4,356 matches
-
înainte ca locuitoarele sale să se mute la mănăstirea Zamfira. În comună exista școală de la jumătatea secolului al XIX-lea, în anul 1892 învățând acolo 40 de elevi (din care 4 fete). Satul Dițești era reședința unei comune de sine stătătoare, fondată, conform legendei, în vremea lui Mihai Viteazul, fiind formată din cătunele Dițești și Roșioara, totalizând 1466 de locuitori și aflată tot în plasa Filipești. Comuna avea o biserică fondată de localnici în 1882 și o școală frecventată de 113
Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova () [Corola-website/Science/301672_a_303001]
-
în satele Șerbești și Ghigoieni și în cătunul Ilișești; în vreme ce comuna Cârligi avea 1562 de locuitori în satele Cârligi, Dușești, Soci și Vadu. În 1931, satul Ghigoiești s-a separat de comuna Șerbești pentru a forma o comună de sine stătătoare, comuna Șerbești rămânând și ea doar cu satul de reședință; iar comuna și satul Cârligi au luat denumirea de "Ștefan cel Mare". În 1950, comunele au fost transferate raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău, iar comuna Ghigoiești a fost desființată, satul
Comuna Ștefan cel Mare, Neamț () [Corola-website/Science/301682_a_303011]
-
de 2075 de locuitori, în satele Mănești, Coada Izvorului, Gura Crivățului și Zalhanaua (ultimul preluat de la comuna Vlădeni-Mărgineni). În 1931, satul Zalhanaua a fost atașat comunei Brătășanca, în vreme ce satele Coada Izvorului și Gura Crivățului au format o comună de sine stătătoare, comuna Coada Izvorului. În perioada interbelică, comuna a trecut la plasa Ploiești a aceluiași județ, apoi în 1950 la raionul Ploiești din regiunea Prahova și apoi, din 1952, din regiunea Ploiești. În 1968, comunele comuna a revenit în județul Prahova
Comuna Mănești, Prahova () [Corola-website/Science/301694_a_303023]
-
suburbană a municipiului Ploiești, având în componență satele Păulești, Găgeni, Cocoșești și Păuleștii Noi, întrucât cătunul Dănești a fost înghițit de satul Păulești. În 1989, noțiunea de comună suburbană a fost desființată, iar comuna Păulești a devenit comună de sine stătătoare subordonată județului Prahova. Două obiective din comuna Păulești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat la „Tabăra de vacanță a elevilor” din Păulești, sit unde s-au
Comuna Păulești, Prahova () [Corola-website/Science/301700_a_303029]
-
localitatea principală a orașului. Poiana Țapului s-a format în preajma lui 1830 în continuarea satului (pe atunci) Bușteni, și a făcut parte, împreună cu acesta, și cu Predealul, din comuna Sinaia. La 7 mai 1885, Sinaia a devenit comună de sine stătătoare, iar Poiana Țapului a trecut la comuna Predeal. Comuna Bușteni, formată din Bușteni și Poiana Țapului, s-a înființat la 1 iulie 1908, datorită creșterii economice și demografice a așezărilor din zonă. În perioada interbelică, Poiana Țapului era o comună
Poiana Țapului, Prahova () [Corola-website/Science/301711_a_303040]
-
în 1724 de Chivu Căplescu; una în Antofiloaia, fondată de șetrarul Paraschiv Căplescu în 1783; una în Goga, fondată în 1776 de pitarul Gr. Brezoianu și vornicul C. Bălăceanu; și una în Mălăiești. Satul Sicrita alcătuia o comună de sine stătătoare, în vreme ce satele Buda și Palanca alcătuiau comuna Buda-Palanca. Aceasta din urmă avea 1096 de locuitori, în ea existând o moară, o pivă, o fabrică de spirt și una de făină (toate pe râul Lăutul), precum și o școală fondată în 1889
Comuna Râfov, Prahova () [Corola-website/Science/301722_a_303051]
-
întru totul arhitectura primeia, înghițită de ape. Până în 1985 a fost terminată, fiind sfințită. În 1995, s-a terminat și pictura bisericii, astfel fiind târnosită de PS Vincențiu Ploieșteanul, Episcop-Vicar Patriarhal. În același an, Stăncești a devenit parohie de sine stătătoare. Cu biserica terminată, oamenii au început să se implice și mai mult în viața parohiei, acum având și libertatea religioasă de care nu au beneficiat în regimul de tristă amintire. Satul are în jur de 250 de familii, majoritatea creștini
Stăncești, Prahova () [Corola-website/Science/301733_a_303062]
-
monumente ale eroilor din comună. În 1925, comuna era inclusă în plasa Cricov a județului Prahova, având 2554 de locuitori în satele Cioceni, Loloiasca, Magula, Sătucu și Tomșani. În 1931, satul Loloiasca s-a separat, formând o comună de sine stătătoare. Satul Cioceni a fost trecut în 1945 la comuna Albești-Paleologu. În 1950, comunele Tomșani și Loloiasca au fost incluse în raionul Urlați al regiunii Prahova, și apoi (după 1952), în raionul Mizil al regiunii Ploiești. În 1968, ele au revenit
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
fete). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 4820 de locuitori și aceeași alcătuire. În 1931, comuna a rămas cu satele Roznov și Chintinici, întrucât satul Slobozia s-a separat pentru a forma o comună de sine stătătoare, iar restul satelor au format comuna Săvinești. Comuna Slobozia se va desființa însă la scurt timp, satul revenind la comuna Roznov. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Buhuși, și apoi (după 1964), în cea a raionului Piatra Neamț din
Roznov () [Corola-website/Science/300533_a_301862]
-
În 1931, comuna a preluat și satele Bărăști, Cicănești, Oeștii Pământeni și Oeștii Ungureni de la comuna desființată Oești. În 1950, comuna a fost transferată raionului Curtea de Argeș din regiunea Argeș, satul Cicănești separându-se pentru a forma o comună de sine stătătoare. În 1968, ea a revenit la județul Argeș, reînființat; satele Oeștii-Pământeni și Oeștii-Ungureni au trecut la comuna Corbeni; iar comuna a primit numele de "Albeștii de Argeș" pentru a o deosebi de o altă comună cu același nume, transferată cu
Comuna Albeștii de Argeș, Argeș () [Corola-website/Science/300600_a_301929]
-
ei Cornești, Hârlești, Onișcani și Șerbănești au fost incluse în comuna Cârligi. Ulterior, în timp, comuna Galbeni a luat numele de Filipești, după satul care i-a devenit reședință, în timp ce satul Ruptura s-a separat, formând o comună de sine stătătoare. În 1950, comunele Cârligi și Filipești au fost transferate raionului Roman din regiunea Bacău (raion ce a făcut parte între 1952 și 1956 din regiunea Iași). În 1968, comunele au fost trecute la județul Bacău, iar comuna Cârligi a fost
Comuna Filipești, Bacău () [Corola-website/Science/300670_a_301999]
-
Trotuș având atunci 2824 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, iar în 1956, satele Pârgărești și Pârâu Boghii s-au separat pentru a forma, împreună cu alte sate, o comună de sine stătătoare. În 1968, comuna a revenit la județul Bacău, reînființat. În comuna Târgu Trotuș se găsesc două monumente istorice de interes național. Unul este situl arheologic de la „Tarna Nouă”, de la marginea de nord a satului Târgu Trotuș, sit ce cuprinde urmele
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
au în componență mai multe orașe și sate. În afara capitalei provinciei, Assen, alte orașe importante sunt Emmen, Meppel și Hoogeveen. Provincia Drenthe, fiind constituită geomorfologic mai ales dintr-o formă de câmpie joasă, nu are cursuri de apă sau ape stătătoare semnificative. Agricultura este cotată ca fiind o importantă ocupație în provincia Drenthe, chiar dacă diferite zone industriale se găsesc în apropierea orașelor. Liniștea și frumusețea regiunii fac ca turismul să constituie un alt factor economic important, alături de agricultura foarte modernă și
Drenthe () [Corola-website/Science/300715_a_302044]
-
Gura Curiței), Buciumi și Răcăuți (ultimele două preluate de la comuna Onești). În 1950, comuna Cașin a trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău și între timp satele Buciumi și Răcăuți s-au separat, formând o comună de sine stătătoare. În 1968, comuna Cașin a revenit la județul Bacău, reînființat; tot atunci s-au desființat și satele Pochița, Vlașca și Suseni (ultimul apărut recent), toate trei fiind incluse în satul Cașin. În zilele noastre, Comuna Cașin este o comună liberă
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
se traduce prin "de piatră, pietros". Toponimii similare există în Transilvania (Coveș, Cuieșd), Moldova (Cuejdiu, Chiojdeni) și în Ungaria (pentru amănunte: Legenda istorisește despre o familie de moșneni care s-ar fi statornicit în localitatea Bătrâni (azi comună de sine stătătoare) care avea doi flăcăi și o fată. Când le-a venit sorocul, feciorul cel mare s-a așezat pe valea Chiojdului, întemeind o așezare nouă: Chiojdul Mare (astăzi Starchiojd), cel mic a înființat Chiojdul Mic (astăzi Chiojdu), iar copila s-
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
este înregistrat cu un transport în valoare de 800 aspri. În trecut, satul purta și numele de "Trandafiru" de la numele unui baci care își avea târlele acolo. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Căldărăști forma o comună de sine stătătoare în plasa Câmpul din județul Buzău, cu o populație de 870 de locuitori. În 2 februarie 1880, satul a fost grav afectat de un incendiu, iar locuitorii l-au reconstruit cu greu după aproape 20 de ani. În 1899 el
Căldărăști, Buzău () [Corola-website/Science/300800_a_302129]
-
hârtiei, ceea ce conferă lucrărilor în acuarelă luminozitatea și delicatețea care le caracterizează. Uscarea imediată necesită o execuție rapidă, ceea ce mult timp a făcut să fie o tehnică folosită la schițe și studii, însă treptat a devenit o tehnică de sine stătătoare. A fost folosită mult la ilustrarea manuscriselor, dar epoca sa de înflorire în pictură a fost sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, în special în Anglia, Franța și Rusia. Tehnicile de lucru sunt "ud pe
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
medie. În 1925, anuarul Socec menționează comuna Cochirleanca cu satele Bobocu, Cochirleanca, Găceanu și Roșiori, cu 2500 de locuitori, în plasa Câlnău a aceluiași județ Buzău. În 1931, comuna a fost divizată: satul Bobocu a format o comună de sine stătătoare în județul Buzău, în vreme ce restul satelor au fost transferate la județul Râmnicu Sărat și au format comuna Regele Carol al II-lea (formată doar din satul Găgeanu). Comuna Regele Carol al II-lea a revenit după sfârșitul dictaturii carliste la
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
stâne, o școală cu 24 de elevi (dintre care 4 fete) și o biserică. Comuna și satul și-au luat numele de la balta înconjurată de stuf și cu mijlocul curat. În acea perioadă, satul Caragele forma o comună de sine stătătoare, în aceeași plasă, având 700 de locuitori ce trăiau în 144 de case; în comuna Caragele funcționa o școală cu 37 de elevi și o biserică. În 1925, cele două comune se găseau în aceeași configurație și în aceeași plasă
Comuna Luciu, Buzău () [Corola-website/Science/300822_a_302151]
-
și 3 biserici (una în fiecare sat). În 1925, comuna avea aceeași compoziție, se afla în aceeași plasă și avea 3028 de locuitori. În 1931, satul Unguriu s-a desprins pentru prima oară și a format o comună de sine stătătoare. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Buzău, din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a redevenit parte din județul Buzău, reînființat; tot atunci, comuna Unguriu a fost desființată și din nou inclusă în
Comuna Măgura, Buzău () [Corola-website/Science/300828_a_302157]
-
1925, comuna se găsea în plasa Glodeanurile a aceluiași județ, având în componență satele Bădenii Miluiți, Bugheni, Cioranca, Movila Banului și Limpeziș, cu 1936 de locuitori. În 1931, satul Limpeziș s-a separat și a constituit o comună de sine stătătoare, și la fel și satul Bădenii Miluiți. În 1950, comunele au fost arondate raionului Mizil din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a căpătat componența actuală, după ce comuna Limpeziș a fost desființată și inclusă
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]
-
de o societate multicoloră: au apărut breslele (croitori și pantofari în 1714, blănari în 1733, asociația comercianților greci în 1735), neamul român se înmulțește, neamul maghiar crește prin colonizare, nobilimea și iobăgimea se despart (1740), conducerea podgoriei devine de sine stătătoare. Promotoriumurile noastre au fost recunoscute deja, cultivarea tutunului era vestită prin țară, peștele nostru era servit și la Viena. Așezarea a devenit proprietatea familiei Sternberg după moștenire (1783), iar de la ei a cumpărat-o un membru al familiei Zichy din
Diosig, Bihor () [Corola-website/Science/300853_a_302182]
-
cânepă și inul, pentru că nu mergeau la Criș că le era frică să nu o ducă apă și era prea departe de sat. (Frentiu Titus) ( TOP'ILĂ, topile, s.f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepă sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). - Din bg., scr
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
în anul 1840, afirmă anul 1710 ca fiind anul în care a fost ridicată prima biserică din Ilva Mare, punct central al unei comunități care număra 60-70 de familii. În 1762 Ilva Mare a fost declarată unitate adminstrativ-teritorială de sine stătătoare, odată cu militarizarea zonei de graniță a Monarhiei Habsburgice, prin formarea Regimentului de Infanterie Năsăudean. Militarizarea a fost ușor acceptată de către populația locală, deoarece în acest mod se evita încercarea de preluare a pământurilor și iobagizarea de către conducerea orașului Bistrița. Regimentul
Ilva Mare, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300878_a_302207]
-
apă a localităților. Rețeaua hidrografică de suprafață este reprezentată prin răul Prut și afluentul său principal de pe raza comunei pârâul Volovăț(între 3-5m lațime, adâncime îintre 30cm-2m), la care se adaugă o rețea de pârâiașe mici cu caracter temporar. Apele stătătoare există sub formă de mici iazuri amenajate pentru adăpatul animalelor. Din anul 1977 se impune în peisajul comunei prezența lacului de acumulare de pe râul Prut în a cărui zonă adiacenta este situată și comuna Manoleasa. Vegetatia este reprezentata prin mici
Comuna Manoleasa, Botoșani () [Corola-website/Science/300916_a_302245]