4,515 matches
-
prăbușirii Imperiului Bizantin, vorbesc de o stare de întrținere jalnică a bisericii, în concordanță cu decăderea generală. In primele decenii de ocupație otomană locașul nu a pierdut nimic din uimitoarea lui decorație creștină de mosaic și frescă, dar la începutul sec al 16-lea acelea au fost acoperite cu un strat mizer de tencuială albă, fără a fi distruse. Turcii au adăugat bisericii patru minarete în cele patru colțuri. Primul l-a ridicat Mahomed al II-lea Cuceritorul, cel de al
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
anul 1826, din ordinul sultanului Mahmud al II-lea. Ienicerii deveniseră o plagă pentru statul otoman și o sursă de permanente vesacțiuni împotriva personalităților din guvern și chiar a sultanilor. Sfârșitul Hipodromul [[Constantinopol]]-ului s-a menținut utilizabil până la sfârșitul sec. al 12-lea, înainte de invazia cruciaților din [[Cruciada a IV-a]], pe timpul căreia a fost parțial incendiat și devalizat de operele sale de artă. După recucerirea [[Constantinopol]]-ului de către bizantinii conduși de dinastia Paleologos, marele edificiu nu s-a mai
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
adunate), în zona de graniță,câreia îi aparținea și Belobreșca. Ca așezare locuită,Belobreșca sub acest nume se pomenește în anul 1713. Este necesar să amintim că Pavel Binder care,în lucrarea sa intitulată"Lista localităților din Banat de la sfărșitul sec.XVIII-lea”,în ”Studii de istorie a Banatului”,va publica o conscripție a Marseiului din Bologna,în care sunt înscrise 390 de localități bănățene în perioada 1690-1700,printre care și Belobreșca. I.D.Suciu și Radu Constantinescu reproduc un manuscris în
Belobreșca, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301070_a_302399]
-
era a turcilor, fără organizare prealabilă, fără conducători pregătiți, trebuie să fi avut această populație în trecutul său, nenumărate asemenea fapte de vitejie”, ne spune Coriolan Cocora în Cartea Cărășană, ed. Gazetei Reșița din anul 1938; - în anul 1862, colonia Secul a fost adăugată satului Cuptoarea devenind o unitate administrativă nouă: Cuptoarea-Secul (Kuptore-Szekul în maghiară); - populația în Cuptoarea-Secul crește mult. Astfel de la 492 locuitori cât avea satul Cuptoarea în anul 1839, ajunge la 1591 locuitori cât avea împreună cu Secul în anul
Cuptoare (Reșița), Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301079_a_302408]
-
1862, colonia Secul a fost adăugată satului Cuptoarea devenind o unitate administrativă nouă: Cuptoarea-Secul (Kuptore-Szekul în maghiară); - populația în Cuptoarea-Secul crește mult. Astfel de la 492 locuitori cât avea satul Cuptoarea în anul 1839, ajunge la 1591 locuitori cât avea împreună cu Secul în anul 1890, acesta fiind și anul de vârf după care vin descreșteri; - în 1791 se deschide prima școală confesională proprie în Cuptoarea, cu primul învățător Matei Popovici; - primul preot atestat în Cuptoarea a fost Simeon Popovici din Cacova, care
Cuptoare (Reșița), Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301079_a_302408]
-
Biserică Ortodoxă La nivelul comunei Slatina Timiș se află 10 monumente istorice, incluse în patrimoniul național, după cum urmează: 1. Așezări neo-eneolitice (cultură SĂLCUȚA și TISZAPOLGAR)-Slatina Ț. 2. Biserică romano-catolică, 1770 - Slatina Timiș 3. Case de piatră și lemn - Sfârșitul sec XIX-începutul sec XX - Ilova (4 case de lemn și 4 case de piatră) Religiile predominanțe în comuna Slatina Timiș sunt ortodoxă și catolică. Teritoriul comunei Slatina Timiș este cuprins în zona dealurilor piemontane. Lunca și terasă inferioară a râului Timiș
Comuna Slatina-Timiș, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301096_a_302425]
-
Cele două ape se unesc pe teritoriul comunei Păușești-Măglași dar, cu secole în urmă, ele se uneau în actualul centru civic al localității. Satul Ulmețel este brăzdat de Valea de Brădet care are albia adâncă și sinuoasa iar în timpul verii seaca. Viteza de curgere este foarte mare în timpul ploilor mari datorită diferenei de nivel de la izvoare până la vărsarea în râul Olănești. Deoarece producerea de revărsări pe teritoriul satului este prins în planul de regularizare a cursului. Satul Coasta este brăzdat de
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
urmele arheologice arată existența unei așezări încă din perioada veche. Astfel descoperirile arheologice au pus în evidență existența unor așezări de tip hallstattian (sec. X-VIII î.Chr.), getic (Latene, sec. IV-III î.Chr.), apoi străromânească de la începuturile Evului Mediu (sfârșitul sec. XVI). Întâia sa mențiune apare într-un hrisov al voievodului Mihnea al III-lea "Turcitul", la 20 martie 1580, când i se întărea vornicului Dragomir "Bucul cu tot hotarul". Satul a apărut în acest an ca un sat de coloniști
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
moșnean stăpânitor în Bucu, anume Nedelco, moștenitor al ocinei neamului lui Vladul. Până la 1650, cel mai de seamă stăpânitor în părțile Bucului e amintit "Oprea ot Bucu", căpitan, apoi agă al Țării Românești în vremea voievodului Matei Basarab. De la sfârșitul sec. al XVIII-lea și până la 1863, moșia Bucu zisă Mătăsești de la creșterea intensă a viermilor de mătase, s-a aflat în proprietatea mănăstirii Cotroceni. Pe la anul 1900 cei mai de seamă proprietari de la Bucu și la Sărățenii de Jos erau
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
al doilea situat în "Țarina de Jos", la cca. 300 m SE de sat, la confluenta pârâului Țiganca (în stânga) cu Șiretul prezentând, urme de locuire succesiva din perioadele: sec. XVII - XVIII, sec. XV epoca medievală, sec. IV epoca daco-romană și sec. ÎI - I î.Hr. Latène, cultura geto-dacică. Satele Volintirești și Kogălniceni prezintă aceași organizare sistematizata cu străzi care formează unghiuri drepte și sunt paralele. La aproximativ 1.5 km în direcția nord nord-vest de satul Volintirești se află un sit arheologic
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
Baagd); În 1476 cele două așezări s-au unit sub denumirea de Bogdan. In 1771, localitatea e cuprinsă în a doua mare colonizare generală cu populație germană inițiată de Regina Maria Teresa (1740-1780) și fiul ei Iosif II. La sfârșitul sec. XVIII - Bogda primește numele de Neuhof. La intervenția proprietarului satului, Anton Negele, Ministerul de Interne maghiar a schimbat numele localității din Neuhof în Bogda-Rigos („rigo“ în limba maghiară înseamnă mierlă). În 1890 Bogda face parte din districtul Lipova, cu 424
Comuna Bogda, Timiș () [Corola-website/Science/301343_a_302672]
-
1713 "Cetatea de piatră" este distrusă, iar în anul 1738 Chioarul se transformă în "Ținut". Cu aceste evenimente Șomcuta Mare capătă un rol tot mai însemnat în Chioar, în scurt timp devenind cea mai importantă localitate a districtului. La sfârșitul sec. XIX-lea capătă un caracter regulat târgurile săptămânale. În localitate au funcționat 3 unități bancare: Casa de Economii a Districtului Chioar, Casa de Economii Chioreana și Banca de Comerț. Dezvoltarea economică este dovedită și de faptul că la începutul secolului
Șomcuta Mare () [Corola-website/Science/300095_a_301424]
-
Ipoteza este întărită și de faptul ca intreaga corespondență a cancelariei Vaticanului îi identifică drept principi catolici atât pe Basarab I, cât și pe fiul său Nicolae Alexandru în prima parte a domniei. Creștinarea unei părți a cumanilor de la începutul sec. XIII fusese după ritul romano-catolic. Alți cercetători au reluat o idee mai veche (cf. Ovid Densusianu, Nicolae Drăganu) și anume că numele Basarab ar fi putut fi de origine pecenegă, avându-se în vedere răspândirea numelui (Basaraba/Basarabă) în zonele
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
găsesc și interpretări curioase ale mitului, datorate poate tematicii neobișnuite la acea vreme. Jean Miélot înscenează astfel un fel de „Happy End” în miniatura unui manuscris din Bruxelles al „Epitre d‘Othéa à Hector” de Christine de Pisan, de la jumătatea sec. al XV-lea. Autoarea condamnă de fapt coborârea lui Orfeu în infern, dar ilustratorul îi arată pe Orfeu și Euridice scăpând de gura iadului, reprezentată drept gura dragonului împietrit de Apollo în „Metamorfoze”. Textul acestui manuscris se bazează dealtfel parțial
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
de „formulă a patosului” („Pathosformel”) pentru poziția acestui Orfeu, care corespunde poziției rezervate în antichitate celor care mor în luptă, ridicându-se pentru ultima oară ca să-și înfrunte dușmanii (v. ilustrație comparativă). Pictura flamandă preferă în schimb, începând cu sfârșitul sec. al XVI-lea, reprezentările în postura cântărețului, de exemplu în mai multele versiuni ale pictorului R. Savery, sau în scena coborârii în infern, așa ca la Jan Bruegel: „Orfeu în infern” (1594), în Palazzo Pitti, Galleria Palatina, Florența . Peter Paul
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Cluj și ai Universității din Cluj). Colecția de obiecte existentă aici, numărând peste 11.000 de piese adunate în 5 încăperi, reflectă ocupațiile principale ale locuitorilor din zonă - mineritul, metalurgia și prelucrarea lemnului. În sâmbăta dinainte de începutul Postului Paștelui, lăsatul secului de carne e sărbătorit printr-un fărșang (în ) - un carnaval al cărui episod central este o procesiune ritualică și hazlie care mimează înmormântarea iernii și simbolizează alungarea spiritelor rele. Fărșangul este specific comunităților catolice și protestante din Ardeal și este
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
dacică cu două nivele de locuire, un nivel aparținând secolelor III - II î.d.Hr., iar celălalt nivel secolelor II - III d.Hr. În total au fost descoperite 16 bordeie, dintre care 3 aparțin primului nivel, celelalte ținând de intervalul sec. II - III d.Hr. În cele trei bordeie s-a descoperit ceramică dacică, lucrată manual, dar și ceramică lucrată la roată, de factură celtică. Tot aici au fost descoperite o fibulă din bronz și brățări din argint (2). Astfel, se
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
populate așezări,după cum reiese din diferite documente că “Actul de donație a împăratului Româno-german Carol al VI-lea,în favoarea ducelui Rinaldo de Modena” din anul 1632,la acea dată satul fiind descris ca făcând parte din comitatul Zărandului Spre mijlocul sec.XVIII,mai exact în anul 1726, localitatea intră sub stăpânirea habsburgica,fiind considerate teritorii cucerite,fără stăpân,au fost trecute în stăpânirea erariului (fiscului).Sub stăpânirea împărătesei Maria Tereza,mai exact în anul 1771/1772 apar primele date demografice,precum și
Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/300305_a_301634]
-
documente, Tinodul apare menționat pentru ultima oară în anul 1521. Iczkovits Emma susține, citind documentele din capitlul de Alba Iulia, că Tinodul se afla între Gârbova și Aiud. Între aceste localități, se află ruinele unei biserici de piatră de la sfârșitul sec.al XIII-lea, unde la 1334, este amintit ca slujind preotul Simion. Astăzi Tinodul este o localitate dispărută, Cetatea Geoagiului avea o poziție strategică apărată de zona muntoasă a Munților Trascăului, cu posibilitate de acces direct doar dinspre valea Stremțului
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
convertiți în bromuri alchilice folosind acid hidrobromic sau tribromură de fosfor, de exemplu: În deoxigenarea Barton-McCombie, un alcool este deoxigenat într-un alcan cu complex hibrid tributiltină sau trimetimboran într-o reacție de substituție a radicalului. Alcoolii sunt substanțe nucleofilice, seci R−OH poate reacționa cu ROH pentru a produce eteri și apă într-o reacție de deshidratare, deși aceasta este rareori folosită, cu excepția fabricării dietil eterului. Mai folositoare este reacția de eliminare a alcoolilor pentru a produce alchene. Reacția urmează
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
poate afirma că, raportat la cerințele etapei actuale, atât baza materială a unităților școlare, cât și a personalului didactic de predare se situează la un nivel acceptabil. Primele informații scrise despre așezămintele de cult din comuna Ruscova sunt de la sfârșitul sec al XVIII-lea. Oficierea Sfântei Liturghii se face în limba ucraineană, iar cărțile din dotarea bisericii sunt scrise în limba slavonă. Biblia din 1862 este cea mai veche, fiind totodată catalogată ca bun de patrimoniu. Sărbătorile de peste an au loc
Ruscova, Maramureș () [Corola-website/Science/301590_a_302919]
-
Transilvania, România, formată din satele Bicazu Ardelean (reședința), Telec și Ticoș. Comuna se află în vestul județului, pe cursul mediu al râului Bicaz, acolo unde acesta primește apele afluenților Pârâul Jidanului (cu afluenții Bistra și Toșorog), Ticoș, Floarea, Neagra și Secul Mihlit. Este traversat de șoseaua națională DN12C, care leagă Piatra Neamț de Gheorgheni. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bicazu Ardelean se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor
Comuna Bicazu Ardelean, Neamț () [Corola-website/Science/301620_a_302949]
-
și care la rândul ei are 4 copii. Doi dintre acestia mor de mici, trăind doar o fată pe nume Ileana și un băiat pe nume Gheorghe, care se înregistrează în acte Gheorghe Diaconu, după numele bunicului său. La sfârșitul sec al .XIX-lea satul Frumosu făcea parte din comuna Călugăreni, iar în anul 1925 este sat al comunei Galu, urmând ca din anul 1931 să aparțină comunei Farcașa. Învățător în 1918, la școala din sat era Vasile Țifescu. În 1966
Frumosu, Neamț () [Corola-website/Science/301633_a_302962]
-
atestă existența primelor așezări omenești pe aceste locuri, a unor sate închegate. Așa de exemplu se face mențiune în legătură cu satul Batoți care conform unor documente aflate la Arhivele statului din București se poate afirma că a existat încă de la jumătatea sec. al XIV-lea. Potrivit documentului original redactat în limba slava și datată în 25 ianuarie 1553, Radu Voievod întărește stăpânirea Mânăstirii Tismana asupra satelor Trufești, Obedin și Batoți din județul Mehedinți. Se deduce din actul din anul 1553 că aceste
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
satul este cunoscut și astăzi. Satele Solomoneți - pe Topolița, Munteni și Pântecești - pe Cracau, sunt pomenite documentar încă din anul 1400. Un document din 7 septembrie 1452 arată că Alexandru Voievod întărește Mănăstirea Neamț cu pământul situat între pârâurile Valea Seaca și Topolița, nu departe de Târgu Neamț. Pârâul Topolița apare în documente încă de la 1392. Așa cum preciza și istoricul Nicolae Iorga, se pare ca satul Topolița se află pe locul fostului sat Solomonești, și și-a luat numele de la pârâul
Netezi, Neamț () [Corola-website/Science/301655_a_302984]