4,031 matches
-
interioară și, datorită ei, personajul continuă să domine filmele pe măsură ce acestea se umplu tot mai tare de efecte speciale și de jucărele tehnologice. Comparați cu inteligența Bond-ului lui Roger Moore și veți vedea că aceasta se reduce la o sprînceană ridicată și la un zîmbet zeflemitor : e o caricatură de inteligență. Nemaiexistînd nimic care să-l tensioneze, faimosul calm al lui 007 e mereu pe punctul de a degenera mai întîi în rigiditatea unui manechin de ceară și mai tîrziu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dați seama cu cine aveți de-a face. Notă a fost c)pitan În armată rus) și a luptat contra germanilor pan) În 1945. A fost r)nit grav de trei ori. Are tr)s)turile familiei - ochi c)prui, sprâncene arcuite, ten m)sliniu, p)rul alb. În plus, are În gur) coroane de aur, produse ale artei dentare rusești. Din compania să f)ceau parte criminali eliberați din Închisoare În timpul r)zboiului. Notă este c)lit În r)zboi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
m) Întreab) ce vârst) am. Dup) care Îmi spune: —Și eu am șaizeci de ani. Vorbim În spaniol) - sau mai degrab) În ladino*. E un tip fermec)tor: Îi tremur) puțin mâinile, dar tunde excelent. Are ochii albaștri și niște sprâncene mici, albe, stufoase. Îi vorbesc despre Hubert H. Humphrey și o scânteie albastr) i se aprinde din nou În ochi. Un fel de fort) b)trâneasc) ce d) putere trupului s)u. Îl ador) pe Hubert H. Humphrey. Pe toți
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
amic la Ierusalim. Urc)m niște trepte de piatr) care nu se mai sfârșeau, pe un soare c)lduț; Weisgal se oprește și zice: — Am acum optzeci și unu de ani. Optzeci și unu, stii, nu-i totuna cu optsprezece. Sprâncenele sale fine s-au ridicat a mirare. P)rul lui alb se desface În p)rți, rev)rsându-se bogat pe spate. Cu respirația un pic ț)iat), conținu) s) urce cu pardesiul lui larg, frumos, cu guler de catifea. Se
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
arătat extrem de deschisă față de artiștii străini de valoare și a Încurajat experimentul, finanțând substanțial căutarea de nou În artă, spre deosebire de alte țări, printre care și - trist, dar adevărat - România, unde avangarda a fost și este privită Încă și azi cu sprâncene ridicate. „Trebuie ascultat cu tot trupul și, ca să ajungi acolo, e nevoie de mult antrenament!“ Nu doar În voce, dar prin simpla prezență printre noi, Începea să se simtă acea liniște specială pe care Brook o iradiază fără nici un efort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la Los Angeles și la Londra, pe West End, cu un contract limitat. Evident nu eram un regizor destul de comercial ca să concurez cu un musical născut În paradisul businessului uptown. În același timp, colegii și jurnaliștii din avangardă ridicau din sprâncene, Îngrijorați pentru traiectoria oscilantă a carierei mele: „Cum e posibil ca după greci, Shakespeare, Brecht, Cehov sau Strindberg să ajungi la Jacques Demy? Nu ți se pare că te Înjosești?“. Nu mi se părea. O dată chiar m-am Înfuriat când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nerăbdătoare să le transmită colegilor români tehnicile vocale fără de care aceste texte unice nu ar fi căpătat viață. A fost o vară de neuitat. Toată lumea era pasionată și total angajată În lucru. Au fost și critici care au ridicat din sprâncene, Întrebându-se de ce e nevoie la Național de un asemenea experiment. Toți cei care au fost distribuiți În Trilogie au Înțeles ideea de a lucra Într-un spirit nou, dar și-au dat seama repede că entuziasmul nu e de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Dar, când a auzit de proiectul nostru, mi s-a părut că a căzut pe gânduri. „Creștinește vorbind, Părinte, este neîngăduit să arăt Într-o biserică cum un fiu Își omoară mama?!“ Cazacu, parcă Îl văd și acum, Își ridică sprâncenele stufoase, șovăie cam Încurcat, curățându-și sutana de scame imaginare, ca să câștige timp. „Sigur, ce face Oreste nu prea corespunde cu preceptele ortodoxiei noastre. E un păcat fie și doar să porți gând rău părinților care ți-au dat viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu s-ar antrena consecvent? Un actor, odată ce are diploma, un pic de succes și câteva admiratoare care Îl numesc deja „maestre“, dacă Îl Întrebi cum s-a pregătit În ziua aceea, Îți râde În nas sau te privește cu sprâncenele ridicate. De aceea sunt rari cei care mențin acea prospețime pe care Zeami, În cartea sa despre tradiția secretă a teatrului Nô (cea mai importantă dintre cărțile care s-au scris despre teatru), o numește „floarea vie“. Acolo sunt descrise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu o mică scobitură, când e privit din profil; nasul Korff (de exemplu al meu) este un frumos organ germanic, cu o șa osoasă Îndrăzneață și un vârf cărnos ușor arcuit, cu o tăietură distinctă. Nabokovii Îngâmfați sau uimiți au sprâncenele ridicate, dese doar spre nas, subțiindu-se spre tâmple; sprânceana Korff este mai frumos arcuită, dar la fel de rară și ea. Altminteri, Nabokovii, pe măsură ce se află Într-un colț tot mai Îndepărtat al galeriei de tablouri a timpului, se alătură chipurilor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Korff (de exemplu al meu) este un frumos organ germanic, cu o șa osoasă Îndrăzneață și un vârf cărnos ușor arcuit, cu o tăietură distinctă. Nabokovii Îngâmfați sau uimiți au sprâncenele ridicate, dese doar spre nas, subțiindu-se spre tâmple; sprânceana Korff este mai frumos arcuită, dar la fel de rară și ea. Altminteri, Nabokovii, pe măsură ce se află Într-un colț tot mai Îndepărtat al galeriei de tablouri a timpului, se alătură chipurilor neclare ale Rukavișnikovilor, familie din care nu i-am cunoscut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scriindu-le, sentimentala și infatuata Madame de Ségur, născută Rostopchine, franțuzea atmosfera autentică a copilăriei ei rusești, care o precedase pe a mea cu exact un secol. În ceea ce mă privește, când dau din nou peste necazurile Sophiei - n-avea sprâncene și era moartă după smântâna groasă - nu numai că sufăr sau mă bucur exact ca unchiul meu, dar mai sunt supus și unui alt chin - amintirea mea despre el, retrăind copilăria lui prin intermediul acestor cărți. Revăd camera mea de școlar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
intempestiv În existența noastră În decembrie 1905, când eu aveam șase ani și fratele meu, cinci. Iat-o. Văd foarte limpede părul ei negru abundent, periat Într-o coafură Înaltă, și Încărunțind pe ascuns; cele trei cute de pe fruntea austeră; sprâncenele proeminente; ochii de oțel privind de după pince-nez-ul cu rame negre; umbra unei mustăți; tenul pătat, care la mânie căpăta o roșeață suplimentară În zona celei de-a treia bărbii, cea mai amplă, revărsată peste muntele de volănașe al bluzei. Și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
că În anii șaizeci, acel medium incredibil de agil, Daniel Home, ar fi fost surprins În timp ce mângâia cu piciorul gol (imitând o mână de stafie) chipul blând și Încrezător al Împărătesei Eugénie. Pe promenada de lângă Cazino, o florăreasă bătrâioară, cu sprâncene desenate cu cărbune și un zâmbet vopsit, a strecurat cu agerime receptaculul dolofan al unei garoafe roșii În butoniera unui bărbat acostat de ea În timp ce acesta se plimba agale și a cărui falncă și-a accentuat cuta regală când și-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un poem sau un cântec cunoscut și putea fi foarte lung, de pildă Crizantemele nu mai Înfloresc În grădină sau Inima ei era o jucărie În mâinile lui și ca o jucărie s-a sfărâmat. Vedetele feminine aveau frunți Înguste, sprâncene magnifice, ochi umbriți de gene bogate. Actorul preferat al zilei era Mojuhin. Un regizor celebru achiziționase În Împrejurimile Moscovei un conac cu coloane albe (destul de asemănător cu cel al unchiului meu) și acesta apărea În toate filmele pe care le
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu timpul o mare admirație pentru acest om Înverșunat, alcătuit din ironie și o genialitate metalică, a cărui poezie era un miracol de complexitate, ca poezia lui Tiutcev sau Blok. Aspectul lui fizic era bolnăvicios, cu niște nări disprețuitoare și sprâncene proeminente și când Îi reconstitui imaginea În minte, el nu se ridică niciodată de pe scaunul tare pe care stă cu picioarele lui subțiri Încrucișate, cu ochii sticlind de atâta sănătate și spirit, În timp ce degetele lui lungi Înșurubează Într-un țigaret
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În fr. În orig.). . Aerul pur se Înalță din câmpie (În fr. În orig.). . Un stol de turturele brăzdează cerul blând / Crizantemele se-mpodobesc pentru Sărbătoarea tuturor sfinților (În fr. În orig.). . Punct pe linia mediană a frunții, imediat deasupra sprâncenelor. . Un... ndee, un... de pleci (În rusă În orig.). . Castelul (În fr. În orig.). . Sunt o silfidă În comparație cu ea (În fr. În orig.). . Scuzați-mă, zâmbeam la tristele-mi gânduri (În fr. În orig.). . Culmea (În fr. În orig.). . Plouă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
picioarele tronului, pe o treaptă, stă boier Ioan Paleologul, unchiul Doamnei Maria, pe moldovenește botezat Țamblac -, un bătrân grec, frumos, verde încă, cu barba tăiată scurt, plin de eleganță și spirit, ce răzbate din ochii săi jucăuși, adumbriți de niște sprâncene stufoase, din zâmbetul fin, ironic, blajin totuși, dar, mai ales, din vorbele lui de duh și din inima lui mare, deschisă. Veni, vidi, vici, spune Țamblac hohotind. Ștefan îi șoptește ceva, coboară din tron, se așază alături, pe treaptă, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vrăjit. Trebuie să mă descânt singur, altfel e cu primejdie mare, spune pe un ton serios și stupește de trei ori în vânt să nu-i fie de deochi. "Frunzuliță sălcioară, Tu Voichiță Mărioară, Ochii tăi mă bagă-n boală, Sprâncenele mă omoară... Bat-o Doamne și-o mai bate, Că m-a băgat în păcate, Bat-o Doamne, arz-o focu', Că m-a ... că m-a..." Na... c-am uitat! Descânte-mă tu mai departe. Știi să descânți? Ohoo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
curcan nătâng în Scaunul meu de la Suceava... M-am lecuit de fumuri... Am coborât prea jos, zâmbește chinuit. Când nu s-a putut altfel, m-am umilit, chiar... Poate trebuia să sărut papucul Padișahului... Daniil îi aruncă o privire pe sub sprâncene, prefirându-și barba între degete: Cinstit! Te-ai lecuit de fumuri? "Păcatul mărturisit e pe jumătate iertat." Ștefan zâmbește șăgalnic: Cinstit... Mai fâlfâi arareori din aripi; recunosc, mândria e unul din păcatele mele:... Mi-s aripile obosite însă, rămân pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pulpana anteriului său etc.). Surprinzătoarele întâlniri sunt curmate de o voce autoritară care-l invită pe noul venit să se prezinte la poarta numărul cutare pentru vamă. Evident, se supune, dar când înaintează documentația, lista bagajelor sale, vameșul-șef înalță sprâncenele a mare mirare, zicând: - Dar știu că ai luat câte ceva cu tine, nu glumă! Case, odăi, străzi, biserici, teatre, stadioane, ținuturi! - Spații... - Spații!?! - Spații ocrotitoare, explică noul venit, cu modestia cuvenită, smerit. - Dar cu fumul ăsta ce-i?!, se răstește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-i altfel.Tot ce nu intră în obișnuințele celorlalți e neapărat lucru de nebun”. Era un bărbat foarte frumos, înalt, cu păr bogat și ochi iscoditori care împreună cu fruntea lată și bombată dovedeau multă inteligență. Cutele de pe frunte și dintre sprâncene dovedeau însă firea abrașă. Am mâncat împreună, am băut și spre sfârșit a destupat o sticlă de șampanie. Am vrut să-i mulțumesc dar mi-a spus că acceptarea invitației l-a onorat. L-a făcut să se simtă la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
deși acesta simțise încă de la plecare că e urmărit de o ciudată privire. O va recunoaște în pașaportul călugărului, furat de la prietenul său francez : un om necunoscut, de vreo patruzeci de ani, cu fața prelungă, osoasă, cu nasul vulturesc, cu sprâncenele grele, umbrind ochii care parcă erau vii și te străpungeau. Ascuns întotdeauna dincolo de variate deghizări, impenetrabil chiar și pentru oamenii săi, de care se ferește în chestiuni vitale și pe care nu ezită să-i spânzure de catarg pentru nesupunere
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
decât nerezolvarea hârtiilor și așteptările zadarnice de ceasuri întregi, la sfârșitul cărora un șef de cabinet, de cele mai multe ori un imberb necuviincios, anunța scurt că „Domnul Ministru” sau „Domnul Secretar general” nu mai primește - deși până atunci „primise” numai pe sprânceană. Mi-am impus de aceea un program zilnic foarte sever, neabătându-mă de la el decât în chip cu totul excepțional, atât în ceea ce privește lucrările cu directorii și șefii de servicii, cât și în ceea ce privește primirea publicului. Am fixat astfel audiențele de cinci
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
trimițând în fața comisiei de „epurație” pe cei doi consilieri de la Curtea de Casație care redactaseră raportul favorabil în 1940. A primit însă o usturătoare palmă, căci comisia de epurație, deși a fost prezidată chiar de el și probabil compusă „pe sprânceană”, a trebuit să constate perfecta îndreptățire juridică și morală a acestui raport și astfel să decidă menținerea în corpul judecătoresc a celor doi înalți magistrați. Nu știu însă dacă n-au fost pensionați înainte de vreme prin recenta lege a lui
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]