11,661 matches
-
interacțiune directă cu procesul de învățământ. În aceeași ordine de idei, putem extrapola experimentele lui Muzafer Sherif și putem spune că, în lipsa unei norme existente în mod obiectiv, participanții la o activitate de grup au un punct de referință intern (subiectiv) ce este, după părerea noastră, un raport dintre normele pe care individul în cauză își dorește să le găsească în cadrul grupului și inferențele pe care acesta le face în funcție de normele despre care crede că ceilalți doresc să funcționeze în cadrul grupului
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o percepție foarte precisă (și corectă) despre anumite aspecte ale modului în care B trebuie să-și joace rolul de profesor. În practică, vom observa că putem deosebi cu ușurință percepții comune la adresa rolurilor așa cum trebuie acestea jucate și percepții subiective, personalizate. O femeie va accepta că, din punctul de vedere al colegelor ei de serviciu, soțul ei este un soț bun deoarece își îndeplinește bine atribuțiile văzute în plan social ca fiind caracteristice unui soț bun, în schimb, în plan
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care au o mare doză de obiectivitate, neimplicând judecăți de valoare) și date interpretative, dezvoltate de posibilitățile de apreciere ale observatorului - ori ale altor factori care intră sau au intrat în contact cu aceste date - și care conțin o prezentare subiectivă. O asemenea diferențiere ne ajută să dezvoltăm o perspectivă pozitivă asupra metodei, cu preîntâmpinarea aspectelor negative ce ar putea decurge din aceasta (spre exemplu, doi cursanți care au observat același fenomen, dar utilizând date interpretative, nu ajung la același rezultat
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o percepție foarte precisă (și corectă) despre aspecte ale modului în care B trebuie să-și joace rolul de profesor. În practică, vom observa că vom putea deosebi cu ușurință percepții comune la adresa rolurilor așa cum acestea trebuie jucate și percepții subiective, personalizate. O femeie va accepta că din punctul de vedere al colegelor ei de serviciu, soțul ei este un soț bun deoarece își îndeplinește bine atribuțiile văzute în plan social ca fiind caracteristice unui soț bun; în schimb, în plan
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
sunt create mental simetrii, forme ideale, care au un caracter ludic și devin ele însele obiecte ale receptării estetice. La acest nivel, percepția senzorială este înlocuită de „transpoziția eului”, adică de „atitudinea care constă în a proiecta stările de conștiință subiective asupra unui obiect exterior și a le atribui acestuia”, o manifestare a afinității spiritului pentru spirit, grație căreia există înțelegere, comunicare, societate, cultură. Este un termen mai aplicat, menit să înnoiască conceptul de „intropatie”, „baza psihologică a oricărei contemplări a
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
fantasiei”. Altă treaptă a evadării din real e cea a „contemplării transcendenței”, prin care se poate ajunge la intuirea lumilor de dincolo de simțuri, a principiului unic, etern, generator, iar prin aceasta la sentimentul contopirii eului cu transcendentul, când „ființa noastră subiectivă se revelează sieși ca inclusă într-o grandioasă simetrie cu principiul suprem și absolut”. Creația estetică este strâns legată de geneza și nivelurile contemplației, din care derivă și momentul inspirației, act ce configurează în întregime un proiect unic al operei
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
unde neagă și orice similitudine cu Doamna T., eroina lui Camil Petrescu. Autoarea-protagonistă se numea Galea Tecesova, prin căsătorie Unchiașu. Dar, ca și în Patul lui Procust, sfaturile date colaboratoarei sale, reproduse în prefață, dezvăluie părerile lui S. despre romanul subiectiv. Pentru a interesa, romancierul de acest tip ar trebui să facă o selecție severă a trăirilor proprii, să relateze „fără prejudecăți”, „cu ochii unui străin”, „cu bestialitate” chiar, ceea ce are comun cu cititorii, și anume nu ce e bun în
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
Valentin Protopopescu Nu este tocmai comod să fii român. Faptul obiectiv de a aparține unui neam se însoțește în chip firesc cu pandantul atitudinii subiective referitoare la acea apartenență etnică. A fi român implică și imaginea pe care o am despre românitatea mea. Imagine care, cel mai adesea, este fie exaltată, fie caricaturizată, comportând cu o rea permanență extremisme falsificatoare. Astfel, numai pentru a indica
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
drepți, înțelepți, pacifiști etc.), fie cei mai (lași, mediocri, nesolidari, leneși, cârtitori etc.). Pentru "între"-le mijlocitor, adică pentru media pe care se clădește orice realitate normală, nu avem încă organ. Iată de ce a fi român este cu adevărat incomod. Subiectivi prin vocație, boicotăm istoria și ne victimizăm singuri, neștiind (sau nevrând) să răspundem prompt și cu eficiență atunci când alții ne victimizează. Psihologia ne învață că, la rigoare, victima este cea care își secretă condiția, cea care-și cheamă destinul. "Proiectul
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
Desigur, nu mă refer la situațiile când unul dintre cei aflați în conflict, după o rezistență oarecare, este înfrânt. În acel caz, victima este rezultatul unui context obiectiv, destul de normal. Victima autentică, dimpotrivă, pare a fi fructul propriei sale fatalități subiective. În absența agresiunii victimizatoare, ea și-ar pierde identitatea, statutul și "gloria". Ce sens ar mai avea dacă n-ar sângera, eventual chiar în mod inutil? Ce proiect ar fi acela în care victima n-ar mai simți voluptatea călcării
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
suprafață marchează, de fapt, o modalitate subtilă de a marca și sublinia tocmai autoritatea și prestanța volumetriei. Marcarea pregnantă a exteriorității prin jocurile de lumină și umbră, vibrația privirii simultan cu schimbarea unghiurilor de percepție, adică factorul material și cel subiectiv deopotrivă, trimit direct către profunzimea formei și către definiția modelului. Portretul lui Luchian, de pildă, modelat nervos și sensibil pînă la pulverizarea suprafeței și la mișcarea, aproape tactilă, a anvelopei de aer, sugerează pregnant dramatismul personajului și descrie cu o
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
de zorzoane. O dublă ambiguitate însoțește identitatea personajelor: naratorul poate fi considerat a fi, până la un anumit punct, scriitorul însuși, ceea ce atrage după sine tentația lectorului de a descoperi alte identități reale, dar această operație suferă relativizări succesive, datorate prismelor subiective prin care sunt văzute. La granița între autobiografie și ficțiune, între jurnal și roman, personajul-narator duce o viață sfâșiată, prinsă între destinele obsedante ale unor cărți începute și abandonate și un cotidian agitat, amestec de adaptare și de rezistență, de
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
de asemenea, spiritul și ideile iluministe în textul scris de Cantemir în 1705, cât și inovațiile în plan literar, de la artificiile manieriste la deformarea programatică a realității. Un capitol aparte este dedicat construcției narative, urmărindu-se consecințele alegoriei în redimensionarea subiectivă a evenimentelor și în modificarea ordinii narative. Referitor la tipul de povestire, S. crede că poate fi definit prin „intriga apologetică”, dictată de existența ideală a Inorogului, și demonstrează că romanul este conceput ca o dezbatere reprezentată, nu relatată, cu
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
criticii literare. Conținutul specific al fiecărui volum e semnificat sintetic de titlu. Primul tom, intitulat Există o poetică a jurnalului?, examinează pe larg - teoretic și demonstrativ - chestiunea enunțată. Al doilea, Intimismul european, investighează cu armele criticii literare scrierile diaristice - intime, subiective, confesive - a peste douăzeci de autori iluștri ori reprezentativi pentru acest gen, de la Samuel Pepys, Amiel, Benjamin Constant la Paul Léautaud, Franz Kafka, Cesare Pavese, Anaïs Nin, Raymond Queneau sau Witold Gombrowicz. Demersul se axează pe spațiul Europei Occidentale, „centru
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
practicată de „asiatici” este înlocuită, în cazul „alexandrinilor”, cu o improvizație „artistică”, de virtuozitate, al cărei sens nu este autentificat de o tradiție, ci de o logică alegorică, străină uneori de „partitura interpretată”, dar familiară exegetului. Acest criteriu de ordin subiectiv și formativ (exegeza înțeleasă ca exercițiu spiritual) este cel care conduce actul interpretării, transformându‑l într‑o veritabilă încercare existențială. O dată stabilite aceste câteva repere indispensabile, putem reveni la cele trei sensuri ale figurii Anticristului pe care le‑am menționat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
necreștinilor; dimpotrivă, el le consacră aproape în totalitate notițele sale exegetice. În al doilea rând, lectura anticristologică pe care o face capitolelor din Daniel nu este deloc una „obiectivă”, care poate fi susținută pe baza datelor textului, ci o lectură subiectivă și teologică, inspirată de o anumită tradiție și în consecință, orientată. Abordarea sa se situează echidistant între obiectivitatea istorică și filologică, proprie cercetătorului, și subiectivitatea teologică, proprie credinciosului, fapt care explică un anumit „conformism” al interpretării oferite mitului Anticristului, conformism
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Dumnezeu. Referitor la sensul precizat al lui <≅:∴∀, vezi de asemenea Mt. 7,22‑23; 24,12; 2Cor. 6,14‑16. . Această expresie apare și în Ioan 17,1 cu referire la Iuda. Genitivul poate fi atât obiectiv, cât și subiectiv: personajul malefic va provoca distrugeri și va fi distrus la rândul său. . Foerster, Theologischen Wörterbuch zum Neuen Testament, vol. 8, pp. 173‑174. . Există trei modalități de traducere a acestei expresii: „omul fără de lege”, „omul nelegiuirii” și „omul nedreptății”. . Testi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
personalități cunoscute de aproape - bunicul său, generalul medic Zaharia Petrescu, omul politic Constantin Nacu, generalul Constantin Iarca, C. I. Istrati ș.a. - ori ale unor figuri pitorești. S. este un portretist remarcabil care, dacă nu poate să își controleze întotdeauna pornirile subiective, reușește aproape de fiecare dată să afle formulări adecvate, pline de înțelegere, pentru a defini oamenii, reînsuflețiți pentru o clipă prin darul evocării. Locurile prin care destinul i-a purtat pașii sunt „desenate” cu finețe, precizie și culoare; la fel, străzi
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
o oglindă. Dar cea care vede este persoana cugetătoare, iar cea care este privită este persoana ca subiect al propriei sale cugetări. Or, cel care cugetă este ființa obiectivă, cea care valorizează, iar cea la care se cugetă este ființa subiectivă, cea valorizată. Această cugetare se desfășoară Întotdeauna În câmpul conștiinței mele. Din acest motiv ea rămâne permanent interioară ființei mele. Cugetarea este „un act al Sinelui către și pentru Sine”. Și chiar dacă eu cuget un lucru sau o altă persoană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aceasta eu Îl scot din realitatea lumii, separându-l de aceasta. Interiorizându-l, acesta (obiectul sau persoana gândite, diferite de mineă devine, ca obiect al cugetării, parte, cel puțin temporară, a persoanei mele, iar În câmpul conștiinței eu Îl voi resimți subiectiv, ca pe ceva care-mi aparține. Se poate deduce de aici faptul că tot ceea ce este gândit și apare În câmpul conștiinței este subiectivitate pură. Subiectivizarea obiectelor lumii, precum și a celorlalte persoane diferite de mine, este un act specific uman
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Începe să prevăd, deci să sper. Speranța este deschidere. Ea este așteptare, dar și credința În Împlinirea dorințelor ideale. Eul tinde permanent să devină conform aspirațiilor sale, Întrucât orice devenire este o Împlinire a propriei subiectivități. Idealul este imaginea Eului subiectiv ca realizare de sine. Un Eu care caută cu orice preț să se realizeze trebuie să-și Împlinească aspirațiile. Această autodepășire ideală este trecerea de la Eu la Supra-Eu. Se poate afirma, din acest moment, că orice Psihologie Morală este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În cadrul realității. În egală măsură Însă această natură a mea, de tip bipolar, mă face ca să diferențiez realitatea În mai multe planuri. Prin planul psihologic-sufletesc eu sunt legat de lumea materială, prin planul valoric-moral sunt legat de suprarealitate, de lumea subiectivă pe care o presupun (nu o pot percepe sau atinge direct, ci numai o intuiescă ca existență, Întrucât În ea eu Întâlnesc propria mea subiectivitate. În ultimul rând, aspir la o transrealitate care să mă ajute, oferindu-mi perspectiva unei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În ea eu Întâlnesc propria mea subiectivitate. În ultimul rând, aspir la o transrealitate care să mă ajute, oferindu-mi perspectiva unei ieșiri sau a unei eliberări din cadrul rigorilor limitative impuse de lumea reală, fizică, externă, dar și din suprarealitatea subiectivă a normelor morale. Acest salt În transcendent, către care aspir, În mod permanent, eu Îl resimt ca pe o eliberare a ființei mele din constrângerile lumii, În perspectiva unei deschideri ideale, În care spațiul și timpul sunt anulate și În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de a realiza sinteza celor trei aspecte sau niveluri ale persoanei noastre. Aceste raporturi ale Eului trebuie Înțelese În felul următor: aă Raportul Eului cu propria sa persoană, modul În care Eul reflectă ființa sa obiectivă (corpulă și pe cea subiectivă (sufletulă și care reprezintă dimensiunea psihologică a ființei umane. bă Raportul Eului cu valorile morale, ca instanță de valorizare practică și de cenzură morală a ființei noastre și care reprezintă dimensiunea morală a acesteia. că Raportul Eului cu viața spiritului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
punct de vedere psihologic, cât și moral, Eu, Tu și El au fiecare caracteristicile lor proprii, specifice, atât În plan psihologic, cât și moral, după cum se poate vedea mai jos: Persoana În psihologie Persoana În morală EU Exprimă conștiința individuală subiectivă și introspectivă. Morala Eului lasă fiecăruia grija de a se determina, În orice moment al existenței sale, care trebuie să fie reprezentată prin conduita sa. TU Observă stările concrete individuale În cunoașterea cărora intră procese analoage introspecției (comunicarea dintre conștiințe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]