6,212 matches
-
diverse, poate o să ne petrecem chiar și vacanțele împreună... — Hei, zice o voce veselă, iar eu ridic privirea mirată și‑l văd pe Michael Ellis trăgându‑și scaunul la altă masă. — A, zic, smulgându‑mi cu greu mintea de pe o superbă plajă în amurg, la Malibu. A, bună. Nu vrei să vii la masa mea? Îi arăt scaunul de alături. — Nu te deranjez? zice, așezându‑se. — Nu. Am avut o întâlnire, dar s‑a terminat. Mă uit interogativ în jur. Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Țărăncile se uită de la una la alta - nu știu ce să-i răspundă. Le intimidează. O întreb pe femeie cum o cheamă. Fairlynn, răspunde ea. Mi-a fost pus acest nume după poeta antică Li, Reflecție Pură. Ai auzit de opera ei? Superbe versuri! Ce ești? o întreabă tinerele țărănci pe Fairlynn. Poetă. Ce e o poetă? Ce e o poezie? După ce explicația le este oferită, Sesame tot nu pricepe. Fairlynn îi aruncă o carte. De ce nu te servești, ca să afli singură? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și despre Dumnezeu, despre probleme filozofice, religioase, probleme pe care le-am întors pe toate pèrțile, Nu am lèsat nimic sè ne scape, am purtat lungi discuții cu Șerban, cu Vlad, cel ales de Corina, ne-am lèsat seduși de superbe exerciții ale minții, îmbètându-ne cu infailibile jocuri ale logicii, dar nici unul dintre partenerii mei de dialog, nici Șerban, nici Vlad, nu mi-a iscodit cu atâta ușurințè în suflet arètând o voioasè indiferențè fațè de stiință minții așa cum a fècut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
care mi-l fluturè pe sub nas sau sandviciul ei cu salatè, I-am mulțumit pentru strèdanii, dar trebuie sè spun cè nu am de gând sè consult nici un doctor! Atunci mi-a venit în minte Corina! Am cumpèrat flori, un superb buchet de trandafiri, întotdeauna i-a plècut sè primeascè flori și, fèrè s-o fi anunțat în prealabil, m-am prezentat la ușă apartamentului ei, Pentru că experimentul meu sè reușeascè, nu m-am bèrbierit de trei zile și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
divaniți își țineau burdihanele cu mâinile și hohoteau gros, de se cutremurau flăcările lumânărilor. Iar doamna Ledoulx, tăcuta și veșnic întristata lui soție, zăcea și ea tot acolo, pe covor. Îmbujorată, cu ochii strălucitori și părul despletit, cu rochia ei superbă - enormă cheltuială! - complet mototolită, cu picioarele și brațele albe rătăcite printre alte brațe, capete sau picioare, râzând - total nediplomatic, impardonabil de ușuratic - cu o poftă care-l umplu de groază pe consul. Și, pentru că Maltezul continua să alerge de mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în căutarea tăciunilor din cenușă. Parcurgea mental textul. Îl regăsea imprimat în memorie, în carnea și în sângele lui care pulsa acum ceva mai repede. PASAJ RETRAS Duminică 3 janvier 1812. Reprezentațiune extraordinară dată de domnișoara NANONE... FINAL PASAJ RETRAS Superb nume! Foarte potrivit pentru o cântăreață, pentru o femeie, pentru iubita unui poet. Nanone, Nanone! Ce ritm! Ta-tàm, ta-tàm! Mii de poeme s-ar putea scrie cu acest nume. PASAJ RETRAS Reprezentațiune extraordinară dată de domnișoara NANONE, primadonă și dănțuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
simți adierea blândă a toamnei pe frunte. O percepu ca pe o promisiune de mare viitor. Se crezu deja ajuns acolo, scăpat, în sfârșit, de orice griji. Respiră adânc și cu plăcere... Capul lui zbură departe și înalt, într-o superbă jerbă de maci care se risipi, mai apoi, în stropi mărunți peste restul trupului rămas încă în picioare, pătând, iremediabil, proaspătul caftan. Pentru mulți nu era prea clar și chiar se întrebau de ce se făcuse atâta risipă de ceremonial, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nu știam. N-am știut, dar, iată, știu. Țin minte caii de la Mana... O, caii de la Mana - pentru mine erau Bunul și Răul În același trup de cal, fiecare venind cu două-picioarele lui. Știam: și noi avusesem cal - o iapă superbă și rea, nu suporta să fie călărită, Încerca tata s-o Înhame la trăsură, Însă după ce l-a răsturnat de două ori, a vândut-o. Era neagră și frumoasă. Și rea, mușca - tata avea o cicatrice de toată... rău-frumusețea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
e pentru toată viața, nu doar pentru Crăciun" Scoțând un oftat drăgălaș, dar nu destul de puternic ca să-i evidențieze pieptul bine strâns în corsajul rochiei, Alison se uita de-a lungul mesei centrale. Privirea i s-a oprit asupra aranjamentului superb de crini, provenit de la una dintre cele mai renumite florării din Londra. Faptul că sute, dacă nu mii de crini identici se găseau și în alte florării mai ieftine nu avea nici un fel de relevanță. Așa cum îi spusese lui Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din camera lui. Jake s-a uitat la ceasul lui, de scafandru atoateștiutor - asta cu toate că experiența cea mai asemănătoare cu o scufundare fusese atunci când sărise de pe trambulină în piscina din cartier. Și-atunci n-o făcuse decât fiindcă tipa aia superbă, Emma Davies, se uita la el, iar Jake voise s-o impresioneze. Problema a fost că înghițise jumătate din apa din bazin și ieșise la suprafață agitând atât de frenetic din mâini încât salvamarul se simțise obligat să-l întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ducându-se la dulapul din colțul cel mai îndepărtat al încăperii. Un gin cu apă tonică? Ăsta era obiceiul lor din fiecare seară. El se întorcea de la serviciu și pregătea două pahare de gin cu apă tonică și lămâi proaspete, superb amestecate, în vreme ce ea pregătea - sau, mai cinstit spus, încălzea - cina. Apoi, în timp ce el se relaxa în fața televizorului, uitând de greutățile de peste zi, Susan se „relaxa“ ca să uite de greutățile zilei ei, pregătind baia pentru Milly, preparându-i o băutură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
altceva ar fi putut să spună. Decât eventual „uraaaa“. Dar a simțit că, în circumstanțele alea, n-ar fi fost tocmai potrivit. Îmi pare rău că te-am plictisit cu problemele mele, a spus bărbatul fixând-o cu privirea aia superbă și sexy. Dar mariajul meu e ca și terminat și se spune că uneori ți-e mai ușor să te descarci în fața străinilor. Alison nu mai auzise niciodată vorba asta, dar, dintr-odată, i s-a părut că e cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
intervenit Julia. A băgat câinele în cuptorul cu microunde? Nu avem câine, dar dacă am fi avut, sunt sigur că ar fi fost foarte probabil s-o facă și pe-asta, a oftat Fiona. Nu, de data asta a dispărut. —Superb! Așa e mai bine decât să ți se încurce toată ziua printre picioare în casă. Ca de obicei, Julia era glorios de lipsită de delicatețe. Celelalte au arborat expresia îngrijorată care se potrivea mai bine cu anunțul anterior. Unde s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a eliberat din brațele lui Susan și a fugit către bunică-sa. — Ai grijă, draga mea! Fața lui Jenny strălucea de bucurie atunci când și-a ridicat nepoata în brațe. Nu vrem să cazi și să-ți julești genunchii ăștia superbi, nu-i așa? —Bună, Jenny. Susan stătea la câțiva metri distanță, zâmbind timid. Într-o mână ținea bagajul lui Milly. —Bună, Susan. Tonul lui Jenny era încă puțin crispat, dar zâmbetul părea sincer. — Lasă geanta pe scări. O s-o ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lui Milly. —Bună, Susan. Tonul lui Jenny era încă puțin crispat, dar zâmbetul părea sincer. — Lasă geanta pe scări. O s-o ducă Bill în casă. Tocmai termină de vorbit la telefon. Nick apăruse lângă Susan. —Bună, Jenny. Casa arată la fel de superbă ca întotdeauna, a spus el făcând un pas înainte și sărutând-o stângaci, pe obraz. —Mulțumesc. Jenny s-a îmbujorat. —Eu și Bill muncim din greu la ea. E un mod de a ne ocupa timpul. Nu mai era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o persoană să-i pregătească micul dejun, să i-l servească și după aceea să strângă masa, în propria ei casă, era de-ajuns ca s-o facă pe Susan să asude. Gândurile i s-au întors către Whitelands și superba proprietate unde crescuse Caitlin, alături de cei doi părinți devotați și de prea-iubitul ei cal. Cât de diferite pot fi două femei? s-a întrebat Susan. Caitlin a fost modelul de blondă splendidă, iar eu sunt rățușca aia urâtă personificată, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aia, Julia nu-i acordase bărbatului prea mare atenție. Probabil pentru că niciodată nu se prea dăduse în vânt după bărbații cu plete. Acum că-i vedea ca lumea fața frumoasă și angulară, pomeții înalți care se sfârșeau cu niște buze superb conturate și ochii ăia care atrăgeau privirile... nu erau de același verde pal ca ai surorii, dar erau neobișnuit de fascinanți. Da, s-a gândit Julia, aș face-o în mod clar... desigur, dacă n-aș avea o căsnicie fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cineva a început să bată în microfon. Liniște, vă rog! Cel care vorbise era James, care se cocoțase pe micul podium instalat într-unul dintre colțurile sălii. —Așa cum știți cu toții, ne-am adunat aici ca să sărbătorim ziua de naștere a superbei mele soții, Julia... James a privit peste marea de capete către lateralul încăperii, acolo unde se afla Julia. Draga mea, îmi dai voie să le spun câți ani împlinești? A întrebat el zâmbind. —Treizeci și trei! Am împlinit treizeci și trei! a strigat Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sărutat în aer zeci de oameni, le-a zâmbit drăgălaș mai multor oameni de afaceri care i-au strâns mâna lui James și-a făcut conversație cu nevestele acestora. Da, evenimentul era organizat pentru o cauză nobilă. Da, florile erau superbe. Da, meniul era un adevărat triumf. Bla, bla, bla. —Doamne, trebuie să beau ceva, a șoptit Julia în urechea lui James după ce îndurase monologul unei femei care-i povestise ce copil-minune e fiul ei de patru luni. Puștiul probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a ridicat din sprâncene. —Îmmm. Dar să mergi cu bicicleta prin Vietnam? Aia nu e țara bandiților? Susan a izbucnit în râs. —Războiul s-a încheiat de mai bine de treizeci de ani, draga mea. Acum Vietnamul e o țară superbă și liniștită, cu plaje cu nisip alb și o vreme splendidă. —Pe bune? Fiona încă nu părea convinsă. — Dar chiar și așa, tu tot n-o să te bucuri de peisajele alea superbe, fiindc-o să te dai cu bicicleta în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ani, draga mea. Acum Vietnamul e o țară superbă și liniștită, cu plaje cu nisip alb și o vreme splendidă. —Pe bune? Fiona încă nu părea convinsă. — Dar chiar și așa, tu tot n-o să te bucuri de peisajele alea superbe, fiindc-o să te dai cu bicicleta în sus și-n jos pe pantele abrupte ale dealurilor, iar curul o să te doară de-o să mori. Ești nebună! — Nu. Nu sunt nebună. Sunt milostivă. Aș face totul pentru o cauză nobilă. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
jos cămașa și pantalonii, pe care le-a așezat pe spătarul unui scaun. Apoi s-a lepădat și de perechea de boxeri de pe el. Alison s-a dus în spatele lui și i-a luat penisul în căușul palmei. —Îmmmm, arăți superb gol, i-a murmurat ea în ureche. Piscina nu mai poate să aștepte puțin? Alison a simțit trupului bărbatului devenind completamente rigid - cu excepția penisului. —De asta ai venit? a întrebat-o Luca pe un ton scăzut. —Poftim? Dar Alison știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în drum spre casă. Cu un efort herculean, Julia reușise să-și păstreze tonul normal al vocii. —Bine, îi răspunsese ea, cina o să fie gata. Numai că mâncarea nu era gata. Și nu era nici măcar pe cale să fie gata. Bucățile superbe de carne de miel, pe care le cumpărase special pentru friptură, erau încă în frigider, iar asparagusul proaspăt zăcea nespălat în sertarul cu legume. Zeița bucătăriei trecuse în rezervă, fiind înlocuită a o umbră a fostei Julia - o persoană complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
adăpostiți de vânt la umbra unui cort mare, de culoare gălbuie, unde se aciuiau și cămilele, ca să reînceapă marșul de cum începea să se lase înserarea, și continuau toată noaptea, la lumina lunii și a stelelor, uimiți mereu de niște răsărituri superbe, când umbrele păreau că aleargă pe crestele împietrite ale dunelor în formă de săbii, pe ale căror tăișuri se putea crede că firele de nisip se mențin unite îmbrățișându-se unele pe altele. — Cât mai e? a vrut să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
albă. — Vreau să vorbesc cu șeful serviciului de pază, îi spuse primului ușier ce-i ieși în cale. După cincisprezece minute, însuși ministrul Ali Madani îl studia atent, cu chipul îngrijorat și sprâncenele încruntate într-un mod comic, din spatele unui superb și aproape diafan birou de acaju lăcuit. — înalt, slab și cu fața acoperită de un văl? repetă, vrând să se convingă că celălalt nu greșea. Ești sigur? — Complet sigur, Excelență... Un targuí autentic, din ăia care se mai văd doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]