5,168 matches
-
urlet și se ghemui Într-un colț. Două fantome tocmai Își făcuseră apariția. Marie și Lucas ieșeau din subteran. Fură nevoiți s-o ducă pe biata Armelle În salon, unde Îi serviră o porție dublă de coniac pe care-l sorbi pînă la fundul paharului Înainte de a se simți În stare să-și revină din spaimă. În timp ce chema Întăriri pentru o cercetare sistematică a castelului, Lucas o văzu, aproape cu regret, că-și recapătă culoarea, dar și obișnuita-i vorbărie. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i vorbească. Se apropia de șaizeci de ani: pe plan intelectual, se simțea complet secătuit. Homosexualii plecaseră, cheiul era acum pustiu. Nu-și mai amintea când avusese ultima erecție; aștepta furtuna. 3 Furtuna izbucni pe la ora douăzeci și unu. Djerzinski ascultă ploaia, sorbind Înghițituri mici dintr-un armagnac ieftin. Împlinise patruzeci de ani: era oare victima crizei de la patruzeci de ani? Ținând cont de ameliorarea condițiilor de viață, bărbații de patruzeci de ani din ziua de azi sunt În plină formă, condiția lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În Întuneric și În tăcere; liniștea era tulburată doar de scurtele scrâșnete ale copitelor ce se frecau de pereții metalici. Pierzând Înălțime, distingea totuși, venind dinspre fundul tunelului, un zgomot surd de mașini. Își dădea seama treptat că vârtejul Îi sorbea Înspre niște turbine cu elice enorme și tăioase. Mai târziu, capul său tăiat zăcea pe o pajiște; deasupra lui, la câțiva metri Înălțime, era gura de evacuare a pâlniei. Căpățâna Îi fusese despicată În două, În plan vertical; totuși, partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
munți și În aer În apa din râuri, În cerul transformat. Pe patul tău de moarte Acum ești culcată Pe veci iubitoare Atât de-mpăcată. Vom avea trupuri reci Și doar vom fi, În iarbă, Iubita mea, Îndată Neantul va să soarbă Ființa separată. Am iubit puțin, Înainte, Sub forma noastră umană Poate că soarele, și ploaia pe morminte, Poate vântul și gerul Vor vindeca orice rană. 4 Annabelle muri a treia zi, pentru familie poate era mai bine. La moartea cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
marele mister. Pe fata din Filipine o mai apuca din când în când aleanul, dar îi ziceam : capul sus, Manuela ! Se oprește meditativă. După care am aflat că numele ei era Paula. Extraordinar. — Nu mi-e dor de casă, spun, sorbindu-mi ceaiul. Mintea îmi freamătă ca aripile unui fluture. Ce-am să fac ? Du-te acasă. Însă gândul de a mă întoarce în apartamentul meu, cu Ketterman la două etaje deasupra, îmi face greață. Nu pot să dau ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ochii lui Eddie. Ce altă meserie îți permite să-ți vezi șeful dezbrăcat ? În minte îmi vine imediat doar una singură. Ceea ce nu e prea încurajator. — Păi... o să plec acum, murmur, cu capul plecat. — Nu te grăbi așa, spune Trish, sorbindu-și ceaiul încântată. Mmm. Dacă tot ești aici, hai să vorbim un pic ! Să vedem cum stăm. — Ăă... bine. Cămașa de noapte i se cască și-i văd începutul sfârcului. Îmi feresc repede privirea și mă trezesc uitându-mă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ce fac. Găsesc pe preșul de la intrare un exemplar din The Times și vin cu el în bucătărie, exact în clipa în care feliile de pâine sar din prăjitor. Asta da viață. Mă așez lângă fereastră, crănțănind din pâinea prăjită, sorbind din cafea și răsfoind ziarul alene. În cele din urmă, după ce devorez trei felii, două cești de cafea și toate secțiunile de duminică, îmi întind brațele cu un căscat uriaș și mă uit la ceas. Nu-mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vorba, mă duc să pun de cafea. Și să văd ce face pâinea. Mă ridic pentru a o urma, dar îmi face semn să rămân unde sunt. — Așază-te. Stai liniștită. Relaxează-te. Rămân așezată în lumina filtrată a soarelui, sorbind din ceaiul cu gheață, încercând să mă relaxez. Încercând să mă bucur de acest moment în care stau pur și simplu într-o grădină frumoasă. Dar emoțiile încă îmi mai dau ghes, ca niște pești ce se zvârcolesc pe uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ba da, spune cu un glas stins. O să știu. DOUĂZECI ȘI TREI Știrea e pe prima pagină a ziarului Daily Mail. Sunt o ditamai vedeta. SAMANTHA ALEGE LEGEA ÎN DETRIMENTUL WC-ULUI. Când intru în bucătărie a doua zi dimineață, Trish soarbe din priviri un ziar, în vreme de Eddie citește alt exemplar al aceluiași ziar. — Au publicat interviul lui Trish ! mă anunță. Uite ! — „Întotdeauna am știut că Samantha e cu un cap peste menajerele obișnuite, spune Trish Geiger, treizeci și șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Aceiași ochi Întunecați. Aceleași linii fine dedesubtul lor. Barba de cîteva zile a dispărut, dar e el, categoric e el. E bărbatul din avion. Ce face aici ? Și de ce ochii tuturor sînt Îndreptați asupra lui? Acum vorbește și toată lumea Îi soarbe fiecare cuvînt de pe buze. Se Întoarce din nou și eu mă ascund repede În spatele automatului, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Ce face aici ? Nu poate să... Nu poate fi... Nu se poate ca el să fie... Cu picioare tremurînde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
50 un castronel. Nu mă Întrebați cît am dat pe băuturi). Și trebuie să recunosc, acum că știu că nu trebuie să impresionez nici o vedetă, mă simt un pic mai relaxată. — Cum Îți merge la serviciu ? o Întreb pe Lissy, sorbind din băutură. A, bine, zice ea, ridicînd vag din umeri. Azi m-am Întîlnit cu tipul cu frauda din Jersey. Tipul cu frauda din Jersey e un client de-al ei care e mereu acuzat de fraudă și face recurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și reci, izbite de viscole năprasnice. Cum de-or fi În stare să bea oamenii ăștia asemenea apă, m-am Întrebat și am căutat izvorul care se vărsa În băltoacă. L-am găsit, dar apa era la fel de lâncedă și, pe când sorbeam primele guri din ea, au apărut ei. Erau În spatele meu, la o aruncătură de băț. Țineau În mână sulițele lor grele, cu cap de piatră prost cioplită, nu ca ale noastre, subțiri și Îndelung ascuțite. Știam și ce-și spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din picioare odată cu mine! - strigă Enkim, mișcând picioarele precum un șobolan care dă să se strecoare printr-o crăpătură prea Îngustă. Am Încercat să mă iau după el, dar nici pomeneală să ducem bulumacul Încotro doream. Lunecam din ce În ce mai repede către sorb și, deodată, m-am trezit cu capul afundat În apă. Am dat să răsuflu, dar m-am Înecat și m-a cuprins spaima. Am tușit sub apă, am scos capul afară, am văzut o bucată de cer și, ciudat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
săltat pe Enkim din culcuș și am luat-o la fugă spre apă, el țopăind În piciorul sănătos. Eram așa de Însetați Încât ne-am repezit În apele ei limpezi și reci, am pus palmele căuș și am dat să sorbim câteva guri lacome. Pfuaah! - mi-a venit să dau afară și m-am chircit: apa aia limpede și frumoasă era sărată potroacă! Nici cea mai veche carne pusă la păstrat nu era așa de sărată ca marea asta blestemată! Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știe decât o singură femeie, și aia urâtă. Când vine vorba de lucruri din astea, ceilalți le pricep deîndată oricât de proști ar fi. Râseră de mine În hohote dar, În clipa următoare, se dădură aproape și prinseră să mă soarbă din ochi. Vindecătorul se uită urât la unul care dorea să-și plece capul În fața mea, gata-gata să-mi ia palma și să și-o așeze pe creștet. Omul se trase degrabă Îndărăt și râse la Vindecător. - Tu ești Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prietenii mei, Îi spun Ouedul lui Aban, căci eu l-am găsit, râse el. Am coborât burțile de piele În hău și le-am scos doldora de apă rece. Era ea cam sărată, dar Aban ne spuse că o s-o sorbim În deșert mai abitir decât cea mai bună apă pe care am băut-o vreodată. Am mai mers o vreme, trecând peste un șir de dune Înainte ca soarele să apuce să dogorească și am ajuns la poalele unei stânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bour din cei mari, undeva pe la poalele munților de acasă. Restul turmei era tare aproape de fârtatul lor care se lupta vitejește cu lupii cei vajnici, cei din care se trăgea neamul meu. Eu mă făcusem una cu pământul și-i sorbeam din ochi și pe unii și pe ceilalți. Deodată, lupii reușiseră să-l doboare pe bourul ăla uriaș și se repeziseră să-l muște, care de picioarele din spate, care de ceafă, care de burtă. Bourul era Însă puternic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
scuturând capul. Krog trebuie doar să termine călătorie. Atât. Iar lui Logon Îi e teamă pentru călătoria lui Krog. Și pentru... Krog. Spusese asta nu știu cum, de mă trecură fiorii. Era bărbat tare frumos și se uita la mine de parcă mă sorbea din ochi. Ce fel de femeie lăsase el acasă, atunci? - De ce-ai pornit pe drumul ăsta, Logon? - Pentru că Logon nu poate altfel. Pentru că Minos e tată lui Logon. Pentru că Logon crede În Krog și călătorie. - Tu?! Fiul lui Minos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
niște vin din acela... - De ce n-ai spus mai devreme? - pufni el În râs și Îl chemă pe unul dintre mărunțeii lui N’jamo. Netrebnicul! Căra cu el o burtă dintr-un fel de vin amărui, pișcător. Am dat să sorb din el precum un bou Însetat, dar Logon mă opri: - Când am luat-o pe urmele tale, Îmi spuse el zâmbind galeș, am trecut și prin pădurile dese de la Miazănoapte, pe la niște neamuri de oameni Înalți și blonzi. Ei aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la țâțele femeii mele. Se urcă pe burta lui Nunatuk, străduindu-se să-și facă loc Între Marea și Omăt. - Și Unu! Și Unu! - se ruga el dar, până la urmă, se lăsă păgubaș. Se lăbărță Între ceilalți doi prunci și, sorbind-o din ochi pe Nunatuk, se apucă s-o mângâie pe față. Mama Nunatuuuuk, mama Nunatuuuuk... tot spunea el. Se auzi un tropot de pași grei. Apoi, un fornăit. Tresărirăm, dar nu era decât un animal din acela mare, frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
căscară și păru să adulmece. După o vreme Însă, se lăsă păgubaș și se apucă să mă scotocească din priviri. - Ce vrei? - Curând o să dăm lupta de sânge. - Trebuia să vină și asta. Nu se mai putu abține și mă sorbi din ochi. Of, of. Prăpăditul ăsta abia mai sufla și nu mai avea nici o putere. Nici măcar asupra lui, darămite asupra mea. Iar eu aveam putere prea multă. Mi-a fost cumplit de greu să i-o spun, dar n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mijlocul satului, cei ce priviseră lupta s-au prăbușit În fața noastră, a lui Krog și a Vindecătorilor lui, la fel cum ar fi făcut-o În fața lui Scept și a căpeteniilor sale, dacă izbânda ar fi fost a lor. Mă sorbeau din ochi - pfuuh, de ei mi-era și mai silă decât de Logon. Unii au dat să mă atingă și, din noaptea aceea a rămas că niciodată, nicicum, căpetenia să nu fie atinsă de supuși. În loc să-i Înfurie, porunca mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ceșcuța și a dus‑o spre gură. Dacă mi s‑ar fi propus să fac un rămășag, aș fi avut șanse mari de a prevedea rezultatul. Pete maronii au răsărit pe reverul sacoului nou. Era inevitabil - o fatalitate. Ravelstein Își sorbea Însă espresso‑ul; capul Îi era dat pe spate. Am tăcut mâlc, Întorcându‑mi ochii de la pata lătăreață, cafenie, de pe sacoul Lanvin. Un alt soi de om ar fi simțit pe dată că se Întâmplase ceva - poate un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
le‑aș cere să Închidă ferestrele, mi‑a replicat Rosamund. Dar nu crezi că ar trebui să te examineze un doctor? E un doctor francez pe strada asta. I‑am văzut de zeci de ori plăcuța. Stăteam pe terasă și sorbeam un pahar de vin Înainte de cina pe care știam că nu voi putea s‑o ating. Am mâncat măslinele umplute pe care mi le‑a servit Rosamund. Mie Îmi plac măsline umplute cu fileuri de anșoa, În stil spaniol. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
viață nouă! Deviza noastră va fi: hârtie și cerneală! ARTUR: Hârtie și cerneală! GARDIANUL: Mă duc să le-aduc! (Iese.) Hârtie și cerneală! ACTUL II (ARTUR și CĂLĂUL au rămas singuri; primul este relaxat, entuziasmat; al doilea este abătut și soarbe des din sticla pe care a păstrat-o.). CĂLĂUL: Nu e bine să începeți cu plângeri... Nu e bine... Mai aveți atât de puțin de trăit și începeți cu plângeri... ARTUR (Tandru.): Grubi, zău... Înțelege-mă... Nu pot să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]