4,020 matches
-
km și, în unele locuri, depășește lărgimea de 2 km. Cea mai mare înălțime a acestei insule de circa 25 km² este de 248 de metri. Jumătate din cei de locuitori ai insulei trăiesc la Gaios, localitatea principală situată în sud-vest. Gaios este un mic port de pescari bine protejat de două insulițe, "Panaghia" și "Agios Nikolaos". Potrivit mitologiei grecești, Poseidon a despărțit Paxos de Corfu cu tridentul său, pentru a crea un cuib de dragoste pentru el și soția sa
Paxos () [Corola-website/Science/328610_a_329939]
-
magazine de bijutierii și de articole vestimentare și de încălțăminte ale marilor creatori din domeniu este considerată o stradă a cumpărătorilor de lux din Viena. Istoria străzii Kohlmarkt datează încă din timpurile existenței castrului roman Vindobona, a cărui poartă de sud-vest, viitoarea Peilertor, ar fi fost situată pe locul unde se întinde astăzi Kohlmarkt. În 1255 și 1304 ea a fost menționată ca "Witmarkt", apoi în 1314 și 1352 sub numele de "Kohlenmarkt". Numele provine de la utilizarea sa inițială ca un
Kohlmarkt (Viena) () [Corola-website/Science/328656_a_329985]
-
sau Yotvatul antic (în ebraică: יודפת sau יוטבט, în latină Iotapata) este o cetate antică așezată în nordul Israelului, în centrul Galileei superioare, în inima lanțului de dealuri numit Munții Yodfat, la sud-vest de moșavul modern Yodfat, la 22 km est de Acra și la 9 km de Tzipori. Ruinele cetății sunt situate pe o colină scundă,Tel Yodfat, având înălțimea de 419 metri deasupra nivelului mării, înconjurată de mai multe culmi mai
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
35% din aria totală a Carpaților. Această parte cuprinde malul sudic al Porților de Fier și zona Parcului Național Đerdap. În majoritatea restului definițiilor, chiar și acea parte este exclusă din definiția Carpaților, ei fiind considerați a fi mărginiți în sud-vest de Dunăre. Punctele de extrem ale acestei zone carpatice din Șerbia sunt Tekija la nord, la sud, Golubac la vest și la est (barajul Porțile de Fier). El acoperă crestele nordice ale munților Kučaj de Nord, Šomrda, Liskovac, Veliki Greben
Carpații Sârbești () [Corola-website/Science/328725_a_330054]
-
al Navarrei, Carol al II-lea au semnat un acord care reprezenta o potențială amenințare pentru interesele engleze. De aceea, regele Angliei, Eduard al III-lea i-a poruncit fiului său Eduard "Prințul Negru" să efectueze o incursiune adâncă, în sud-vestul Franței. Prințul Negru - erou al bătăliei de la Crécy, a creat un plan prin care trecând prin Bordeaux, înaintând prin regat, trebuia să-și unească pe râul Loir efectivele sale cu cele ale lui Ioan de Gaunt, duce de Lancaster. În
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
de infanterie necalificată de 15-20.000 ostași. Aflând despre apropierea trupelor franceze, Eduard a ordonat retragerea. Urmărit de regele francez, Eduard se retrăgea cu trupele sale tot mai în sud. Francezii însă i-au ajuns pe englezi, la câțiva kilometri sud-vest de Poitiers. În dimineața zilei, înainte de luptă în armata anglo-gasconă s-a ținut o liturgie, mulți ostași fiind numiți în titlu de cavaler, după care Prințul Eduard a dat ultimele instrucțiuni. La ordinul său a fost interzis de a lua
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
forme arhitectonice care caracterizează epoca fondatorului său. Situl pe care a fost construit palatul conține o pantă dublă, cu o înălțime de mai mult de opt metri, de la nord la sud, către muchie, și de mai puțin de în direcția sud-vest. Aria întărită este mai mare de și formează un dreptunghi oarcum neregulat: dimensiunile exterioare și interioare ale fiecărei muchii sunt respectiv de și pentru cea de est și cea de vest, și pentru nord, și pentru sud. Palatul ocupă circa
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
amprenta dreptunghiulară, turnurile octogonale ce flancau cele trei porți și turnurile pătrate intermediare, toate proeminente deasupra zidului, așa cum este cazul la toate fortificațiile din antichitatea târzie. Trei dintre turnurile de colț încă mai există, doar al patrulea, de la extremitatea de sud-vest, fiind distrus în preajma lui 1550 după ce fusese erodat de apele mării. Accesul la turnuri se făcea printr-un pasaj amenajat în grosimea zidului ca nivel superior. "Cardo"-ul este prelungit la sud de răscruce cu "decumanus" printr-o curte alungită
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
("Ptychopetalum olacoides"), ordinul "Santalales", familia Olacaceae, denumit și „arborele virilității” este un arbore mic înalt de 1-2 m, din America de Sud. este un arbust care poate crește și până la 5 m înălțime. Este răspândit în sudul și sud-vestul Paraguayului, zonele muntoase din Columbia și în special în bazinul fluviilor Amazon, Rio Negro și Orinoco. Se poate recunoaște ușor după coaja slab colorată în roz. Are rădăcina negricioasă (galbenă in interior), tare și rezistentă. Frunzele sunt ovale lanceolate, inflorescența
Muira Puama () [Corola-website/Science/329437_a_330766]
-
în timpul cuibăritului trăiește în tundra din regiunile arctice și subarctice din nordul Europei și Asiei, Alaska și în zona arctică canadiană. Păsările care cuibăresc în tundra eurasiatică migrează pe distanțe lungi și iernează în Africa, Peninsula Iberică, jurul Mării Mediterane, sud-vestul Asiei și Orientul Mijlociu. În timpul migrației spre sud pot fi găsite în număr mare pe litoralul și lângă apele din Europa. Păsările care cuibăresc în Alaska și în zona arctică canadiană migrează pe distanțe scurte spre litoral pacific și atlantic al
Fugaci de țărm () [Corola-website/Science/329517_a_330846]
-
Ea este, de asemenea, și foarte folositoare datorită marelui număr de rozătoare pe care le consumă. Este o pasăre sedentară, destul de rar întâlnită în România. Păsările sunt întâlnite zonele cu climă temperată, tropicală sau subtropicală din Africa, Europa, Asia de Sud-Vest, Asia de Sud, Australia, America de Sud și America de Nord. Trăiește de obicei în pădurile luminoase, care sunt în apropiere de așezările omenești, lângă hambare, silozuri sau turnuri de biserică. Iarna au fost întâlnite exemplare în România care au sosit din ținuturile nordice ale Europei
Strigă () [Corola-website/Science/330986_a_332315]
-
este o formație Death metal franceză, originară din Ondres, de lângă Bayonne, sud-vestul Franței. Înființată în 1996, formația era cunoscută ca Godzilla până în 2001. e compusă din Joe Duplantier - vocal și chitară ritmică, fratele său Mario Duplantier la baterie, Christian Andreu la chitară solo, și Jean-Michel Labadie la chitară bass. Începând cu primul
Gojira () [Corola-website/Science/331012_a_332341]
-
pe valea Bistritei Aurii, a fost încredințat acestor trupe de legionari polonezi, coordonate în zonă de către comandantul Regimentului 2 Infanterie - Zygmunt Zielinski. Acestea urmau a fi sprijinite în acțiunea de luptă de către trupe austro-ungare. Trupele austro-ungare au realizat acoperirea, la sud-vest dinspre Pasul Rotunda și la nordul văii Bistriței dinspre Muntele Zambroslăviile. Trupele implicate în bătălie au fost: Trupele ruse erau venite peste Obcina Mestecăniș prin Pasul Lucina, ca parte a efortului de a ajunge în valea Bistriței Aurii. Odată ocupată
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
unităților poloneze, care a implicat și acoperirea breșei din aripa stângă dintre unitățile Legiunii și grupul maiorului Scholz, aflat pe un deal (cota 1365). În zori, căpitanul Strzelecki și soldații săi au început acțiunea de flancare a dispozitivului inamic dinspre sud-vest, precedați de un pluton de combatanți camuflaț cu cuverturi albe, care a deschis drumul prin zăpadă. Protecția unităților de artilerie a fost asigurată de un escadron de cavaleriști, în timp ce un al doilea escadron a asigurat momentul crucial de ascensiune de către
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
părăsească pozițiile defensive fortificate deținute în amonte de cătun (lângă cota 976). Odată reînceput asaltul, soldații Diviziei 54 care mai înainte se retrăseseră au revenit la contraatac. Unele unități au trecut creasta dealului și s-au oprit la 2 km sud-vest de Cârlibaba Nouă. În tot acest timp, grupurile Scholz și Salamon aflate la cotele 1365 și 1356 nu au intervenit în luptă. În ziua de 21 ianuarie rușii au încercat să profite de atitudinea de expectativă a trupelor austriece și
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
-ul în afara orașului Maheen, spre Al-Qaryatayn, după o luptă de două ore în care au fost uciși 18 teroriști și au fost distruse două mașini de lupte care aveau montate arme ZU-23-2. Apoi, forțele siriene au lansat un contraatac în sud-vestul Al-Qaryatayn pentru a recupera șoseaua principală. În aceeași zi, Forțele Aeriene Rusești au început să bombardeze pozițiile Frontulului Al-Nusra din al-Rastan și Talbiseh, aflate în provincia Homs. Mai târziu, ele au continuat cu bombardarea Al-Nusra din Kafr Zita, Al-Ghaab Plains
Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria () [Corola-website/Science/334923_a_336252]
-
29 noiembrie 1908 este avansat general-locotenent, iar în 1912 este numit comandant al "Corpului 9 Armată", la comanda căruia îl va găsi izbucnirea Primului Război Mondial. Corpul 9 Armată condus de Șcerbaciov a participat, ca parte a Armatei 3 de pe Frontul de Sud-Vest, la Bătălia Galiției. După bătăliile câștigate de pe râurile Lipa Aurie și Lipa Roșie, Șcerbaciov preia inițiativa și ocupă Lvovul, fapt pentru care este decorat cu ordinul „Sfântul Gheorghe”, clasa a V-a. La mijlocul lui septembrie 1914 a condus forțele destinate
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
sale au luat prizonieri 934 ofițeri și 52.895 trupă, capturând 36 de tunuri și 149 mitraliere." În octombrie 1915 a fost avansat la gradul de general de infanterie și numit general-adjutant și comandant al "Armatei 7" de pe Frontul de Sud-Vest. Sub comanda sa, Armata 7 a câștigat o serie de victorii pe râul Strâpa, în timpul ofensivei Brusilov din vara și toamna anului 1916. După revoluția din februarie, la începutul lunii aprilie 1917, a fost numit asistentul regelui Ferdinand I al
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
care urmau să formeze nucleul viitoarei armate ruse. Organizarea lor a fost condusă, la început, chiar de Șcerbaciov. În noiembrie 1917 a sprijinit decizia Radei Centrale ucrainene - ce proclamase independența Ucrainei - de fuzionare a forțelor ruse de pe fostele Fronturi de Sud-Vest și Românesc într-un front unic - Frontul Ucrainean, numindu-l, totodată, pe Șcerbaciov comandant al acestui nou front și ocupat de Armata Republicii Populare Ucrainene, nou-formată. Generalul Henri Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze din România, l-a sprijinit pe Șcerbaciov
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
unul dintre centrele bisericești mai însemnate din arealul Dunării inferioare și una dintre metropolele sediu de debut al contrapropagandei ortodoxe. Într-un moment în care Biserica Catolică era în ofensivă pe mai multe fronturi misionare, atât în zona Carpaților sau sud-vestul Rusiei cât și la Dunărea de Jos și în Peninsula Balcanică, într-un teritoriu tot mai frecventat de negustorii și prelații catolici Vicina a devenit astfel în secolul al XIII-lea reședința unei mitropolii ortodoxe cu ierarhi greci dependentă de
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
noului scaun, cât și mai ales ca răspuns la misiunea catolică din afara arcului carpatic. Aceasta s-a petrecut într-un moment în care Biserica Catolică era din nou în ofensivă pe mai multe fronturi misionare, atât în zona Carpaților sau sud-vestul Rusiei cât și la Dunărea de Jos și în Peninsula Balcanică, iar Patriarhia Ecumenică de la Niceea era interesată de contra-propaganda confesională într-un teritoriu tot mai frecventat de negustorii și prelații catolici. Atribuțiile noului scaun s-au întins în zona
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
ținutul a fost afiliat la următoarele unități administrative: ocupa o suprafață de 14.904 km² (15.901 verste). În nord se învecina cu gubernia Kiev, la est cu ținutul Aleksandria, la sud avea hotar cu ținuturile Herson și Odesa, în sud-vest se învecina cu ținutul Ananiev, iar nord-vest cu ținutul Balta din gubernia Podolia. La recensământul populației din 1897, populația ținutului era de 613.283 de locuitori, dintre care: În anul 1913, Ținutul Elisavetgrad cuprindea 51 de voloste (ocoale).
Ținutul Elisavetgrad () [Corola-website/Science/335500_a_336829]
-
mai joase. Zonarea intramontană a depresiunii este un factor favorizant pentru inversiuni termice semnificative, de unde și valorile mult scăzute de temperatură care apar în timpul iernii. După Joseni, aici este zona din România cu cele mai scăzute temperaturi. În partea de sud-vest, frecvent în sezonul cald apar procese de foehn pe pantele Ciucașului, acolo unde în sezonul rece ninge devreme și zăpada persistă până târziu. Calmul atmosferic este frecvent (în special în zonele piemontane și cu predilecție iarna), în condițiile în care
Depresiunea Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331974_a_333303]
-
fost „Kakh-e Ab'yaz” în 1891. Spre deosebire de celelalte clădiri din complex, această clădire dreptunghiulara cu două etaje are o arhitectură complet europeană și neoclasica, cu nicio urmă de modele și influențe islamice sau ornamente. Această clădire, situată în colțul de sud-vest al grădinii Golestan, găzduiește în prezent „Muzeul Etnografic din Teheran”. În această perioadă, citadela „Arg” a suferit modificări semnificative. Deși atât Reza Shah (1925-1941 ), cât și fiul său, Mohammad Reza Shah ( reg. 1941-1979 ) au fost încoronați în Palatul Golestan, Reza
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
domniei lui Nassereddin Shah, sultanul otoman Abdulhamid a trimis câteva daruri prețioase Șahului Iranului. În timp ce la acel moment aproape toate palatele regale erau decorate cu picturi și mobilier, Shahul a decis să aibă un nou palat construit în aripa de sud-vest pentru a servi drept depozit pentru cadouri. Clădirea albă din secolul al XVIII-lea în stil european, a fost numită astfel datorită culorii stucului și a pietrele din marmură albă care au acoperit holul și scară acestuia. De la bun început
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]