4,708 matches
-
Înțelege stupoarea lor În această privință, trebuie să ținem cont de imensul rol, nu numai economic și alimentar, dar și simbolic și ritual, pe care Îl juca porcul În cadrul societății tradiționale. Tăierea porcului În preajma solstițiului de iarnă reprezenta supraviețuirea unui străvechi ritual agrar de sacrificiu <endnote id="(90)"/>. În aceste condiții, pentru a „legitima” interdicția, pentru a-i da totuși un sens, europenii au imaginat o stranie legendă etiologică. În legendele românești din amplul ciclu având ca subiect „Căutarea lui Isus
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai sus au ca eroi uriași nu numai jidovi (ca În Bulgaria și Serbia), dar și elini (ca În Grecia) sau latini <endnote id="(166, p. 46)"/>. Gheorghe Brătescu susține că termenul românesc „jidov” ar proveni de la un presupus termen străvechi „jigan” sau „gigan”, derivat din latinescul gigans, gigantis („uriaș, gigant”) <endnote id="(572, p. 17)"/>. În fine, vorbind despre „legenda locală” a potopului, etnologul Romulus Vulcănescu avansează teoria autohtonistă și protocronistă conform căreia legendele diluviene cu „uriași” [= „jidovi”] din tradiția
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
s-ar explica sinonimia „jidovi sau uriași” din tradiția românească („Uriașii sunt sinonimi cu Jidovii În limba poporului” - <endnote id="1, p. 524"/>), precum și implicarea acestora În legenda potopului. Despre existența „neamului uriașilor” pe pământ („uriașii cei vestiți din vremi străvechi” sau „uriași puternici, a căror Înălțime era de trei mii de coți”) vorbesc atât textele canonice ale Vechiului Testament (Geneza 6, 4 ; Numerii 13, 32-33 ; Baruh 3, 26-28), cât și cele apocrife (Cartea lui Enoh) și alte texte ebraice <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
misia lor trimițând cu acte În bună regulă spre o lume mai bună, fără „tribunale ale poporului” și satrapi puși pe ucis oamenii prin schingiuiri groaznice, mii de coreligionari dornici de a-și construi un cămin nou pe un pământ străvechi. b.l. Moni Nusem - marea gogoașă anti-Alia Continuându-și expunerea, Copel Herșcovici, secretarul CDE Huși mai scrisese și alte năzbâtii, tot prin intermediul ultra-calificaților „lămuritori”, menite să zbârlească părul de pe toate părțile trupurilor solicitanților de pașapoarte de plecare definitivă: „Lămuritorii noștri
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sigur, lucrarea „Monografia municipiului BÎrlad”, Petru Necula a descoperit niște chestiuni ideologice bune de pus autorii sub securea călăului. Unul dintre semnatari, probabil profesor de istorie, a scris adevărul despre popoarele slave, recte vechii ruși, În capitolul „BÎrladul - istoria unei străvechi așezări” când „...În cîteva rînduri, se vorbea despre popoarele slave, cotropitoare (subl.În orig.) care au năvălit asupra Moldovei”. La sesizarea implacabilului Necula, editorul a reformulat expresiile astfel: „...populații, popoare migratoare”. d.a. Presa veche bârlădeană vs. filozofia neculană Zăbovind mai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
majoritatea așa-zișilor regizori de acțiune sînt incapabili să impresioneze altfel decît prin calitatea tehnologiei folosite și prin anvergura distrugerilor provocate, Greengrass construiește elaborat din materiale cinematice de bază corpuri în mișcare și relații spațiale , rafinînd la maximum cîteva ritualuri străvechi : urmărirea pe jos, urmărirea cu mașina, lupta corp la corp. De exemplu, orice erou de acțiune ajuns la Tanger are obligația morală de a se implica într-o urmărire pe acoperișurile din casbah ; a existat și o variantă Bond (în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și Muntele Tabor. Nazaretul este împărțit în două: orașul vechi, ocupat de arabi și orașul nou, ocupat de evrei. Orașul nou este mult mai dezvoltat, au blocuri, uzine de autobuze și mașini de teren. La poalele muntelui Moreh, am văzut străvechea localitate Sunem, astăzi un cartier al orașului Afula. Mi-am amintit de istoria lui Elisei și a femeii din Sunem (Sunamita). Am intrat deja în Galileea și am tresărit când am zărit un alt indicator: Nain. Mi-am amintit de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
te trezim la viață. Scoală-te din somnul tău milenar și povestește-ne istoria lui Avraam, Iosua, Iabin, Debora, Barac, Solomon, Ahab și mulți alții, care au făcut din tine o cetate mare! Am venit să căutăm în istoria ta străveche mărturiile eroilor tăi și urmele realizărilor lor, care i-au făcut mai puternici și vestiți la vremea lor. Am sosit pentru a da viață pietrelor și cărămizilor tale, pentru a umple ulcioarele crăpate de timp cu un nou șuvoi de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de Okhrana țarista, refugiat din acest motiv în România prin 1895, conform documentației publicate de Lumea liberă. Adevărul istoric al biografiei lui Ion Iliescu diferă de telenovelă pe care fostul președinte al României o recita atunci când vine vorba de relațiile străvechi ale familiei sale cu Moscova. În telenovelă, Alexandru Iliescu este fochist, mecanic de locomotivă, lider sindical, membru P C.R., persecutat de autorități (arestat, judecat și condamnat), pentru a fi eliberat la 23 august 1944, cu sănătatea zdruncinata, decedat apoi în urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
valea pârâului Racova din județul Vaslui, vale despre care se știu multe, raportându-ne la Podișul Moldovei, al cărui certificat de naștere este vechi de aproximativ 150 milioane ani, după cum reiese din studiile geologice. Referindu-ne strict la așezarea acestei străvechi localități, a cărei denumire inițială nu este cunoscută și nici împrejurările în care a primit acest nume, ea se află la intersecția paralelei de 46,42 cu meridianul de 27,20, la distanța de 36 km de Vaslui și aproximativ
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dorește să recomande cititorilor interesați de istoria mai detaliată și profundă a acestor zone, lecturarea cărții preotului istoric Dumitru Bălașa: „ROMA VECHE, Cronică ortodoxă daco-română, ce face parte DIN TEZAURUL ORTODOXIEI.” Această carte, ne redă foarte multe date din timpuri străvechi, de mult uitate de unii, și de mulți istorici, necercetate în deajuns, pentru descoperirea mai desfășurată a trecutului nostru, și implicit a stabilității noastre pe aceste spații. Doresc să redau doar un foarte scurt fragment din această lucrare care prezintă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și pe cei din familia lui, socotind că a fost nedreptățită de părinții ei la împărțirea averii. Bătrânul Ion Gheorghiu era de loc din satul Cuci, aproape de Băcești, dintr-o familie de răzeși. Aceștia aveau pământ în stăpânire din vremuri străvechi, pământ primit de la domnitorii pe care strămoșii lor îi slujiseră cu credință și pe care îl lăsau moștenire urmașilor lor, drept ce li era statornicit prin poruncă domnească, înscrisă în urice păstrate cu sfințenie din tată în fiu. învățase carte
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Dacă celebrul bulevard berlinez Unter den Linden s-ar putea traduce "pe sub tei", se pare că și numele orașului Leipzig (în formulări mai vechi Lipsk sau Lipska) ar fi legat tot de acest nobil și parfumat vlăstar al naturii, numele străvechi fiind de proveniență slavă și semnificând "locul cu tei". Deplasările în "interes de serviciu", având în vedere fondurile reduse ale bugetului ambasadei la acest capitol, nu durau mai mult de două zile, cazarea la hotel fiind aprobată doar pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Napoleoan avea să ducă o crâncenă bătălie în 1812. Pe la vestita universitate din Salamanca au trecut vestite nume , printre care Hernan Cortes, Cervantes, Ignatio de Loyola, viitorul cardinal inchizitor, Miguel de Unamuno... Am vizitat universitatea, m-am minunat în fața zidurilor străvechi și a majestuosului portal, am discutat cu conducerea universității unele aspecte ale legăturilor directe de colaborare, am răsfoit fișierele bibliotecii pentru a vedea cum stăm cu cartea românească (și nu stăteam deloc bine). Am vizitat apoi principalele "obiective" ale orașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sovietici În puținele lor comentarii biografice cu privire la persoana sa. În 1906 a fost ales În Primul Parlament Rus (Pervaia Duma), o instituție umană și eroică, predominant liberală (dar pe care publiciștii ignoranți, infestați de propaganda sovietică, o confundă deseori cu străvechile „dume ale boierilor“!). Acolo a ținut câteva splendide discursuri cu repercusiuni la scară națională. Când după mai puțin de un an, țarul a dizolvat Duma, câțiva dintre membrii ei, inclusiv tata, (care, după cum arată o fotografie făcută la Gara Finlanda
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să fie lăsată În pace. Într-o zi de iunie, În anul În care amândoi aveam treisprezece ani, umblam pe malurile râului Oredej să prind pentru colecție așa-ziși fluturi Parnasieni - Parnassius mnemosyne, mai exact - niște fluturi ciudați de origine străveche, cu aripi lucioase, foșnitoare, semitransparente și cu abdomene mătăsoase, ca niște mâțișori. Căutările mele mă duseseră Într-un hățiș des de racemosa alb-lăptos și de arini negri, chiar la marginea râului rece și albastru, când am auzit deodată clipociri și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ce ducea la domnișoarele Manițiu, situat între baie și antreiașul întunecos ce lega bucătăria cu două din camerele apartamentului (în a treia se putea pătrunde prin ambele). Se găsise totuși exact atât loc cât să încapă, într-un colț, cufărul străvechi, poate secular, purtând pe toate părțile inscripții zugrăvite cu vopsea, mai mult sau mai puțin șterse, mărturii ale nenumăratelor transbordări pe care le-a suportat cu prilejul deselor noastre mutări dintr-un oraș (sau ținut) în altul. Când am părăsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
avea probleme. Trecea prin cea mai grea încercare prin care poate trece o femeie: aceea de a trebui să-i cedez locul alteia. * În camera „mea”, prima de la intrare (locuința de pe Florilor, pe la 11 seara); mă aflu deja culcat, pe străvechiul divan, adus de la Cluj, și mutat dintr-o cameră în alta - acum se află aici, în prima -, cu o carte pe piept, căci fusesem nevoit să renunț la lectură; lumină puternică, inundând „scena” pe care se desfășoară, în picioare, tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe torționara sa de odinioară; sau, pur si simplu, nu-și mai amintea de pupitrul cu pricina, de pupitre și bănci, de școală în genere, de cele câteva clase pe care le făcuse, cândva... * De câte ori dau la radio peste replicile străvechiului și atât de specificului „Teatru la microfon”, mă simt înduioșat. Prin ricoșeu. În copilăria ei singuratică, de orfană, mai întâi de mamă, apoi și de tată, Doina asculta, cu regularitate, aceste emisiuni. Viața ei de timpuriu pustiită avea nevoie avidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fetiței, pe care nu o vede nimeni (în afară de mine) mi se pare în acea clipă mai important decât orice. Esențial pentru ca lumea să stea mai departe pe temeliile sale morale. Fără să realizeze ceea ce face, instinctiv, fetița aceea anonimă împlinea străvechea poruncă de a-l sluji pe cel mai slab decât tine. Am petrecut-o din ochi până ce a dat colțul blocului. * La Paris, în aprilie 1991, într-o noapte, o visez pe mama. Eu, care, după cum am mai spus, aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a dus prin Egipt. În drum spre Muntele Sinai am mai vizitat două mănăstiri: Fărâm și Oază, unde au slujit Sfinții doctori fără de arginti Cozma și Damian. Am intrat și noi un pic și ne-am închinat. Am văzut obiecte străvechi care se mai păstrează și în zilele noastre. Atât de simple și modeste erau înainte, că parcă nici nu-ți vine să crezi că acolo se săvârșea și Sfântă Liturghie. Dar ce oameni slujeau, ardeau în credința, erau puternici, aveau
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
capul înainte fără frica stâncilor de granit cu care e garnisită fiecare limbă. Dar pentru un roman trebuie mai mult decât pentru o plachetă de poeme (experiență deja făcută), romanul fiind un fluviu în care intră aluviuni, ruine din timpuri străvechi, da, tot ce s-a păstrat în memorie, în mișcarea timpului trăit de generații. E ultima zi din fericita lună august care m-a adus în lumea asta complicată. Birgitta (Trotzig) a venit cu crini roșii, frumoși ca niște vulpi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sângerat. Îi e frică de moarte. Se simte bine numai acum, la bătrânețe, dar e prea târziu pentru corpul care a petrecut atâția ani în mizerie. Pe 11 iulie, eclipsă de soare în Mexic, oamenii au postit ca în timpurile străvechi, adresând rugăciuni fierbinți soarelui. Eu însămi am visat că am pierdut un dinte și mă gândeam să-l înlocuiesc cu unul dintre dinții lui René, dinți de lapte păstrați și dăruiți mie de mama lui, într-o zi plină de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se cântă lui Adonai, și simt dorul pentru ceva necunoscut, dar extrem de familiar venind din hăul anilor despre care nu știu nimic. Este sigur că am trăit multe vieți, și luciri din ele apar câteodată ca să-mi amintească cât de străvechi e sufletul meu. Alte vise care se repetă: un leu îmi apăruse în față și mă privea insistent, un câine alb se arunca în fața lui fără să mă atace. Îmi era frică de leu, dar câinele era între el și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pământul nu-i mai suportă pe oameni și că-i va arunca de pe suprafața lui ca pe niște insecte. Imagine apocaliptică la care nu mă gândisem până acum. Pământul ca înger care îndură multe de la „paraziții” lui laborioși, o imagine străveche. Biserica începe să militeze din ce în ce mai concret împotriva poluării planetei. În același timp, cu ipocrizie, își investește banii în industria de armament, asta aici, în Suedia. Nu e cazul sectelor și al bisericilor fără mijloace economice, cum ar fi biserica evanghelică
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]