîncenele i se ridicară de uimire. Niște semne păreau săpate pe ea. Semne pe care un praf cenușiu le făcea indescifrabile. Înmuindu-și degetul În gură de cîteva ori, Marie le curăță unul cîte unul și Înlemni recunoscînd simbolurile identice cu cele săpate pe frontonul menhirului. Cinci dintre ele dădeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se ridicară de uimire. Niște semne păreau săpate pe ea. Semne pe care un praf cenușiu le făcea indescifrabile. Înmuindu-și degetul În gură de cîteva ori, Marie le curăță unul cîte unul și Înlemni recunoscînd simbolurile identice cu cele săpate pe frontonul menhirului. Cinci dintre ele dădeau ocol marginii pietrei, al șaselea, un cerc Înconjurat de linii mici, se afla În centru. Căuta să priceapă care era semnificația acestei puneri În scenă macabre cînd vederea i se tulbură și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
luă și trase din el o foaie pe care o citi, cu respirația tăiată. Pe plicul pe care-l lăsă să cadă, o pecete din ceară avea amprenta unui semn, un oval urmat de o simplă linie, identic cu acela săpat pe unul din menhirii din situl de la Ty Kern. 13 Siajul bacului se Închidea peste o apă grea și cvasi-nemișcată ca mercurul; era vreme frumoasă cînd bacul intră În Lands’en. În pofida mulțimii care adăsta pe chei, doar țipetele pescărușilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
specialistul În crime ritualice. - Mă Întreb cum de existența lui a putut rămîne secretă pînă acum. - Eu mă Întreb mai ales cum o să ieșim de aici, răspunse el, pragmatic. Mătură cu fascicolul lanternei bolta, apoi pereții, cînd deodată le zări, săpate În stîncă, aidoma acelora care figurau pe menhiri. - Semnele, șopti el. Pasărea, crabul, peștele... Efectuă o mișcare circulară și se Încruntă. - SÎnt toate aici, În afară de unul. Marie Îl descoperi pînă la urmă, săpat pe piatra plată a altarului. În plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
bolta, apoi pereții, cînd deodată le zări, săpate În stîncă, aidoma acelora care figurau pe menhiri. - Semnele, șopti el. Pasărea, crabul, peștele... Efectuă o mișcare circulară și se Încruntă. - SÎnt toate aici, În afară de unul. Marie Îl descoperi pînă la urmă, săpat pe piatra plată a altarului. În plin centru. Un cerc Înconjurat de mici linii perpendiculare. Ca un soare. Se uită scurt la cele cinci semne care figurau pe pereții circulari și la al șaselea din mijloc. Fruntea i se Încreți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de efort În timp ce căuta cu disperare să descopere ce anume Îi amintea. - Piatra care ținea vălul! exclamă ea brusc. Piatra era rotundă, ca sala asta. Cele cinci semne erau dispuse În jur, iar acesta, adăugă ea arătînd spre micul soare săpat pe altar, era În mijloc. Nu era o Întîmplare. - Poate. Deocamdată, asta tot nu ne spune unde se află ieșirea. - Poate că nu există. - Nu prea mi-i Închipui pe druizi trecînd prin grotă și prin galerie ca să vină să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Încumetă ea. Lucas făcu o strîmbătură dubitativă. - Ce fel de mesaj? - Un mecanism secret care deschide un pasaj pe faleză. Un mecanism situat În miezul stîncii. Ca semnul ăsta. Și, Însoțind vorba de faptă, Marie apăsă În centrul micului soare săpat În mijlocul altarului. Degetul se afundă. Îi adresă o privire triumfătoare lui Lucas. - Ce mai zici? - Rezultatul mă uimește, zise el amuzîndu-se. RÎsul Îi Încremeni cînd se făcu auzit un ușor declic, ca acela al unui pistol căruia i se trage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
trage piedica. Și o vibrație surdă zgîlțîi grota. - Dumnezeule mare, doar n-o s-o ia de la... Se opri brusc. Sub ochii lor uluiți, o bucată din perete Începu să basculeze În timp ce un fascicol de lumină țîșnea din creștet, izbind soarele săpat În inima altarului. Se făcu iarăși liniște. Încremeniți, contemplară micile trepte Înguste tăiate În stîncă și care urcau pînă la faleză. Marie le urcă prima, cu un sentiment de reculegere. Avînd senzația că Își așază pașii În urmele strămoșilor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]