4,389 matches
-
că nu din același motiv. Am trecut pe lângă ei și am mai făcut câțiva pași, până când am ajuns într-un loc în care puteam vedea mai bine ce se petrece deasupra capetelor noastre și mi-am dat capul pe spate. Silueta firavă a Tabithei se zărea mergând de-a lungul podului fix și îngust către platforma de servicii. Chiar dacă nu puteau s-o coboare, măcar reușiseră s-o urce din nou. În timp ce o urmăream, Tabitha s-a balansat un pic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
copie ieftină. Nu era greu de observat diferența. — Am făcut pe modelul pentru ziarul Mail săptămâna trecută și cei de la Dolce au spus că pot s-o păstrez, zise ea cu mulțumire de sine. Nu-i așa că au fost drăguți? Silueta ei diafană anula toate presupunerile legate de destinația reală a rochiei; reușea să nu pară pe punctul de a răsări în miez de noapte pe străduțele din spatele stației King’s Cross să-și facă veacul sub un felinar, unduindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
câteva zile. Totul se învârtea în jurul lui Violet și al insulinei - deși, în lipsa dovezilor, nu putuseră decât să presupună că ar fi vreo legătură între cele două. La teatru, lumea se distrase pe cinste citind titluri ca: „Cum își menține silueta fata Fuchsia cea sexy?“, „Ucigaș îndrăgostit de Violet, frumusețea de la TV“, „Amor cu omor“ (în the Sun. Ăsta mi s-a părut chiar bun). Dând dovadă de înțelepciune, Violet refuzase să dea interviuri, astfel că ziariștii au pus cap la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a da semnalul de plecare spre cimitir. Femeile însoțiră giulgiul până în pragul ușii, fluturând năframe albe în semn de tristețe și de rămas-bun. Boabdil se făcu nevăzut printr-o ușă ascunsă. De acum înainte granadinii din Fès puteau muri liniștiți: silueta lăbărțată a sultanului nu avea să mai vină să le tulbure ultimul drum. Condoleanțele se prelungiră vreme de încă șase zile. Împotriva durerii stârnite de dispariția unei ființe dragi, ce alt leac mai bun poate fi decât epuizarea? Primii vizitatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o văzusem venind spre noi agățată de brațul maică-sii, pe tartană. Pielea nu-i era mai puțin trandafirie. Buzele nu-i luceau mai puțin. Cu toate astea, khôlul întins pe pleoape o făcea să pară femeie. La fel și silueta. De altfel, în vreme ce o tot observam, s-a îndreptat de spate și i-am putut ghici sânii. Inima ei bătea mai tare, sau a mea? Mi-am plecat ochii. Într-un singur an, se maturizase, se făcuse frumoasă și tulburătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l aducă și, când l-a pus jos, mi-a spus încet la ureche, pe un ton de reproș: — Ai răbdare cu biata fată! În cursul serii, mi-am făcut apariția pentru câteva clipe la sărbătoarea femeilor, cât să zăresc silueta Hibei, de care aveam să fiu lipsit încă o săptămână. Când am ieșit, Fatima a venit după mine în cameră, desigur împinsă de la spate de maică-mea. Mi-a luat mâna și a început s-o sărute în neștire. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
muntelui că era în continuare bine văzut la curte. Pentru a ajunge la cei din clanul Beni Zerual, caravana trebuia să străbată teritoriul celor din clanul Beni Walid. Acolo, pe un drum pietros dintre două sate de păstori, aștepta o siluetă de femeie bătrână, formă neagră și murdară de pământ din care ieșea doar o palmă nepăsătoare deschisă mărinimiei trecătorilor. Când Zeruali s-a apropiat, călare pe un cal împopoțonat și urmat de un sclav care-i ținea deasupra capului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru a le construi, oameni care și-ar fi putut petrece ani buni de viață cultivând pământul, mâncând, împerechindu-se! Apoi ar fi murit de ciumă, fără să lase vreo urmă. Din voința Faraonului, au înălțat un monument a cărui siluetă va face să dureze veșnic amintirea muncii lor, a suferințelor lor, a năzuințelor celor mai nobile. Tumanbay n-a făcut altceva. Patru zile de curaj, patru zile de demnitate, de sfidare, nu fac oare mai mult decât patru veacuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
treacă o coloană otomană care cuprindea cam o sută de călăreți și de două ori mai mulți pedeștri. Cu spatele spre mulțime, ei alcătuiră trei cercuri concentrice, având în mijloc un bărbat călare. Nu era ușor să-l recunoști în silueta aceea pe Tumanbay. Cu capul gol și barba în dezordine, nu avea drept straie decât niște zdrențe din postav roșu prost ascunse de o mantie albă. În picioare nu avea decât niște legături grosolane dintr-o pânză albastră. Un ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă bucurasem, pentru o vreme, de plăceri și de onoruri. Câte străzi, câte monumente, câți bărbați și câte femei eram însetat să descopăr, eu, cel care, timp de un an bătut pe muchie, nu avusesem parte la Roma decât de silueta cilindrică a castelului Sant’Angelo și de nesfârșitul coridor care îl leagă de Vatican! Fără îndoială că am greșit lăsându-mă însoțit în prima mea vizită de indescriptibilul Hans. M-am dus mai întâi drept spre strada Vechilor Bănci, cotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de pași, o mulțime de glasuri, apoi sutele de zgomote seci și impersonale ale unei chei care se răsucește și ale unei uși care se mișcă încet în balamalele ei ruginite. În picioare lângă pat, mă frecam la ochi, pândind siluetele care aveau să se decupeze în lumina de afară. A intrat un bărbat. Când l-am recunoscut pe Guicciardini, am făcut un pas spre el, gata să-i sar de gât, dar m-am oprit scurt. M-am dat chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
escortă au fost nevoiți să descalece pentru a încerca să se adăpostească. Am făcut la fel, ca și Guicciardini, pe care l-am pierdut curând din vedere. Mi se părea că aud țipete, chemări, urlete. Zăream la răstimpuri câte o siluetă fugară după care încercam să mă iau, dar care, de fiecare dată, se topea în ceață. Curând, calul mi-a scăpat. Alergând pe orbecăite, m-am lovit de un copac, de care m-am agățat, ghemuit și dârdâind de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în rândurile Cetelor Negre, dar el, de meserie gravor de medalii, nu făcuse nicicând parte din vreo oaste. Se dusese să se războiască, povestea el, împreună cu doi prieteni, spre poarte Trittona. Era ceață deasă, declară el, dar am putut desluși silueta conetabilului călare. Am tras un foc de archebuză. Câteva clipe mai târziu, ceața s-a risipit în locul acela și l-am văzut pe Bourbon lungit pe jos, în mod vizibil mort. Când l-am auzit, m-am mulțumit să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dispari“, cum o numise, într-una din vizitele sale, Liz, sora ei mai mică. —Uită-te la tine. Haine cenușii, negre și pulovere cât pentru o întreagă familie. Te îmbraci ca o persoană foarte grasă, știi asta, Maggie? Ai o siluetă mortală și nimeni n-o să afle lucrul ăsta. E ca și cum corpul tău lucrează sub acoperire. Liz, bloggeriță și scriitoare în devenire, râse cu poftă de propria ei glumă. Maggie îi zise să-și vadă de treabă, deși știa că Liz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unor pași. Maggie vru să strige după ajutor. Dar un fel de spasm îi paraliză mușchii gâtului, împiedicând cuvintele să iasă. Acum zgomotul pașilor se apropia și Maggie aștepta împietrită. Ușa bucătăriei se deschise. Se uită în spate și văzu silueta unui bărbat ivindu-se în cadrul ușii iar în umbră, conturul clar al unui pistol. Măcar atâta învățase și ea din cartierele Afganistanului: dacă cineva îndreaptă pistolul spre tine, ridici mâinile în aer și nu te mai miști. Dacă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Se ridicase în picioare și verifica stocul. — Nimic ieșit din comun, dar ar fi totuși asta. Scoase o cutie de carton în care se aflau, probabil, douăsprezece fragmente de mozaic. Shimon le aranjă repede ca pe un puzzle și descoperi silueta unei păsări. —Frumos, spuse, dar nu e chiar din sfera mea de interes. — De fapt aș vrea să mă ajuți pe mine cu ceva. A ajuns un nou transport săptămâna asta. Mi s-a spus că mai sunt multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
descurcă. Spre ușurarea lui, nu se afla decât el pe drumul șerpuitor de țară, cu o singură bandă. A mers o vreme pe acel drum îngust, după care a intrat din nou pe autostradă. Însă atunci l-a zărit iarăși, silueta lui neagră apărându-i în oglinda retrovizoare, cu farurile aprinse. BMW-ul se întorsese. Kishon încercă să rămână calm. Poate că mașina aceea nu îl urmărea, ci aprținea statului și încerca să-l oprească. Greșise cu ceva? Avea vreo lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
deschisă. În cadrul ei, părând uluită, stătea o femeie care, își imagină Maggie, era cu cel puțin cinci ani mai tânără ca ea - și tulburător de frumoasă. Cu păr lung, negru, care cădea în bucle largi, ochi mari, căprui și o siluetă zveltă pe care nici măcar blugii largi, decolorați nu o puteau ascunde, Maggie se trezi dorindu-și ca aceasta să fie sora lui Uri - însă temându-se că era iubita lui. Imediat cei doi se îmbrățișară lung, cu ochii închiși, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avatarurile acelea erau neactivate, niște manechine inerte, instalate în Second Life ca recuzită, pentru a conferi autenticitate scenei. Trebuia să-i recunoști comunității de tocilari meritele ei: era într-adevăr atentă la detalii. Abia atunci Maggie observă că două dintre siluetele din jurul mesei nu erau încremenite, ci se mișcau oarecum. Își dădu seama că cele două stăteau una în fața celeilalte, identificate de bulele lor de pe ecran drept Yaakov Yariv și Khalil al-Shafi. Aveau și fețele celor doi bărbați sau, în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acolo, aveau să descopere ce urma ea să găsească chiar în secunda în care avea s-o facă. Uri se îmbrăcă pe întuneric. Dacă erau urmăriți de afară, nu avea sens să anunțe că se pregăteau să plece. Întrezări contururile siluetei lui Uri și simți cum se trezește în ea dorința. Verifică dacă era gata, după care coborâră la centrul de afaceri. Porni mașinăria, liniștită de anonimatul acesteia: nu exista nimic care ar fi putut să-i conducă pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
idee rea. Îl căută pe Saeb Nastayib și se lumină la față când calculatorul îi oferi un singur rezultat: era un singur avatar cu numele ăla. Repetă parola dinainte, Vladimir 67, și, sub ochii ei, pe ecran se materializă o siluetă zveltă de bărbat, mai întâi dezbrăcat, ca un manechin sau o statuie făcută din piatră rece, gri, apoi îmbrăcat treptat. Apăsă pe Hartă, tastă Geneva, apăsă pe Teleportare și, după cele câteva secunde de care avu nevoie calculatorul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asemenea oraș. Era o singură persoană acolo. Când îl văzu pe Uri apropiindu-se, urmat la un pas sau doi de Maggie, se ridică. Fiindcă lumina soarelui bătea puternic din față, Maggie nu reuși să distingă mai mult decât o siluetă la început. Dar pe măsură ce se apropie, își dădu seama că era înalt, cu părul tuns scurt, aproape ras. După ce ochii i se obișnuiră cu lumina, observă că avea probabil în jur de treizeci de ani și niște ochi pătrunzători, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lucru, răvășește întunericul, fiecare fibră, fiecare celulă nervoasă; PARASCHIV cântă mult în felul acesta; după un timp, în cadrul chepengului se vede o umbră; PARASCHIV e prea preocupat de melodia sa; umbra începe să coboare; o coborâre extrem de înceată; se profilează silueta unui soldat echipat complet și cu o armă în mâini; SOLDATUL BINE ECHIPAT coboară, stă, coboară, stă, coboară; a ajuns jos; e la câțiva metri în spatele lui PARASCHIV; așteaptă; ascultă; îi descoperă și pe cei doi dormind; PARASCHIV cântă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
teorie. Practica ne omoară, just au grăit strămoșii noștri ingineri. Și, pe deasupra, această Eveline, sau Eva, sau cum o fi chemând-o În realitate, care stă În fața mea, calmă și senină, mestecând cu delicii bucăți mici de prăjitură... - Dăunează la siluetă, mă aud spunând fără nici o noimă și fără nici o legătură cu ce gândesc și mă preocupă. - Domnul profesor Adam are ochi și pentru silueta contemporanelor sale? mă persiflează tipa. Ba bine că nu, Îi răspund, În gând, furios. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care stă În fața mea, calmă și senină, mestecând cu delicii bucăți mici de prăjitură... - Dăunează la siluetă, mă aud spunând fără nici o noimă și fără nici o legătură cu ce gândesc și mă preocupă. - Domnul profesor Adam are ochi și pentru silueta contemporanelor sale? mă persiflează tipa. Ba bine că nu, Îi răspund, În gând, furios. Și nu numai pentru siluetă: nici picioarele, nici ochii, nici sânii unor contemporane nu mă lasă rece, mai ales când mama-natură și Dumnezeu-tatăl au avut grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]