35,079 matches
-
în brațe. Când ne opream pentru citirea rugăciunii și ne așezam în genunchi, nu puteam suporta fierbințeala pământului. Părintele ne îndemna să răbdăm, că zicea el, pentru răbdare se primește răsplată. Și răbdam. Ne întorceam acasă obosiți, dar plini de speranță. Și Dumnezeu nu ne lăsa. Oamenii așteptau un tunet și el se făcea auzit. Și cu el venea ploaia cea mult așteptată, ploaia cea binefăcătoare, ploaia cea care bucură, mângâie, liniștește, și curăță. Ploaia cea care vorbește în măsura cât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Am luat viza pentru Spania. Plec împreună cu cumnatul meu Vasile, iar el are acolo pe cineva, din rude, care ne-a promis să ne ajute la început. Acum zice că se începe culesul merelor și al perelor, așa că avem o speranță. Bine, draga mea, tu să te liniștești și să începi pregătirea de întoarcere. Vorbim mai târziu, când vei fi mai liniștită, bine? Ai grijă de tine. - Bine, bine... și voi aveți grijă... Maria, de fericire, i se părea că zboară
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tot felul. Multe i-a fost dat să trăiască, greutăți, lipsuri, dezamăgiri, dar nu spunea de ele celor de acasă. Credea că, într-o bună zi, se va schimba ceva, se va uita Dumnezeu și la el. Nu-și pierdea speranța. Se ruga mult. Avea un loc știut numai de el, într-un munte din apropierea orașului, ce semăna cu o peșteră mică, unde se ducea mereu când vroia să se roage. Nu avea carte de rugăciuni cu el, uitase să o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
domnul Alexa Șandru,învățător pensionar. La plecare, după prima mea vizită la Zimbru, învățătorul mi-a spus din poartă că, deși nu prea vede cum aș putea eu să ajut comunitatea lor atâta vreme cât nu le dau nici un ban, totuși are speranța că venirea mea este un semn că nu au fost complet uitați. Am înțeles atunci din cuvintele lui că, deși se străduiau să facă ceva pentru satul lor, oamenii din Zimbru trăiau într-o izolare lipsită de speranța că cineva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
totuși are speranța că venirea mea este un semn că nu au fost complet uitați. Am înțeles atunci din cuvintele lui că, deși se străduiau să facă ceva pentru satul lor, oamenii din Zimbru trăiau într-o izolare lipsită de speranța că cineva din afara comunității se va interesa vreodată de ei. Timp de șase luni (octombrie 2002-martie 2003), am lucrat ca facilitator comunitar al Centrului de Asistență Rurală în acest sat. Au urmat apoi mai multe luni de consultanță. După doar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
la care au renunțat, de greutăți și de singurătate, de veșnica grijă a zilei de mâine care te face să nu gândești mai departe de blidul de mâncare de pe masă, dar și despre prietenie, întrajutorare, voie bună, feminitate, proiecte și speranțe pentru o viață mai bună. Grupul s-a schimbat și el în timp - unele femei s-au retras, altele noi au venit -, dar nucleul a rămas constant. Ora 2 a zilei de miercuri a devenit o oră la fel de importantă ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
economice. Fenomenul de creștere a optimismului social din perioada 1994-1995 a corespuns cu perioada de început a redresării economice. Nivelul de vârf al optimismului a fost atins în toamna anului 1996, înainte și după alegerile generale, ca o expresie a speranței populare că o schimbare politică de la stânga la dreapta ar fi putut duce la o viață mai bună. Punctul cel mai scăzut pe curba optimismului s-a înregistrat în 1999 (vezi figura 16). Fenomenele de frustrare sunt legate nu doar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Aceste desene îmi aduc aminte de "Evanghelia după Isus Cristos" a lui Jose Saramago. O blasfemie la adresa lui Dumnezeu spun unii, un protest împotriva formelor rafinate de autoritarism spun alții, lumea se prelinge printr-un tunel, e puțină lumină, uneori doar speranța de la capătul tunelului, ne adâncim tot mai tare în beznă chiar dacă celebra partidă de vânătoare a lui J.J Rousseau îl determină pe Kant să-l considere pe autorul acestei inedite metodologii un Newton al teoriei politice. 16 noiembrie 2009
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mă interesează la această cină să aflu cât mai multe despre Australia, impresii de la fața locului, nu dintr-un ghid turistic, și mai ales informații despre viața aborigenilor. Ceea ce știu este extrem de sumar. Aveam să aflu spre sfârșitul vizitei că speranțe mele erau deșarte. Ignoranța românilor de aici decurge din lipsa lor de dorință de a afla lucruri noi, mai întâi fiindcă majoritatea celor care au venit aici vor să câștige bani și muncesc până mor, fără să îi mai intereseze
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nebunul prin toată casa. Ba prin buzunare, ba cine știe pe unde prin casă, ba prin rucsac, unde sălășluiește o dezordine îngrozitoare. Dacă se întâmplă ca acestea să-i cadă în rucsac și dacă e și nervos, nu e nicio speranță să le găsească până nu deșartă tot conținutul acestuia și nu ia la mână obiect cu obiect. De data asta a găsit cheile în unul din buzunarele hainelor cu care iese în oraș. În timp ce învârte cheia în yală, intră din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
iubitul ei cu pistolul îndreptat spre ei, cu o față palidă de om mort. Stă lângă trupul mumificat al Mariei și o roagă să-i aline durerea, își simte trupul sfârtecat, s-a așezat lângă trupul uscat al Mariei cu speranța că va putea trece în moarte așa cum a trecut Maria, după o febră cumplită, în timp ce ea cânta la pian. Își mișcă cu greu degetele, închide ochii în timp ce își desenează clapele pianului în creier și începe să cânte, vrea să readucă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
drumul tău către șantier, abată-te un pic și pe la Miliție și-l întreabă pe colonelul Priboi dacă n-a aflat ceva, dacă nu a găsit un fir, în fine, un semn, cât de palid care să ne dea o speranță. Te rog, Alex, te rog. Și... când ajungi la serviciu, dă-mi un telefon... Dacă ai ști tu cât aștept eu clipa aceea, clipa aceea...! * Ina îl văzuse pe Jan încă de cum deschisese poarta și îi ieși în întâmpinare. Îl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un biet copil, dus de vitregiile sorții și nevoit să trăiască departe de părinții lui de sânge. Dacă Jan ar vrea să încerce, măcar să încerce să-i contacteze pe cei din șatră, gândi ea. Dar Jan nu le dăduse nici o speranță în acest sens. Obosită de atâtea frământări ale sufletului, adormi pe o melodie ce o exersa Mihăiță la vioară, în camera alăturată, de câteva zile. Cânta așa de frumos! În serile cu lună plină, copiii șatrei, de la gângurașii însoțiți de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe chipul băiatului său un nor care-i umbri întreaga ființă, tatăl continuă: - Deocamdată nu trebuie să ne facem griji, mai e timp... Știi, mo, uneori și timpul poate să ajute oamenii. Nu voia cu nici un chip să-i spulbere speranța fiului său la care ținea ca la ochii din cap. 1 șukară - frumoasă - Mi-e gândul greu, tată, că n-o să-ți ajungă toată agoniseala ta ca să poți s-o cumperi pe Voica, și mi-e așa de dragă...! - Teama
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dar nu prea departe de locul unde abureau oalele și soarele acela din ceaun care fierbea în draci. Și câinii părăsiră locurile de odihnă de sub căruțe, apropiindu-se cât putură de mult de focurile la care licărea și pentru ei speranța unei bucăți de mămăligă. Așteptarea face ca uneori timpul să dobândească dimensiuni greu de imaginat. Răsturnarea mămăligii și punerea în străchini a mâncării curmară neliniștile. Masa decurse în tăcere. Cine ar mai fi avut chef de taifas, când fasolea râdea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aparențe, greșea? Nu-i rămânea decât să-i raporteze comandantului ceea ce credea în legătură cu descoperirea din șatra lui Iorgu Stănescu. Acesta va hotărî cum să se procedeze mai departe, ce curs trebuia să dobândească cercetările, în care înmuguriseră câteva semne de speranță privitoare la rezolvarea acestui caz atât de complicat, nimeni nu știa. Locotenentul, ajuns în sediul Miliției orășenești, urcă scările până la etajul întâi, dar în fața ușii pe care scria COMANDANT, ezită o clipă, dacă să bată sau nu la ușa acestuia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu-i poate lipsi de un copil care văzuse lumina zilei în șatră. La despărțire, colonelul Priboi căută câteva cuvinte liniștitoare pentru familia Georgescu, ce părea a fi bulversată cu totul. Aceștia aveau acum impresia că acea palidă lumină a speranței, în care crezuseră, se depărtase de ei plutind pe zări înnegurate fără putința de a-i defini conturul. - Va fi greu, mai spuse colonelul, dar să avem încredere în dreptatea pe care numai justiția o poate stabili. Noi vom înainta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dovedi, încă din start, a fi deosebit de complicat. Argumentările unei părți erau demolate de partea adversă ceea ce crea o situație dificilă, îngreuind mult mersul normal al rezolvării cauzei. Instanța era obligată să dea curs probelor propuse, parcurgând toate etapele în speranța unui final just, hotărârea judecătorească fiind în măsură să ofere părților în litigiu asigurarea respectării legislației în vigoare. Imparțialitatea justiției trebuia să poarte însemnele adevărului și dreptății, dar cum bine se știe, unii avocați au marele merit de a face
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fără să-și vorbească, doar privindu-se din când în când. Pe fețele lor se putea desluși acea strălucire care dă oamenilor puterea de a trece peste toate vămile și vămuirile sortite trăitorilor acestui pământ, un nume fără egal, steaua speranței. Intrând în casă, Alex îl căută pe Mihăiță peste tot. Negăsindu-l, începu să-l strige. Acesta apăru răvășit din ascunzătoarea sa provizorie, tremurând încă de teama care îi intrase în sânge. - Uite, Mihăiță, de astăzi Vișinel va sta la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe picior de egalitate. De fapt, dacă se gândea ea bine, în mâinile lor se afla întreaga putere, de a stabili câtă lumină și cât întuneric va fi de acum înainte sub acoperișul acestei case. Deși Ina își pusese toate speranțele în contribuția lui Mihăiță la încălzirea atmosferei, ea observă în mai multe prilejuri că relațiile între cei doi copii se cimentau greu. Întrezărind prezența unei stări glaciale dintre ei, în una din zile, când Mihăiță se afla singur cu ea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Acasă nu suflară o vorbă despre cele întâmplate pe terenul de fotbal, dar din ziua aceea, relațiile dintre Mihăiță și Vișinel luară un alt curs, încălzindu-se nebănuit de mult. Părinților nu le scăpă transformarea survenită. În sufletul lor înflori speranța că în locul unor întunecimi, își făceau loc câteva raze de soare. De-a lungul școlarității, Vișinel avu parte de mai multe altercații care s-au soldat cu pumni și picioare primite la nimereală, dăruite mai ales de către unii conșcolari din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu ar fi acceptat o asemenea propunere. A doua zi, imediat după ce părinții plecau la treburile lor, Vișinel o lua de la capăt, mai înverșunat, mai hotărât să izbândească. Dar nici în zilele ce urmară ușile nu i se deschiseră; flacăra speranței, ce sălășluia în sufletul său, începuse să-și topească lumina precum o lumânare de ceară ajunsă aproape de punctul terminus. Cum epuizase aproape toate locurile pasibile de a avea oferte de muncă, fiind și sâmbătă după amiază, se înscrise pe lista
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
până în picioare, zise: ce părere ai dacă s-ar ivi ocazia să-ți ofer o locuință, o garsonieră în zona fabricii de ulei, nu e una cu confort sporit, dar e o locuință? - Ar însemna că totuși, așa cum se spune: speranța moare ultima! - Deocamdată trebuie să mă edific, dacă n-a fost ocupată. A fost refuzată de mai mulți solicitanți pentru un spațiu locativ, poate și pentru faptul că e confort patru. Dar oricum, e o locuință. Dacă e disponibilă... Se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
voia să ne transforme în temători, umiliți și docili făuritori ai societății socialiste multilateral dezvoltate. Acribia lui Sorin Cotlarciuc face să găsim îin nuce, evident!) în volumul său o adevărată istorie a muzicii progresiste, a muzicii care ținea aprinsă flacăra speranței în sufletul unei generații pe care comunismul o condamnase la anchilozare sufletească, îndoctrinare roșie, gulag național. Pentru fiecare formație, autorul realizează o fișă în care notează „anul nașterii”, componența, albumele cele mai importante și titlul cîtorva hituri lansate. Sunt paginile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
70 care să nu fi ascultat îpentru a se scutura de zgura îndoctrinării scorniceștene) minunata emisiune muzicală „Metronom”, a neuitatului exilat Cornel Chiriac, la 7 postul de radio Europa Liberă, ce le întreținea românilor rezistența anticomunistă și le păstra neadormită speranța că într-o zi vor scăpa de ciuma roșie. Chiar dacă pare o simplă și inofensivă înșiruire de nume străine și de titluri de cîntece în limba engleză, „lista lui Sorin” are un impact emoțional ieșit din comun, are valoare de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]