11,560 matches
-
să contribuie mai mult la o astfel de societate permisivă și tolerantă. Noi n-am plecat de acasă de săraci ce eram, și nici din lipsa șanselor de reușită. Aveam ce ne trebuia. Cu toate acestea, în 1990 m-a speriat intervenția minerilor în capitală. Când forța brută își face dreptate cu parul, ba chiar este încurajată și instigată de la vârf...iar apoi i se multumește pentru grija pe care a avut-o pentru rondurile de flori...atunci m-am simțit
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU MILENA MUNTEANU (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353452_a_354781]
-
îngenuche În metanii lungi păna la pămănt, Lacrima din frunze, dorul parcă-l plănge, Strune de viori, coarde iar vibrănd. Iarna nu mai pleacă, trenul e în gară, Calatorii așteaptă, peronul e plin, Teii- înmuguriți nu plesnesc în floare, Sunt speriați de norii negrii - fumurii. Doamna supărată iși duce valiza, Trenul se urnește, șinele trosnesc, O batistă albă de brocart sărută Un obraz în lacrimi și la drum pornesc. Primăvara vine ca o domnișoară, Parfumată iarași cu miresme vii Lacrămioare albe
VINE PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353517_a_354846]
-
călătorule? îi șopti fata la ureche. - Probabil le-a fost frică că pot lua foc tablourile astea. - Sîsst, ți s-a urât cu libertatea , vrei să te audă cineva și să te trezești după gratii? îl avertiză ea uitându-se speriată în jur să vadă dacă cineva este în apropierea lor. Oricum, dacă te întreabă cineva, să spui că ți-am prezentat aceste minunate tablouri. Uite, acolo, în centru este tovarășul secretar general, Gheorghe Gheorghiu Dej... Șerban râse. - De unde știi tu
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
și ea pipăită pe ici pe colo prin părțile esențiale? făcu mai departe pe curiosul Andrei. - Ce pot să-ți spun decât că suntem pe drumul bun. Doar nu ai fi dorit să mă comport în așa fel încât să sperii vânatul. Eu trebuie doar să-l stârnesc, să-l aduc în cătarea puștii. Tu vezi, Mariane, și fă rost de bani până atunci. Sper să te descurci cu paraii pentru o seară la Club Traian. Dacă nu,...vii la taica
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
timp. Domnul Trifan ce mai face? Dar fiica? - Ce să facă? Tocmai ce ne-a alungat pe amândouă din casă. - Cum asta doamnă? întrebă intrigat Ștefan. - Vrea să plecăm pe litoral, la mare... - Aa, de ce nu spuneți așa? M-ați speriat. Și doriți să veniți la mine? - Păi, așa ziceam. Să dăm curs invitației din luna mai. Ce, ați uitat de ea? - Eu? Cum să uit, doamna Trifan? De atunci am tot așteptat să vă hotărâți, minți el cu nonșalanță. Când
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353538_a_354867]
-
de cultură și erudiție. Cultură, civilizarea, emanciparea în sensul larg dar adânc al cuvântului, accesibilă tuturor muritorilor de rând. Cultură pentru ei este un surogat ieftin și captiv, pentru ca forța care vine din cultură și care aparține spiritelor superioare îi sperie, le e frică că-i desfigurează. Apelează rapid la „crimă și la preparatele vegetale”, apoi satisfăcuți dau raportul, iar în momentul în care le perturbi, proiectul, fac totul, prin micimea lor să te elimine, pentru că ei sunt incapabili să se
ODISEEA UNUI DESTIN POLITIC de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352739_a_354068]
-
net...femei frumoase și muribunde... Le însoțea, ca un înger al morții, în ultimele lor voiaje...cu destinații cât mai plăcute...în țară și în străinătate. Unele îi plăteau ele, doar să fie însoțite...cu altele făcea nemțește. Erau femei speriate de perspectiva iminentă a morții...cărora le oferea tandrețe, sprijin moral...Erau leșinate pe el...de la chimioterapie... Femeia...și diagnosticul... Avea chiar un album...Ne-am uitat pe net...la contul lui...poze cu ele...în croaziere...la munte...la
ANDY de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352759_a_354088]
-
regulate și frumos proporționate constatând că frumusețea ei pare născută în alt univers.Și vrăjit de frumusețea ei,scap lanterna din mână provocând un zgomot înfundat pe care ea îl aude și speriată fiind,ridică felinarul de pe pământ. -Nu te speria șoptesc eu încercând să o calmez,eram prin zonă și ți-am văzut lumina și împins de curiozitate,te-am privit din spatele acestui tufiș! Ea mă asculta cu atenție apoi ridică felinarul la înălțimea umerilor ei pentru a mă vedea
ÎNTALNIRE CU PARFUM DE VIS de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352777_a_354106]
-
mă asculta cu atenție apoi ridică felinarul la înălțimea umerilor ei pentru a mă vedea mai bine și constatând că sunt un tanar slăbuț cu o privire sfioasa dar și foarte drăguț,îmi zâmbește apoi coboară felinarul. -Nu m-am speriat dar mă întrebam ce cauți pe aici.Eu sunt Mia! -Iulian e numele meu spun eu apropiindu-mă de ea și obijnuiesc să vin în acest loc pentru a admira apusul și uneori,ca acum,mă prinde noaptea visând cu
ÎNTALNIRE CU PARFUM DE VIS de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352777_a_354106]
-
granit și se așeza pe o bancă pentru a se relaxa. Și-n timp ce admira natură din jurul său,un fluture timid i se așeza pe genunchiul drept,Ionașcu nu îndrăzni să se miște temându-se că mișcarea lui va speria fluturele ce-și mișcă aripile într-o continuă alintare a realități. Fiind prins în această plăcută îndelednicire ce constă în a admira frumosul colorit al fluturelui,nu observă că o fată nu prea înaltă,cu părul blond și ochii căprui
TABLOU DE VARĂ de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352780_a_354109]
-
britanici despre care ne-am obisnuit să tot auzim în ultima vreme nu au studiat acest lucru. Să fie oare vorba de încăpățânarea oamenilor de știință de a studia un personaj (și puterile lui) inventat de Biserică doar pentru a speria oamenii credincioși? Se mai zice că răutatea este genetică, ea fiind moștenită de la părinți și bunici. Dacă am presupune adevărata această ipoteză, că genetica este de vină și anume că ceea ce este scris în genele familiei afectează automat toate generațiile
DESPRE RĂUTATE ŞI PROSTIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352808_a_354137]
-
Mă necăjiți, domnule profesor? Eu credeam că astăzi, nu peste câteva zile. - Dați-mi voie să mai glumesc din când în când cu pacienții, mai ales cu cei ca dumneavoastră, care sunt disciplinați și respect prescripțiile medicale recomandate. - M-ați speriat, domnule profesor. Cred că pot să-i însoțesc pe acești bărbați voinici acasă fără teamă. Avem multe de povestit, așa că vă rog să dispuneți externarea începând cu ziua de astăzi. - Bine, doamnă Trăistaru. Să vă consult un pic, să vă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
de multe minute. Când era să ieșim din parc, s-a oprit brusc, s-a înălțat pe vârfurile picioarelor, mi-a luat obrajii între mâini, depunând cel mai grozav sărut pe gura-mi încă hlizită de râsul neîncheiat și, parcă speriată de ea și de ce făcuse, a luat-o la picior de parcă ar fi sprintat pentru încheierea vreunui maraton. -Bravo ei! zise apreciativ Miramoț. -Bravo! Bravo! Dar nebunul de mine îi cerea a doua zi să ne logodim, căci, înainte de orice
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
zi de dimineață , Șoricelul își vâră iar fața ascuțită în clasă : - Astăzi învățăm să facem injecții! Cu ser fiziologic! Și ca să înțelegeți bine, veți face unii pe alții. Ne uităm nedumeriți unii la alții și apoi la el. - Nu vă speriați, până acum așa i-am învățat pe toți și n-a murit niciunul! Și ca să vedeți cât e de simplu, vă las să alegeți partenerul. Cineva de lângă mine îmi șoptește: - Alege-l pe Stan ca să te răzbuni! Ceilalți râdeau în
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
plin, căci s-a finalizat cu o orgie sexuală în trei. Ce femei bine dereglate sexual și cu imaginație ieșită din comun, exact pe placul meu !” gândi Nicky. „Dar nu-i mai spun Cristinei și acest lucru, să nu o sperii”. - Nu vrei să mergem la un film video? spuse el Cristinei. Colegii săi de facultate, amatori de afaceri organizau în casele proprii vizionări de filme, în special cu conținut sexual, aceasta fiind singura cale posibilă, în acea epocă. În local
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
le fie șef. Îl atrăgea la nebunie vulgaritatea acestora. I-ar fi plăcut să se comporte ca șoferii, să vorbească ca ei ...dar era târziu și trebuiau să plece acasă. Nicky o sărută pe Cristina rapid, protocolar, ca să nu o sperie și să se mai întâlnească cu ea și altădată. Pe drum, Nicky se gândi la Dorin, fratele său mai mic. Era exact opusul lui. Dar ținea foarte mult la el și se uita la el ca un sfânt. Tot ceea ce
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
Într-un târziu, auzi de o doctoriță mai în vârstă cu cincisprezece ani mai mare ca Dorin, Alina, dar care făcea crize de nervi pacienților. Când o apuca urla, zbiera și arunca cu ce nimerea. Și cei din jur fugeau speriați de ea. Nu o dorea nimeni ca soție. Deși visul ei dintotdeauna era să se căsătorească. Trecuse de treizeci și cinci de ani și nu avea niciun pretendent. “E tocmai nimerită pentru Dorin”, gândi doamna Măslină. Fiul său, molcom și absent la
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
dureau groaznic din pricina arsurilor - pe corpul lui Ghiorghiță, ortacul lui. Pe mâini, pe picioare, apoi pe partea de jos a trunchiului, după care mâinile lui urcară către pieptul acestuia și atunci simți lichidul cald care îi acoperi palmele. „Sânge!” - realiză speriat Istrate. Vru să prindă în mâini capul lui Ghiorghiță, dar rămase încremenit. Ortacul lui nu-l mai avea. Îi fusese smuls de suflul celei de-a doua explozii. „Nuuuuuuuu ! Nu se poate ...!” - urlă în sinea lui minerul neputincios. ................................. După un
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
bine, căci nimic nu descumpănește mai mult pe dușmanul tău decât binele pe care i-l faci ca răspuns la răul pe care ți l-a făcut. Asta înțeleg eu prin îndemnul christic: "Întoarce și celălalt obraz!". (P. S.): Nu vă speriați, ar fi extraordinar dacă eu însumi aș urma întotdeauna proprile-mi îndemnuri (cele de mai sus, dar și altele care-mi vin în minte atunci când stau față în față cu propria-mi conștiință). Dar, de cele mai multe ori, n-o fac! M-
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]
-
octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Suntem unul Mă scol când poala noptii încă ține Un cer de lacrimi verzi deasupra ta, Ca ochii mei îndrăgostiți de tine Și plec să te-ntâlnesc, altundeva. Pe vârfuri trec ușor să nu te sperii Respiri profund, te simt cum adormit Mă urmărești subtil, printre puzderii De stele...Și-ți las somnul liniștit. Numai un pic de tot întorc privirea Nu mi-e deloc ușor! Ce mult aș vrea Să te ating, să-ți dăruiesc
SUNTEM UNUL de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353025_a_354354]
-
Ecleziast a cutremurat toate generațiile prin adevărul care-l conține: „deșertăciune a deșertăciunilor, totul e deșertăciune și vânare de vânt!” Masă pe care scriu, ieri a fost un copac falnic. Mâine va fi cenușă... Din mugetul taurului care m-a speriat alaltăieri pe izlaz, azi am auzit doar sunetele zdrângului și pocnetele biciului făcute din pielea lui. Mâine și ele vor fi pulbere sau cenușă..., se spune într-o frumoasă lecție indiană de înțelepciune. Toți am venit aici, pe Pământ, pentru
DESPRE POEZIE CA SEVĂ A VIEŢII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354289_a_355618]
-
o ureche pentru că doar atunci când ți-e lumea mai dragă ți se întâmplă cel mai neașteptat eveniment. Ti s-a întâmplat ca atunci când mergi în vizită la părinții iubitului tău sau într-un restaurant să te simți ciudat? Nu te speria, e ceva normal, mi s-a întâmplă și mie, si prietenei tale cele mai bune, și mamei și bunicii tale. Omul este cea mai adaptabila ființă de pe această planetă, tot ceea ce îți cer este să fii naturală, lasa-te pe
A DOUA PARTE) de DIANA ILIA în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354329_a_355658]
-
sau proza - pe an. Dacă sunt tineri atrași de poezie, îi sfătuiesc să citească mult, să vadă ce este și cum se face poezia bună. Să citească multă poezie și multă critică de poezie. Apoi, să exerseze, să nu se sperie de eșecuri și să exerseze iar. Fiindcă a scrie poezie este ceva de foarte mare importanță. Poate cineva să spună că el însuși este o pierdere de timp, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, care și-ar fi irosit
CÂND EXPERIENŢA VIEŢII IA FORMĂ DE POEZIE. INTERVIU CU POETUL CREŞTIN IONATAN PIROŞCA [Corola-blog/BlogPost/354307_a_355636]
-
apoi cântă de bucuria așchiilor de viață da. iubirea pământeană o aud ca pe o caracatiță cu aspect de gând cum foșnește în rădăcinile ciupercilor mereu culese nealese ridicate aruncate în sacii logic aranjați în camioanele indiferenței acum tac. zgomotul sperie pământul iar trunchiurile copacilor defilează static printre umbrele ciupercilor odată roșii odată albe picioare fără pași la umbra lor Anne Marie Bejliu, 20 septembrie 2014 Referință Bibliografică: iubirea / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1360, Anul IV
IUBIREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354406_a_355735]
-
mult, cei care dețin câini în casă, mai mulți ani, încep să semene cu câinele la față. Am întâlnit o femeie de 30 de ani care plimba doi câini lup. I-am spus să-i țină în lesă căci o sperie pe nepoțica mea. Atât mi-a trebuit că am îndrăznit să-i atrag atenția pentru a respecta legea. -Ce ai cucoană cu câinii mei!? Nu-i dau pe zece bărbați și pe zece copii! Am tăcut, ținând de mână fetiția
CÂINELE STĂPÂNUL OMULUI? POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354395_a_355724]