7,856 matches
-
Îi erau foarte curate. Începu să calce, să simtă În corp căldura pe care o răspîndea În jur fierul de călcat electric, era plăcut, se contopea cu căldura soarelui, care Încă ardea pătrunzînd prin fereastră și uneori făcea să scapere scîntei În geamuri, acum cînd ea stătea lîngă fereastră și se uita din cînd În cînd, deschizînd și Închizînd mereu ochii... Picături grele de sudoare se prelingeau pe părul lung și negru al Armindei, udînd, În cădere, mătasea albă a cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ta. La șase seara, șeful electricienilor anunță că totul era gata pentru proba finală și Țanjoșa, tulburată, dădu fuga să aprindă becurile care aveau să lumineze marele bal de absolvire. Apăsă pe buton, dar imediat se auzi un pocnet, săriră scîntei din toate prizele palatului, totul se stinse din nou și În aer rămase un miros de fum. Șeful electricienilor zîmbi anunțînd că era vorba numai de o mică greșeală tehnică, dar În clipa aceea apăru Bobby strigînd la el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
domni cu o cutie și În timp ce le anunța sosirea se auzi glasul unuia dintre ei „orihideia, don Joan“, era complet afon. Dar scena s-a Întrerupt aici, fiindcă În clipa aceea s-a auzit din nou un pocnet, au sărit scîntei din toate prizele palatului și, cum de data asta se lăsase seara, tot palatul se cufundă În beznă. — Electricienii ăștia! blestemă Juan Lucas. — Să-i ia dracu’ cu morții lor cu tot!... Nu mai văd unde mi-e paharul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e În regulă, zîmbi și Santiago și atunci Julius putu băga de seamă că din zîmbet Îi fugea bucuria și că pe urmă, Înălțînd capul ca să privească mai sus de etaj, zîmbetul palid dispărea cu totul, pierzîndu-se Într-o mică scînteie care se stinse În ochii lui, prefăcîndu-ae Într-un balon de săpun care dispăru, lăsîndu-i privirea pustie, pierdută spre altă fereastră, una de mai sus, de la etajul al doilea, pe care palatul nu-l avusese niciodată. Poate că de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Într-un fel, viața ta a avut sens dacă, în șirul nesfârșit de momente banale, cenu șii, triste, rușinoase, ticăloase, mizerabile, plicticoase din care orice viață este compusă, s-a aprins totuși, de câteva ori sau doar o singură dată, scânteia cutre murătoare a fericirii. „O dată ca zeii-am trăit și mai mult nu-mi doresc“, scrie despre ea Hölderlin. Aceasta e adevărata fericire, pe care cei mai mulți oameni n-o caută și n-o râvnesc, pentru că ea îi poate dis truge
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am fost pe șantier, că am ajuns acolo cu un ARO condus de și aparținând tatălui elevului Dragomir Relu. Asta după ce am terminat cu felurite examene de la școală. Și, mai ales, în urma unui articol care a apărut, într-adevăr în "Scânteia tineretului". Acolo, printre cei lăudați, se aflau și elevii mei. Acesta a fost, de fapt, lucrul care m-a împins la drum. De fapt, cei de la XI-a C au apărut într-o fotografie cu cazmale, lopeți și târnăcoape în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
adică să simuleze că muncește, iar la apariția “cuiva” trebuie să înceapă să aplaude și să scandeze. Singurii ziariști cărora li s-a permis să fie ziariști au fost... doar cei auotrizați. Cei cu epoleți ascunși. Ceilalți, adică cei de la “Scânteia tineretului”, au trebuit să se confunde cu masele despre care aveau intenția să scrie, așa că au luat loc în front, evident, după ce li s-au “repartizat”, cam la nimereală, două târnăcoape. Altădată, aceeși clasă a XI-a C a primit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
asta, oriunde-ar fi. Ei și tuturor americanilor dispăruți. Ea nu mai spusese o vorbă bună despre sărbătoarea asta de la zece ani. Dar poate că se referise la Karin cea de zece ani. Copilașii ăia doi, cu ochii ca niște scântei aurii, bolnavi de frică și de încântare când tatăl lor detonase o salvă de artificii ilegale din Categoria B în partea de nord a fermei. Sigur e în străinătate, spuse Mark, înnegurându-se pe moment. În străinătate sau în pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În verdele pârlit al acestui câmp se înalță pete negre, iar vederea lui se îngustează. Corpul lui vrea să se lase în jos, dar el îl forțează să se îndrepte. Se întoarce la Farview în fugă. Din creierul lui ies scântei ca dintr-un tăciune încins bătut cu vătraiul. Ajunge la imitația Homestar, chinuit de un junghi într-o parte. Cum de și-a ieșit din formă în halul ăsta? Se năpustește pe ușa de la intrare, dornic să spună cuiva, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
susținut tema „Părintele Cleopa Ilie în dosarele Securității comuniste“. În continuare, Domnul Lect. Dr. George Enache, de la Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galați, a prezentat referatul „Problema monahală în România modernă. Între indiferentismul liberal și negarea comunistă“, iar Stavrof. Teofana Scântei, stareța Mănăstirii Vorona, din județul Botoșani, a expus comunicarea „Mănăstirile Râșca și Vorona efectul decretului comunist asupra lor“, evocând cu durere și emoții clipele pe care le-a trăit în acei ani. La final, ierarhii prezenți au evocat concluzii ale
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ieftine și ziduri mizerabile, Înalte, cu hidoșenia și frumusețea ei de nedescris, și-ți amintești cum ai trecut Într-o zi pe strada aceasta În amurg și-ai văzut toate culorile soarelui și portului sclipind, strălucind, Într-un dans de scîntei, Într-o țesătură de lumini și culori ce Împodobesc pentru o clipă bordul unui mîndru vapor alb. Și Începi să-i povestești gazdei cum a fost și ce aspect avea seara și ce senzație Îți dădea - și-i povestești despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atît, poate un prieten. Ne-am antrenat din greu. Sub soarele necruțător, sub cerul fără nor, am vîslit cît de repede am putut de-a lungul rîului. Puțin mai jos de ponton se află barca goală, suporturile de alamă aruncă scîntei, vîslele sînt încrucișate. Ridicăm barca din apă. Ștergem cu o cîrpă învelișul de lemn de cedru, îl uscăm, îl băgăm înăuntru și mergem să luăm vîslele. Și atunci, în vreme ce ne îndreptăm împreună spre șopron, fiecare cu o vîslă în mînă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sale de a da ce avea mai bun. Era un gest sportiv. Pe debarcader era așezată o barcă incredibil de suplă pentru doi fără cîrmaci. Doctor Schneiderhahn o coborîse pentru noi dintr-unul din rastelurile de sus. Greementul de alamă scînteia cu o strălucire mată în soare, vîslele erau încrucișate peste șine și scaune. Schneiderhahn a așezat mai întîi barca pe capre și a verificat-o. Cu o batistă mare, albă realmente, tot ce era legat de omul acesta era enorm
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Când fu la a cincea ușă, se opri tocmai în prag. La ce se aștepta, nu prea știa, dar în mod sigur nu să vadă o pilă atomică alimentând un dinam. Imensul generator se învârtea încet, iar enormul său rotor scânteia. Dintr-o parte în-tr-alta, pereții acoperiți cu tablouri de control. Cei șase oameni care lucrau acolo nu-l văzură de la început. Gosseyn înaintă fără să pregete spre cablurile de ieșire ale dinamului și le memoriză. Evaluă puterea la patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
putea să spere să acționeze cu viteza extremă, indispensabilă planurilor sale și situației fundamentale de război galactic. Problema era următoarea: Cu ce viteză era bine să opereze? Gosseyn se duse la fereastră. Acum, era aproape noapte adâncă, dar luciul apei scânteia în clar-obscur. Dacă această planetă avea vreun satelit, acesta, în orice caz, nu se arăta încă deasupra orizontului, ori era prea mic pentru a izbuti să reflecteze o cantitate suficientă de lumină. Contemplă apele unduind lumina și se întrebă: "oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de înalt? — Aproape un metru optzeci. Bărbatul se lăsă pe pernă și buzele subțiri se încrețiră într-un un surîs dulce. Și, după o clipă, adăugă moale: — Și nu strălucesc. — Ce vrei să spui? — Nu sînt acoperit de... știi, de scîntei roșii, albe, albastre și verzi. Cu siguranță că nu. Vreți să chem un doctor? Nu, nu. Presupun că tipii ăștia au făcut tot ce puteau. Craniul bărbatului nu mai amintea de moarte. Sentimentele îl îmblînziseră și acum părea o operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
orașe și sori care apuneau sau răsăreau. încercă să scape de această depresiune uitîndu-se la un sătuc de pe un delușor scăldat în razele luminii matinale. Trecu un nor pe deasupra lui, și nu mai zări decît scînteierea ferestrelor și acoperișurilor, apoi scînteile plutiră pieziș ca fulgii de zăpadă într-un azur argintat, unde zburară în cercuri asemeni pescărușilor deasupra vapoarelor, apoi își schimbară culoarea, devenind niște scame negre rotindu-se ca niște avioane în lumina roșiatică de deasupra unui oraș bombardat. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fure din stivele astea. I s-a spus că cei din Blackhill erau catolici și aveau animale în păr. într-o zi au venit doi oameni în curțile din spate; aveau o mașinărie care scuipa flăcări albastre și nori de scîntei. Au tăiat țepușele grilajelor cu flacăra, le-au pus într-un sac și le-au luat să le folosească la război. Doamna Gilchrist de la parter a zis furioasă: „Acum și țîncii din Blackhill or să poată să ne scormonească prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se apleca brusc peste pervazul ferestrei. în seara aceasta ajunse la un teren viran, un deal printre casele de raport care în urmă cu douăzeci de ani aparținuseră suburbiei. Silueta lui întunecată se profila pe cerul mai puțin întunecat, iar scînteile galbene ale unui foc de artificii luminau intermitent chiar în preajma vîrfului. Lăsă în urmă strada slab luminată și începu să urce, simțind cum piciorul calcă iarba aspră și se poticnește din cînd în cînd de ciobori de cărămidă. Cînd ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Rima vorbea cu femeia întinsă în patul din colț. Veni lîngă ele, observînd un cap mic, chel și ridat ieșind din cuvertură. Mama stătea pe jumătate îngropată într-un morman de perne. Era puțină la trup și părul castaniu avea scîntei argintii; tinerețea și bătrînețea se îmbinau deopotrivă pe fața ei mică și suptă. — E ciudat să te văd din nou, misteriosule, zise ea zîmbind palid. El o privi orb. — E Nancy, zise Rima. Nu ți-o amintești pe Nan? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unui estuar imens și șerpuitor, cu coaste extrem de diferite. La dreapta erau pășiuni verzi, cu pîlcuri de copaci și rezervoare legate între ele de pîraie repezi. La stînga se vedeau culmile muntelui cu țancuri înalte argintate de zăpadă, soarele aruncînd scîntei aurii dincolo de lacul marin dintre ele. Pe ambele maluri observă stațiuni de vară cu magazine, turle de biserici și esplanade aglomerate, porturi zgomotoase cu dane pline de vapoare. Pe apă se mișcau petroliere, alături de fregate și iahturi cu pînze albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
împrăștiate printre stele și coborau spre stadionul inundat de lumină, în care figuri minuscule se înghesuiau pe terase și se adunau pe cele două ringurile de dans, fiecare la cîte un capăt al terenului din mijloc. Crizantemele păliră și o scînteie stacojie zbură printre ele, urmată de o coadă lungă de pene orbitoare, albe și verzi. Pe pardoseala de lîngă fereastră erau înșiruite mormane de perne uriașe colorate. La etajul de sus, la unul din capete, era o orchestră din doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atrase spre ea. Văzu un turn de sticlă în flăcări, o piață cu statui, motoare și capete fremătînd în toate direcțiile; auzi mugete și sirene, încercă să-și păstreze poziția, dar se prăbuși într-o parte pe aripile zdrobite, prin scîntei, căldură și fum înecăcios, acolo unde o coloană imensă și întunecată încercă să-l lovească, îl rată, se balansă ca o ghioagă pentru a-l lovi din nou. Se trezi în dureri mari și bandajat; era într-un pat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de hotel. Din punctul său de observație, situat la nivelul etajului 30, putea vedea așternut la picioarele sale orașul Mașinii. Ziua era însorită și senină, iar suprafața ce intra în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și fluviu, clădirile se înșirau în lungul vastelor artere de circulație. În cea mai mare parte, erau vile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
posibilitate. Circulau multe povești urâte despre asemenea locuri. Și se hotărî să riște să-și petreacă noaptea sub cerul liber. Merse mai departe. Pe măsură ce obscuritatea cerului devenea tot mai profundă, lumini, mereu alte lumini se aprindeau automat. Orașul Mașinii strălucea, scânteia pe kilometri întregi. În lungul unei străzi pe care tocmai c traversa, văzu două șiruri de stâlpi de iluminare progresând geometric către un îndepărtat și iluzoriu punct de întâlnire. Și dintr-odată, totul deveni deprimant. După toate aparențele, suferea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]