4,463 matches
-
vreme proaspete, pe griurile nuanțate ale unei pagini, care poate că ne va supraviețui. Arunc în urmă o floare de cicoare, desprinsă din tulpina crescută în mine și smulsă acum din sufletul meu, ca dintr-un trup de lăcustă, cu stropul de sânge pe rana deschisă. O arunc cu privirile înainte, ca să nu o văd cum cade lângă călcâiul meu, și rețin pentru mine numai cele două lacrimi tremurate, ce au așteptat în genele Adei, ca să i le usuce soarele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Marea Baltică și sezon de baie, care nu se mai termina. Expresiile unui subofițer care pretindea că a studiat filosofia se întipăreau în jargonul nostru școlar: „Câini refuzați de ființare ce sunteți!“ ne înjura el. „O să scot eu din voi și stropul ăla de inițialitate care v-a mai rămas!“. Imaginea noastră îi aducea înaintea ochilor „arbitrariul unui morman de căcat“. În rest era însă inofensiv. Nu era un dur. Doar unul căruia îi plăcea să se audă vorbind, lucru de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
galbeni și, familiarizat încă din copilărie cu mâncăruri de ciuperci de la kașubi, am introdus în baracă chiar și mâncăruri din bureți dulci și, mai târziu, din bureți pufoși. La fel ca pe bureții galbeni, îi prăjeam pe godin cu un strop de margarină din rația zilnică. Și terciul făcut din urzici îmi plăcea. Primele mâncăruri gătite de mine. Caporalul contribuia cu sare și mânca cu mine din ciuperci. De atunci îmi place să gătesc pentru musafiri. Pentru aceia pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sau în care, vara târziu, dogoreau roșii măceșele. Portița grădinii scârțâia. În veranda favorizată de lumina nordului văd sculpturi masive și capete din ghips sau din lut încă umed. În spate, șevaletul acoperit. O văd cu șorțul ei pătat de stropi de ghips, cu țigara între degete. Era din Königsberg, dar nu studiase la Academia de Artă din orașul natal, ci își găsise maestrul la Universitatea Tehnică din Danzig: profesorul Pfuhle, cunoscutul pictor de cai, cu care am făcut și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rece balsamul reconfortant pe care Biserica Îl dăruiește turmei sale. La urma urmelor, ce datorează veacul nostru, copil blasé și cărunt, profundului scepticism al lui Anatole France și Julio Dantas? Tuturor ni s-ar potrivi, mult stimate don Parodi, un strop de nevinovăție și sensibilitate. Îmi amintesc nespus de vag discuția din după-amiaza aceea. Doamna baronne, dând vina pe excesele caniculei, Își lărgea necontenit decolteul și-l Înghesuia pe Goliadkin, dar numai așa, ca să mă provoace. Evreul, prea puțin obișnuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acilea trăncănesc decât dă alde Lagrange, care sunt pă sosite. Îți zic veridic: ce-mi pasă mie de ei? Îmbrățișez toată gașca dân Cofetăria Molino. Al tău, Félix Ubalde, Indianu etern II Dragă Avelino, Poștala ta mi-a adus un strop dă căldură umană hăt dân Buenos Aires. Promite-le la băieți că Indianu Ubalde nu-și perde speranțele să să Întoarcă la gașca iubită. P-acilea totu-i neschimbat. Burdihanu meu Încă nu poa să halească mate, da cu toate șozurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a sunat ora tostului, mi-a venit greu să mă salt pă vâslele dân spate, să mersi, nu atât În numele meu cât În al patriei dă peste mări și țări, pentru omagiu adus comemorării zilei mele dă naștere. Cu ultimu strop dă champagne dulce, am bătut În retragere. Afară am respirat văzduhu dân fundu bojocilor ș-am simțit Începutu ușurării. Jacqueline m-a pupat În tenebre. Te Îmbrățișez, Indianu P.S. de la unu a.m.: Am iară crampile alea. N-am putere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Norman deschise ușa de trecere În Cilindrul D și păși În interiorul habitatului. Lumina era slabă. Un mucegai cleios, verde și straniu, acoperea pereții. Pe canapea, Harry zăcea inconștient, cu perfuzia Încă legată de braț. Norman trase afară acul, cu un strop de sânge În vârf. Îl zgâlțâi pe Harry, Încercând să-l trezească. Pleoapele lui Harry se zbătură, Însă el rămase inert. Norman Îl ridică, Îl săltă pe umăr și-l transportă astfel prin habitat. Prin intercom, Beth continua să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
capului și a cefei“. Iată-mă, surîzător, cu microfonul în față, vorbindu-i tinerei fete. Printre frunze, voalat, în spatele meu, se zărește chipul imbecilului care se apropie cu un mers de cimpanzeu. Vorbesc despre frumusețe. Un zgomot sec și...stupoare: stropi de sînge roșu strălucitor îmi acoperă fața, pleoapele se închid pentru o clipă. Urmează un geamăt și imaginea se mișcă. Țipătul fetei și al doilea zgomot înfundat. Oligofrenul triumfător, lovind cu ciocanul. Țipete, voci, trupul care se rotește ușor și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de ce mările cu spumele lor de dragoste vor să te simți ca un înger peste toate aceste singurătăți de iubire. Nimic n-ar putea să mă împiedice atâta timp cât urmează destinul. Numai sângele meu ar putea să roage iertarea din ultimul strop al deznădejdii, când printr-o suflare s-ar asemăna cu izvoarele anilor ce devin fluvii de vise. Numai trupul meu ar putea să se prefacă-n zile mult mai străin, în speranțe ucise de vânturi ce uneori răscolesc, val după
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
spunea setea de ziuă în care credeam că m-am amăgit asemeni întâmplărilor derapante de la un timp la altul. Tu m-ai iubit întotdeauna dar nu ai avut puterea să mă ucizi până la ultima picătură pentru că la capătul celălalt al stropului exista dorul cumplit de ochii tăi, de glasul tău... în sfârșit de tine. Suferința îmi pare a fi uneori întuneric și ca un fulger inima mea se descompune... Mi se pare o explozie firească în lacrimile cerului. Ea mă schimbă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ruptură de zori, Prin trupul de nopți, sunt O Fărâmă de SOARE. M-A PĂRĂSIT IUBIREA M-a părăsit iubirea când o trăiam ca pe un vers, Și-n zile eu treceam prin ploaia planetară, Îți sărutam în chip, un strop de rouă șters, Și aștaptam să te iubesc ca prima oară. M-a părăsit iubirea, și-n blestem chemam O noapte siderală de cuvinte, Să mă nuntească ca pe-un zeu de ani Purtând în plete păsări de veșminte. M-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ploaie mocănească Elena Marin Alexe Storc umezeala în pumni până la ultimul strop, apoi cu fruntea rezemată de răcoarea cețurilor dinspre Măgura, fac autostopul pe calea vieții.. Până se crapă de ziuă, rătăcesc dusă de gânduri, scormonind în iluzia primăvăratecă, acompaniată doar de șoaptele sacadate, monotone, fatale clipelor melancolice, picături șovăitoare, reci, străine
Ploaie moc?neasc? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83336_a_84661]
-
dar mi-era foarte limpede sentimentul pe care îl avusesem. Acel sentiment nenorocit că ceva nu e în regulă. Alteori, își făcea apariția, episodic, și sentimentul de pierdere. Mă invada. Mă copleșea. Era ca o forță fizică. Storcea și ultimul strop de viață din mine. Îmi tăia respirația. Era absolut sălbatic. Mă ura. Trebuia să mă urască dacă mă făcea să sufăr în asemenea hal. Abia dacă-mi amintesc cum mi-am petrecut acele două zile în spital. Îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chestii de neiertat. Sau ce mult îmi doream ca sora mea, Anna, să mai fi vândut droguri. Ce n-aș fi dat în secunda aia pentru o pastilă de ecstasy. Dar așa, șansele de a procura fie și numai un strop de băutură alcoolică erau imposibil de evaluat. Nici unul din părinții mei nu prea bea. Iar în casă țineau foarte puțin alcool. Nu, vorbesc serios. Asta nu era o decizie pe care o luaseră de dragul aparențelor. Nu era o chestie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu numai că eram destul de bătrână să-i fiu mamă. Ei, ceva pe-aproape. Dar el venise în casă cu sora mea și lăsase de înțeles că era prietenul ei. Oare nu avea nici un pic de respect? Nu avea nici un strop de decență? Însă eu greșisem. L-am privit pe Adam. Preț de un minut ne-am fixat unul pe celălalt. Mi-am dat seama că murea de rușine. Clar știa că dăduse cu bâta-n baltă. Părea așa de tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
grămadă. Parcă stăteam de cart. Toate femeile familiei aveau să stea cu mine până când mă suna James. Mi se părea că eram o plută plină cu supraviețuitorii strânși de pe un vas eșuat. Eram înghesuite unele într-altele, n-aveam nici un strop de confort, dar nimeni n-a schițat gestul de a le abandona pe celelalte. —Așa, a zis mama. Haideți să jucăm un joc! —Bine, am răspuns toate la unison. Cu excepția lui Kate, desigur. Mama știa niște jocuri grozave. Jocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-i explic. Trebuie... Trebuie să mai încerc o dată. —De ce? James s-a purtat oribil cu tine, mi-a atras atenția Adam. Da, dar... vezi tu, n-a fost cu-adevărat vina lui. Adam a izbucnit într-un râs strident, fără strop de veselie în el. — Atunci a cui a fost vina? Nu-mi spune. Nu, te rog să nu-mi spui. James a zis că a fost vina ta, a exclamat Adam. Păi, da, dar, vezi tu... Pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
stare de prostrație. CÎnd, de fapt, ar trebui să fiu mai agitat psihomotor, pe pagină, În societate. Dar nu. Mă duc la birou, mă Întorc din altă parte, rîd, am redus la maximum prieteniile, convorbirile, ca să nu-mi fure nici un strop din seva creatoare, și-aștept. Uneori inspirația vine pe la două, alteori nu vine deloc, seamănă cu autobuzul 137. Să te zbați ca disperatul timp de douăzeci de ani pentru a atinge o țintă bine precizată și să ajungi nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu barbă. Planuri detaliu: Lovituri În abdomen, degete rupte, frunți sparte. Sonor: „Vrem liniște”, strigă un miner În timp ce cară cu mare forță pumni În figura unui adolescent. Gros-planuri: O tibie fracturată ieșind prin țesătura unor pantaloni; doi dinți pe caldarîm; stropi de sînge ce sar În toate părțile. Sonor: „Două fire, două paie, / Ia Ciuleandra la bătaie, / Și-nc-o dată, măi flăcăi, / Hooop, și-așa, și-așa”. Cadru exterior: Plan general cu zeci de polițiști și jandarmi care stau pe margine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zeamă de orez, cu mici flocoane albe În suspensie. Volumul scaunelor este enorm (litri) și-ar fi inundat kilometri de peliculă pentru a fi Încadrat În totalitate. Desigur, zece minute cu astfel de imagini ar fi schimbat filmul, adăugîndu-i un strop de umor și anulîndu-i toate calitățile. Revenit În patria holerică, primul film pe care l-am văzut a fost un documentar BBC despre bătălia de la Stalingrad. Mă opresc asupra unei singure scene: la un moment dat, luptele se dădeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu biata Mallory, Mickey nu iartă, e nevasta lui și el un adevărat erou și, ca orice erou transatlantic, dispare fără prejudecăți și fără a fi pedepsit alături de iubita sa soție nimerită totuși de un glonț În ficat pentru un strop de veridic În tot livrescul ăsta real, se-aude iarăși Cohen, poate-ați aflat cine e Între timp, ați dat un telefon, ați Întrebat publicul, final, mă ridic să mă duc la bucătărie cum vrusesem s-o fac și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Moscova. În aceeași ordine de idei, profesorul Erwin Haeberle susține că „sperma unui bărbat sănătos este curată și complet inofensivă. Se poate Înghiți fără probleme”. Erwin știe, că-i profesor, și făcîndu-și publice experiențele de o viață aduce un simbolic strop de bucurie În casele noastre amărîte de inflație, impozite, femei casnice. Prin același aer tare al culturii, luni, 3 iunie, am urmărit cu un supraomenesc efort spectacolul realizat de Teatrul Mihai Eminescu din Chișinău. Am căutat să nu mă enervez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tîrziu putem presupune că Johnny Rourke Angel Heart și-a vîndut cu adevărat sufletul diavolului din film, prețul fiind desfigurarea din realitate). Căsăpirea fetei de ciocolată se petrece fără să o vezi, În timp ce tatăl și fiica fac amor sălbatic, și stropii de ploaie se transformă În ritm de step În stropi de sînge care-ncep să picure În cana cu apă, În lighean, cu zgomot metalic, prelingîndu-se pe pereți, pe asfalt. Și cînd te gîndești că Mengele nu-și imagina decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vîndut cu adevărat sufletul diavolului din film, prețul fiind desfigurarea din realitate). Căsăpirea fetei de ciocolată se petrece fără să o vezi, În timp ce tatăl și fiica fac amor sălbatic, și stropii de ploaie se transformă În ritm de step În stropi de sînge care-ncep să picure În cana cu apă, În lighean, cu zgomot metalic, prelingîndu-se pe pereți, pe asfalt. Și cînd te gîndești că Mengele nu-și imagina decît niște convenționale vivisecții iarna, cînd pică ovarul, scotea ovare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]