3,800 matches
-
semn că autorii intuiesc că lectura e un proces complex, în care e ca în viață: mai există și clipe de înduioșare. Autorul Desperado e mare amator de vorbe deșucheate, de ceea ce vorbitorii de limbă engleză numesc "four-letter words". El sfâșie pudoarea într-un gest de frondă, sfidând îndrăznelile învechite, reactualizându-le. Dincolo de analiza unei inteligențe în mișcare, orice Desperado alunecă spontan în nemărturisibilul făcut public. Fie că e vorba de gânduri tabu, care sunt dezvăluite cu brutalitate masochistă, fie că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
omniscient, amestecă interioritatea cu suspansul dezlănțuit. Istoria, povestirea se întoarce. Doris Lessing, de pildă (The Golden Notebook, Under My Skin, Walking in the Shade, The Memoirs of a Survivor), pune toate cărțile pe masă. Ea nu ascunde nimic, eroii sunt sfâșiați până în măruntaie, avem sentimentul în final că aflăm mult mai mult decât am vrea să știm. Cu Joyce interioritatea era o inițiere în mister seducătoare; așteptam cu sufletul la gură să vedem care va fi gândul următor al eroului și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
haina mea și o iau eu pe a ta hai către lumină împreună deschizându-ne unul altuia poarta (deschizând...) Tandrețea împărtășirii ultimului hotar e în fapt promisiunea unui alt început. Moartea e o mântuire. Ultima suflare a celui iubit îi sfâșie inima, dar e copleșită de profunzimea sentimentului, de o dulce intensitate a durerii, alchimie pe care numai Ackroyd o știe: Mântuiește-mă și mă privești prima dată ești treaz și străin, în afara oricărui pericol. Nu te afli pe pământ în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
copil a iubitei. Fotografia e o artă "care dezamăgește", exclamă Larkin. Trecutul e o temă nouă. Sufletul poetului aleargă să recupereze anii pierduți, se oprește în loc, se contemplă. Se naște poemul: Să fie doar trecutul? Florile, poarta Parcuri încețoșate, motoare, sfâșie Doar fiindcă s-au dus; tu Îmi strângi inima fiindcă a trecut vremea peste tine. Propozițiile curg natural, făcute parcă pentru muzică. Ritmul e atent modelat: curgerea e punctată de întreruperi fulgerătoare. Poetul se deconspiră ca personaj: Eu, a cărui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lectorul să chicotească. Iată în rezumat starea de spirit pe care o creează John Mole. 3.10. George Szirtes: Poemul, acea nevoie disperată de a strânge sufletul în brațe George Szirtes e un poet al intensității lirice. Poemele lui sunt sfâșiate de înțelegerea că, atunci când autorul strânge în brațe femeia iubită, o aură imaterială scapă atingerii. În aceste poeme scriitorul se luptă cu imposibilul și sfârșește prin a comunica nevoia disperată de a strânge sufletul în brațe. Poemele lui George Szirtes
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fost fundalul muzical al copilăriei mele, chiar am scris un sonet despre el, pentru a mi-l apropia din nou. Pentru o vreme măcar. În loc să mă apropii de Crane (și Walt Whitman a scris despre pod), am decis să sfâșii tot și am comparat cablurile de susținere cu o harpă. Construcția podului a fost supravegheată zice motto-ul poemului de Emily Roebling (al cărei tată l-a poiectat) de la ultimul etaj al casei din Brooklyn Heights, unde locuia cu soțul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ales, ea va fi cea care va săvârși un fel de distrugere simbolică a lui Motxe "Mot", ale cărui puteri se for Împrăștia, risipindu-se pe pământ și pe mare, la fel cum se va Întâmpla și cu resturile sale sfâșiate de zeiță. Personaj războinic, tânără și totodată violentă, Anat este fără dubii cea mai importantă zeiță feminină a panteonului; tot ea va fi cea care, Împreună cu zeița solară Shapashxe "Shapash", va reuși să găsească În infern corpul lui Baal, Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru apropierea de misterii, ciclicul drum anual la Eleusis era ratificarea religioasă a legăturii ce unea cetatea de cei care o alcătuiau, iar inițierea În misterii putea avea scopul de a potoli provizoriu contradicțiile sociale și discriminările economice care o sfâșiau 1. Rezultatul acestei egalități religioase iluzorii și provizorii clădea În acest caz, prin intermediul secretului, o barieră În fața neinițiaților, care rămâneau departe de misterii și de Atena. Însoțită și gratificată de o perspectivă escatologică, pe care Însă cetatea o Înclinase și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ce trebuie spuse paznicilor; În unele cazuri, sunt Îngropați În locuri speciale (Cumae). c) Prin intermediul inițierii, „mystii” devin „bahi”; Însuși zeul Bachus Îi eliberează probabil de acea vină inițială pe care oamenii au moștenit-o de la titanii care l-au sfâșiat pe Dionysosxe "Dionysos" copil. În acest fel se unesc Între ele antropogonia și escatologia, mitul și ritualul (inițierea În misterii și Îngroparea). d) Aceste doctrine se pot defini ca „orfice” și pot fi corelate cu reprezentările lui Orfeuxe "Orfeu" pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epoca a spadelor și a scuturilor, se vor sfărâma scuturile, o epocă a vânturilor și a lupilor, Înainte de sfârșitul lumii: nimeni nu va dori să-și cruțe adversarul. Arborele universului se cutremură, de peste tot apar cete de uriași, Odin este sfâșiat de lupul Fenrirxe "Fenrir", toți zeii sunt uciși, Însăși natura participă la această distrugere: soarele devine negru, pământul se prăbușește În mare, stelele dispar, focul se Înalță până la cer. Dar nu este sfârșitul a toate. După catastrofa universală va urma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o experiență transcendentală, ca și cum ar fi venit din altă lume". Nu a încetat nici o clipă să prețuiască limba lui Eminescu, care "a triumfat asupra dificultăților inerente folosirii unei limbi abia înviate". Eminescu suna ca "o orgă de biserică care-ți sfîșia sufletul". A recunoscut de bunăvoie că i-a luat ceva timp (lui și generației sale) ca să-și dea seama de acest lucru. Dar "ne-am pomenit brusc confruntați cu un fel de poezie care excludea chicotele și zîmbetele saloanelor. Era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
strălucit dotat cu inspirație politică". Afirma că "nici o dragoste (arătată de) țara noastră nu poate fi considerată destul de mare atunci cînd este vorba de Iorga". Odată cu instituirea Statului Național Liberal, Rădulescu a schimbat registrul și s-a repezit să-l sfîșie pe Iorga, aflat acum fără apărare. Iorga devenea acum "nu numai autorul moral al persecutării Legiunii, ci și un partizan entuziast al crimei, al uciderii fără judecată... Iorga este un profesor care se bucura atunci cînd studenții lui cădeau morți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în favoarea dumneavoastră). Transmiteți-i doamnei Iorga salutările mele respectuoase și vă rog să primiți salutările mele prietenești, (semnat) Dr. Angelescu"36 Scrisoarea aceasta a fost găsită ciuruită de gloanțe asupra trupului neînsuflețit al lui Iorga. Găurile de gloanțe care au sfîșiat hîrtia, deteriorînd textul, constituie într-o măsură mărturia postumă a sărăciei și incoruptibilității lui, calități rar întîlnite în atmosfera de corupție atotcuprinzătoare a înaltei societăți bucureștene care îi întorcea acum spatele "Dascălului națiunii". Familia Iorga locuia acum în mica lor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de 20 de ani. Poate că din această cauză rezistența locală Împotriva regimului era infimă; mai toți antifasciștii activi erau În exil. După 1943, când țara a devenit oficial „cobeligerantă” de partea Aliaților, nordul Italiei (zona ocupată de germani) era sfâșiat Între un regim-marionetă (Republica de la Salò a lui Mussolini) și o rezistență partizană mică, dar temerară, sprijinită de armatele aliate care Înaintau. Dar și aici, ceea ce părea un conflict Între majoritatea italienilor (cu vederi de dreapta) și o bandă izolată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Molotov), ea nu a fost acuzată niciodată de „sionism” și a supraviețuit excluderii din partid În 1952, rămânând În obscuritate până la moarte, În 1960. Partidul Comunist Român, mai mic și mai izolat decât celelalte partide comuniste din Est, fusese mereu sfâșiat de lupte interne, iar eliminarea extremelor dreaptă (Pătrășcanu) și stângă (Pauker) a Însemnat, mai presus de orice, triumful facțiunii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, dictator de o eficacitate cruntă, cu un stil de guvernare ce amintea morbid (ca și cel al succesorului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mărunți: „lacheii capitalismului”, servi del padrone, ceea ce reflecta interesul lor inițial pentru democrația la nivelul clasei muncitoare. Dar, la mijlocul anilor ’70, ei au trecut la asasinate politice (mai Întâi politicieni de dreapta, apoi polițiști, ziariști și procurori), strategie menită să „sfâșie masca” legalității burgheze, obligând statul la represiune brutală și polarizând astfel opinia publică. Până În 1978, Brigăzile Roșii nu au reușit să provoace reacția dorită, În ciuda unui crescendo de atacuri În cursul anului precedent. Apoi, la 16 martie 1978, ei au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avânturi mari. Pitești-ul a fost cea mai zguduitoare prăbușire a omului năucit de chinuri diavolești. Studenții, dând întotdeauna tonul marilor prefaceri și al marilor înnoiri, au fost ținta fiarei roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit temporar să sfâșie orice rezistență și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
deschis mii și mii de morminte și au umplut pușcăriile cu sute de mii de osândiți. Temnițele gemeau cu crâncene nopți de tortură și scrâșniri de moarte. Inimi curate, valori solitare, floarea și viitorul neamului nostru, trupurile lor au fost sfâșiate și răpuse, dar duhul lor a rămas lumină veșnică care va trezi în sufletul urmașilor noi bătălii prin care ei vor răpune viclenia dușmanului, cruzimea și bezna, haosul și umilința. La ceasul când scriu, legionarii sunt atacați și insultați de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sunt români? Nu sunt creștini? Nu se închină și ei lui Hristos Dumnezeu? Pământule, nu îngădui nelegiuiților să ascundă la infinit sângele nostru. Iar voi, cei ce purtați greu jurământ, smeriți vă la iconostase, căci timpul sub care trăim e sfâșiat de bezne cu dibăcie manevrate de cei ce ne vor pieirea. Legionarului i se face o mare nedreptate, dar va veni timpul, și nu-i departe, când afurisiții și nedemnii noștri ponegritori vor fi nevoiți să recunoască cât rău au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nous citons quelques titres de poèmes traduits : În marea trecere/Dans la grande traversée, Am înțeles păcatul ce apasă peste casa mea/J'ai compris le péché qui pèse sur mă maison, Cap aplecat/Tête inclinée, Elegie/Elégie, Ioan se sfâșie în pustie/Jean se lamente dans le désert, Tăgăduiri/Désaveux, Încheiere/Fin, Boala/Maladie, Cântăreți bolnavi/Chanteurs malades, Ani, pribegie și somn/Années, exil et sommeil, Cântecul așteptării/Le chant de l'attente, Epilog/Épilogue. Le titre du recueil est
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pământul " (" la terre "). Dans leș traductions en français on rencontre souvent le nom générique " la terre " pour désigner ces trois termes : " pulberea pământului " " la poussière de la terre " (Lacrimile/Leș larmes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 65) ; " în pulbere " " dans la poussière " (Ioan se sfâșie în pustie/Jean se lamente dans le désert) (Stolojan, 1992 : 77) ; " țărâna de pe călcâie mi-o scutur " " je racle mes souliers terreux " (Fiica pământului joacă/La fille de la terre danse) (Miclău, 1978 : 293) ; " târna " " la terre " (La cumpăna apelor/Au
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
titre Fum căzut est traduit par Fumée basse (Miclău, 1978 : 319) et par Fumée penchée (Stolojan, 1992 : 61). → Le titre Cap aplecat est traduit par Tête penchée (Miclău, 1978 : 339) et Tête inclinée (Stolojan, 1992 : 69). → Le verbe " a se sfâșia " (littéralement : " se déchirer ") du titre Ioan se sfâșie în pustie est interprété par Sanda Stolojan comme " se lamenter ", verbe à connotations bibliques : Jean se lamente dans le désert (Stolojan, 1992 : 77). → Le titre Cetire din palmă est interprété par Sanda
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Miclău, 1978 : 319) et par Fumée penchée (Stolojan, 1992 : 61). → Le titre Cap aplecat est traduit par Tête penchée (Miclău, 1978 : 339) et Tête inclinée (Stolojan, 1992 : 69). → Le verbe " a se sfâșia " (littéralement : " se déchirer ") du titre Ioan se sfâșie în pustie est interprété par Sanda Stolojan comme " se lamenter ", verbe à connotations bibliques : Jean se lamente dans le désert (Stolojan, 1992 : 77). → Le titre Cetire din palmă est interprété par Sanda Stolojan comme L'avenir dans leș lignes de la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
au niveau de la ponctuation dans la version de Sanda Stolojan șont dues, à notre sens, soit à une faute d'inattention de la traductrice, soit au fait qu'elle interprète librement le texte de Blaga. V. aussi Lucian Blaga, Ioan se sfâșie în pustie (Jean se lamente dans le désert), în L'étoile la plus triste, traduction de Sanda Stolojan, op. cît., p. 77 : Sanda Stolojan traduit le vers " Tu poate și astăzi o mai aștepți. " par une question " Se peut-il que
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
V. l'Annexe 8. 1522 V. în L' étoile la plus triste, traduction de Sanda Stolojan, op. cît., la traduction des poèmes Somn (Sommeil), p. 59, Fum căzut (Fumée penchée), p. 61, Peisaj transcendent (Paysage transcendant), p. 67, Ioan se sfâșie în pustie (Jean se lamente dans le désert), p. 77, Tăgăduiri (Désaveux), p. 81, Legenda noastră (Notre légende), p. 113, Cântecul așteptării (Le chant de l'attente), p. 115. 1523 V. în L' étoile la plus triste, traduction de Sanda
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]