4,486 matches
-
mâna pe sticlă, Își turnă o jumătate de pahar și Îl dădu pe gât. La Început avu o senzație de rău, de greață. După care coniacul Își făcu efectul. Noimann mai Întâi transpiră. Apoi, Încetul cu Încetul, Își reveni În simțiri. Transpirația Își făcu efectul. O parte din răul ce se afla În el fusese eliminat. Tâmplele Încetară să-i zvâcnească. Ritmul bătăilor inimii deveni mai regulat. Medicul Își aruncă halatul pe umeri și, luând o poziție marțială, se Îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
organe? Oamenii și animalele dispuneau de micul lor creier. Pe creștetul copacilor erau doar frunze. Oare frunzele gândeau? Oliver nu știa ce să-și răspundă. Rațiunea Îi spune că frunzele nu aveau capacitatea de-a gândi. Erau Însă Înzestrate cu simțire. Simțeau lumina și vântul care șuiera prin ele. Și se bucurau. Acum, pipăindu-și din mers trupul, masterandul Lawrence Înțelese cum și În ce mod. Scoarța sinilie care-i proteja corpul nu era o scoarță oarecare, era chiar scoarța cerebrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Stanovski cu aceeași intonație În glas. „Dar de ce, mă rog?” se auzi hodorogind prin Întuneric glasul răgușit al domnișoarei Fundyfer. „De aia”, zise Satanovski și Începu s-o gâdile pe tălpi. Femeia râdea, țipa, leșina și iarăși Își revenea În simțiri, În timp ce inginerul o tot Întreba, trecându-i bărbia peste sâni: „Acum Înțelegi?”. „Înțeleg, Înțeleg”, țipa aceasta, gata-gata să-și dea duhul de-atâta râs... Noimann nu știa cât timp durase toată această scenă. Ținea minte doar că, la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
viețuiască doar Într-un sigur lăcaș, care, oricât de larg și generos ar fi, nu le poate conferi decât un anumit mod de a percepe realitatea? Cum ar putea Înțelege bărbatul femeia și femeia bărbatul odată ce-și Închipuie că simțirea unuia e identică cu a celuilalt? Spirtul lui Noimann orbecăia acum În trupul Mathildei și ar fi vrut ca și spiritul ei să-i bântuie trupul. El era bărbatul și femeia, dar femeia care-l obseda rămânea totuși departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
obicei. Năvălind În camera nupțială, Emma l-a surprins pe Otto chiar În momentul extazului. Soția nu s-a putut abține și l-a lovit În cap cu poșeta. De spaimă, Otto a leșinat, iar când și-a revenit În simțiri, era cu totul alt om decât fusese până atunci. I se schimbase nu numai vocea, ci și părul. Nici medicii psihiatri, nici psihologii de la Freiburg nu și-au putut explica această metamorfoză. Din pricina șocului produs În timpul deconspirării, din bărbat, Otto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bucăți pe rivala ei de cauciuc, care se ascundea În continuare sub cearșaf. Dând lenjeria la o parte, a rămas Înmărmurită, descoperind În locul manechinului gonflabil un cameleon. Aruncându-se asupra lighioanei, Emma a leșinat, iar când a fost adusă În simțiri, vorbea În dodii, astfel că a fost nevoie să fie pusă În cămașă de forță și dusă la spital, unde i s-a stabilit și diagnosticul: delirium tremens, intervenit din pricina intoxicației acute cu alcool. Relatarea aceasta, desigur, era trasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
medic, Îi făcu vânt din tren. Noimann simți cum trupul său, Învârtindu-se În aer, se lovește de un obiect, un bolid. O lumină orbitoare Îi năvăli În piept și medicul Își pierdu cunoștința. Spre dimineață, când Își reveni În simțiri, Noimann se trezi stând față În față cu omul-locomotivă Hendel, mânjit pe roți și pe tampoane cu compot. Dând nas unul cu altul, cei doi se priviră ochi În ochi, măsurându-și În gând forțele, după care izbucniră amândoi odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Frumusețe Frumusețea fizică e trecătoare și adeseori înșelătoare. Farmec Adevăratul farmec al unei persoane este cel emanat de frumusețea sufletească, de caracterul ei. Neputință Nu de puține ori trăiesc sentimentul de neputință când vreau să exprim în cuvinte gândurile și simțirile ce mă asaltează. Cuvintele și expresiile uzate, nepotrivite, lipsite de claritate, contur și acuratețe, la care recurg uneori, sunt soluția salvatoare în asemenea momente dificile. Splendoare Cel ce nu a vibrat admirând un răsărit sau un apus de soare, Nu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de muncă, pentru că nimic nu se poate fără muncă. E nevoie de multă supraveghere, sinteză și capacitatea de a surprinde raportul lucrurilor și este necesar să fie însoțită (această muncă interioară) de alte calități cum ar fi: voința, imaginația și simțirea, doar folosind aceste ingrediente putem spune că suntem conștienți. Conștiința este o activitate de înțelegere, pentru că rolul ei este de a avea înțelesuri, de a interpreta și integra un fenomen nou într-un sistem de relații și valori, de a
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
neîntrerupte și vă veți regăsi echilibrul vostru și pasiunea pentru viață, pentru că intuiția, cunoașterea interioară, vin odată cu o inimă echilibrată. Adevărata inteligență este cea a inimii, ea nu este intelectuală ci este emoțională, nu seamănă cu g=ndirea, seamănă cu simțirea, asta este diferența dintre creier și inimă. Creierul g=ndește logic și inima simte, de aceea este important ca cele două organe să fie într-un echilibru perfect, inima noastră nu este logică, este iubire. De ceva vreme încoace locuim
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cu efect, decât să zaci luni întregi pe gânduri negre. Secretul în viață este să păstrăm echilibrul și ne putem asocia și disocia de tot ce vrem noi, totul este să ne asociem noilor credințe și moduri de gândire și simțire, în mod conștient ca să putem trage foloase, să nu lăsăm îndoielile noastre care ne trădează și ne fac să pierdem binele pe care l-am putea obține adesea. Există trei ingrediente care poate produce orice formă de desăvârșire umană, sunt
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cuprinde ea înseamnă foarte puțin, deoarece știm doar cuvinte inteligente despre ea (viață), dar nu cunoaștem substanța lăuntrică, capacitatea de a surprinde aceste lucruri nu este fecundă, dacă nu este însoțită și de alte calități, cum ar fi: Voința, imaginația, simțirea, forța interioară și mai ales simțul moral. Frumusețea morală lasă amintiri ne șterse aceluia care a avut norocul să o privească, simțul moral conferă celui ce o deține, puteri inexplicabile, cuceritoare. Dar despre moralitate și frumusețea ei voi vorbi cu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
incertitudinile. Pentru mine Dumnezeu nu reprezintă doar o credință ci o certitudine, eu nu mă mai simt separată de Dumnezeu, pentru că simt că trăiesc în EL, am experimentat viața în afara lui (lipsa credinței) dar și viața în interiorul lui (credință prin simțire). Credința în Dumnezeu nu trebuie exprimată ci simțită, când simți puterea Lui Dumnezeu, ai mai multă încredere în tine însuți și asta face să realizezi de multe ori imposibilul. Un mare înțelept spunea cam așa: Dacă tu crezi în Dumnezeu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
obsesie pentru mulți cercetători și mi se pare absurd. Toți îl caută pe Creator, vor să-l vadă, să-l cunoască și să le confirme bănuielile. Da, Dumnezeu există și nu trebuie să căutăm prea mult, pentru că EL există în simțirea noastră, există în fiecare celulă a corpului nostru și toate informațiile pe care le căutăm sunt în interiorul nostru. De aceea, am învățat pe parcursul timpului că orice răspuns dorim și orice schimbare pe care vrem să o facem, trebuie să începem
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu‑se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să‑și poată veni În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decât năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și de după, În sinea sa nu află nimic decât bezna aceea bălmăjită care, de bună seamă, fusese Înaintea creației, Înaintea facerii, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să‑l asemui cu amintirea și pentru că dintr‑un vis ca ăsta te trezești tot În vis? Și dacă fusese un vis profetic, visul veșniciei și al timpului? Un vis fără himere ori șovăieli, un vis al zicerii și al simțirii, un vis deopotrivă al sufletului și al trupului, un vis cu contururi precise și limpezi, un vis ca un grai al său și cu o anume rostire, un vis care se supune zicerii, care se lasă adulmecat și deslușit, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împânzi cu fumul torțelor și de mireasma tămâii, toți cântau Într‑un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cântau Într‑o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și Mântuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire, dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămâii și adierea narciselor, blândețea rugăciunii, tocmai ca să‑i cadă și mai greu chinurile iadului, cât Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cântări, cât Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămâii și al făcliei, cât mai presimțea aievea lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase de la gâtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fie Îngropați unul lângă altul, n‑or fi chiar atât de țicniți precum se crede. Poate că țărâna lor s‑o contopi, s‑o amesteca și s‑o uni... Mai știi? Poate că țărâna lor nu și‑o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că‑n ea mai mocnește suflul cald al vieții... Oh! Sofia mea, Îmi rămâne, așadar, nădejdea, că v‑aș mai putea atinge, că v‑aș mai putea simți, că m‑aș putea contopi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în voie pe caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și tâmpla obosită De scorojita coajă a trunchiului bătrân. L-am alipit. Când, pâcla de gânduri și simțiri Se lămuri deodată în limpezi închegări. Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede mărgele Pe frunte... Pe tulpină, rășine moi și vii... Când iată că din tufe, mlădițe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
avem de asemenea unele indicații. Era cititor al lui Rousseau (mai mult al poetului naturii decât al scriitorului social) și al romanticului Jean Paul Richter. Anumite pasagii din scrisorile către Joahanna Osthoff, din timpul logodnei lor, sunt înfiorate de o simțire adevărată, curioasă la acest om reputat îndepărtat și rece - accente pe care retorica sentimentală a timpului nu izbutește să le falsifice. Iată ce am putut aduna despre figura cotidiană a lui Gauss. La o comemorare, menționarea acestor amănunte e de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
transmiteau ereditar încă din timpul vechiului regim. Dinspre partea mamei, dintr-o familie de juriști. Copilăria o petrece la Bourg-la-Reine printre frații, surorile și verii lui, fără să cerceteze vreo școală a statului, instruit numai de maică-sa, ale cărei simțiri religioase nu excludeau ideile generoase, liberale ale vremii. Cultura inimii i-a făcut-o însă tată-său: singurul om pe care Evariste l-a iubit cu adevărat, cum singur mărturisește prietenului său Auguste Chevalier, într-o scrisoare trimisă cu puține
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
solubil, nimic muzical, ci totul aspru, dur; poezie de blocuri granitice înfipte solid într-o construcție ciclopică; poezie fără mister, cu largi acorduri împietrite ă...î. E în poezia d-lui Barbu un dinamism, o concepție energetică, o frenezie de simțire, redate prin elemente obiective și, mai ales, cosmice și, deci, statice într-o formă aspră, care-i constituie o originalitate. * Prima fază a activității lui Ion Barbu ă...îe reprezentată prin ciclul versurilor publicate în Sburătorul, versuri de formă parnasiană
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
drept dantesc și cutremurător, În titulare de corp douăzeci și patru. Nu-i cu putință, zise tata. Dar parcă don Federico se Îndreptase. Don Anacleto Încuviință cu vehemența unui pastor. — Da, Însă nu uitați de cartea de proverbe, tezaur și glas al simțirii noastre celei mai adînci, care spune: năravul din fire n-are lecuire, și nu numai cu bromură trăiește omul. Dar Încă n-ați auzit partea cea mai rea. — Păi treceți domnia voastră la subiect, căci de atîta zbor metaforic Îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
alegem amintiri culese din tristețe, dar cine ne condamnă în vise moi și dulci? O, preafrumoasă doamnă, acum este târziu iar frunzele îngălbenite au plâns stingher de dorul ploii. Eu aș dori să-ți scriu poeme, să te-ncălzească în simțire iar tulburarea să-ți parvină cu prețul miraculoaselor enzime ce sapă-n minți - iar la final aș vrea să-ți pipăi gândul îndelung
Studiu psihosomatic. Sinestezie by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83724_a_85049]