4,066 matches
-
zboară iremediabil și ideea pe care o va nota Eugenio d'Ors În legătură cu tablourile lui Rafael: Atenție. Ne aflăm pe o culme omenească. La aceste Înălțimi nu mai e Îngăduit să judeci ! Or, dacă Încetezi să judeci, singura soluție e surîsul. Tată termenii Între care va trebui să aleg. Surîsul și Întrebarea. Rafael și manieriștii. Pietà de la San Pietro și Pietà Rondanini. În Tahiti, Gaugain ar fi putut să așeze la intrarea colibei sale un sfinx surîzÎnd. Nu există o statuie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Eugenio d'Ors În legătură cu tablourile lui Rafael: Atenție. Ne aflăm pe o culme omenească. La aceste Înălțimi nu mai e Îngăduit să judeci ! Or, dacă Încetezi să judeci, singura soluție e surîsul. Tată termenii Între care va trebui să aleg. Surîsul și Întrebarea. Rafael și manieriștii. Pietà de la San Pietro și Pietà Rondanini. În Tahiti, Gaugain ar fi putut să așeze la intrarea colibei sale un sfinx surîzÎnd. Nu există o statuie mai nimerită pentru țărmul unui paradis himeric ; și nici
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
oricum ne-am așeza. Grecii au Înțeles că un sfinx care pune Întrebări e mult mai plin de speranță. Căci nu ne e dat să trecem nepăsători prin nisipul din propriile clepsidre. Și, poate, acesta e lucrul cel mai important. Surîsul acela absurd, fardat de nisip ne va aminti cel mult că fiecare pas e ireversibil ; În urma noastră nu sînt alte urme decît cele pe care le-am lăsat trecînd. Cu fața lui imobilă, sfinxul tolănit cu spatele la deșert Întoarce spatele și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dovedesc mie Însumi adevărul pe care l-am descoperit. Mă tem de clipa cînd aș putea să renunț. Mă tem de acea parte din mine care ar fi gata să surîdă ca să nu mai sufăr și să nu mai sper. Surîsul ce va Învinge statuile se va naște tocmai din lipsa de speranță. Eu, poate cel mai Îndreptățit să vorbesc despre zei, vorbesc de aceea despre sfinx; deoarece răspîntiile aduc singura rază de lumină din povestea mea. Dar există vreun loc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să numim lucrurile așa cum știm să murim, și preferă să se Întoarcă pentru a muri Într-o insulă reală. În timp ce Calypso Îl mîngîia, i s-a făcut deodată frig și a simțit că pe buzele lui Începea să Înflorească un surîs ca al zeilor. Ulise vorbește despre o nevoie de statornicie pe care fiecare dimineață mi-o reamintește și mie pe acest țărm. La orizont se preling vapoare care nu deșteaptă În mine nici o poftă de drum. Dimpotrivă, sînt bucuros să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu fug de ele. În fapt, Ulise nu face decît să respecte un adevăr elementar. Între toate erorile rămîne totdeauna un drum spre Ithaca noastră interioară. Principalul e să observăm că tot ce ofereau lotofagii ca viitor era o absență. Surîsul lor pustiește totul. Cadavrul sfinxului zace aruncat undeva Într-un trecut unde nimeni nu mai pune Întrebări și doar vîntul șuieră risipind spuma amară a mării peste florile de lotus strivite pe un țărm pustiu. Adulmecînd vîntul sărat care-i
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
popor estetic” care, omorînd Minotaurul, i-a ascuns cadavrul În temple de marmură; pentru ochiul elin, lumina cade seara În ruine, iar noaptea face parte dintre lucrurile barbare... Observ Însă că Încep să vorbesc despre Apolo cum aș vorbi despre surîsul femeilor primitive pictate de Gaugain În Tahiti, cu trupurile vegetale parcă, de liane calde, răsucite În soare și unse cu mirodenii, uitînd că pe buzele zeului se lățește un surîs străin de orice pasiune. Și uitînd că sînt inutile eforturile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că Încep să vorbesc despre Apolo cum aș vorbi despre surîsul femeilor primitive pictate de Gaugain În Tahiti, cu trupurile vegetale parcă, de liane calde, răsucite În soare și unse cu mirodenii, uitînd că pe buzele zeului se lățește un surîs străin de orice pasiune. Și uitînd că sînt inutile eforturile de a imita un suflet olimpian. Cum inutil am Încerca să amestecăm cele mai curate nuanțe de albastru pentru a obține culoarea cerurilor lui Fra Angelico, frumoase ca un descîntec
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În fața celui care, odinioară, la Delfi, a străpuns cu săgețile sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și se Înalță În transparența sufletului său solar. Aceasta e fața olimpiană a Greciei peste care plutește un surîs calm și Încrezător. CÎtă vreme stă cu această față Întoarsa spre soare, grecul antic are liniștea lui Apolo, lumina ce limpezește totul. Abia cînd soarele intră În nori și obrazul său revine asupra pămîntului, vom recunoaște trăsăturile lui Oedip, iar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
această observație? Romanii Îi aduceau lui Pluton sacrificii numai pe Întuneric și numai victime negre; acestea erau transformate În Întregime În cenușă și preotul nu rezerva nimic pentru el; lumina iui Apolo cere să-i rezervi totul și să surîzi; surîsul de care mă tem și care, totodată, mă atrage, astfel Încît va trebui, probabil, mereu să mă dezic de el și să mă Întreb apoi dacă cred aceasta cu adevărat. Undeva În adîncul sufletului meu sper să-l pot imita
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai nimerit pentru o asemenea Împrejurare. El nu spune: rîvnesc absolutul, ci: rîvnesc clipa. Și nu numai vița de vie, ci Întreaga vegetație crește vivace pe urmele sale. E cel mai necumpătat dintre zeii grecilor. Și cel mai străin de surîsul inuman al olimpienilor, cum ne-ar fi putut explica oricare dintre credincioșii săi... (...Noi singuri sîntem Înțelepți, pentru ca numai noi cunoaștem suferința. Spre deosebire de Apolo, Dionysos e un zeu care știe să sufere. El a cucerit bucuria și nemurirea cu prețul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
privirea lui se zăresc și muntele și cîmpia. El ne-a Învățat că eternitatea nu poate fi smulsă zeilor decît clipă cu clipă. Pierzînd aceste clipe, nu ne vom mai putea Îmbăta de veșnicie. Nu ne putem umple sufletul cu surîsul zeilor. Ne trebuie chiotul și patima zeului nostru. Calmului Iui Apolo el Îi opune inima lui fierbinte și patima cu care stoarce totul din fiecare clipă ca mustul din struguri. În suita lui, măștile comice și tragice se Întîlnesc și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Trebuie să nu mai separăm fericirea de moarte, pentru a o ajuta să dureze... Destinul e stînca; oricare dintre stîncile negre de soare și de apă care mărginesc acest țărm. Depinde Însă de mine ce voi ciopli În ea; un surîs absurd, Însetat de iluzii, sau un obraz care recunoaște moartea pentru a-și justifica setea de timp. Trebuie numai să am tăria să aleg și să decid. Simpla alunecare a mîinii pe piatra umedă nu-mi satisface rațiunea. Echilibrul lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spre sfinx și a rostit cuvîntul ca și cum ar fi pronunțat numele stăpînului Olimpului. Zeii n-au uitat mîndria acelui drumeț. Și știu că memoria Îl ține drept și demn...) În acest timp, pe cealaltă față a lui Ianus flutură un surîs... Poate că sfinxul n-a făcut decît să-l Împingă pe Oedip În destinul său... Și astfel Întrebările și tăcerea se amestecă amîndouă În nisipul pe care-l cern printre degete. Trebuie să aleg din nou și o parte din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vrea să Îmbrățișeze această Fata Morgana și de aceea n-o mai caută pe nisipuri, ci și-o modelează singur. Renunță la toate amăgirile artei și vrea un adevăr imediat pe care să-l atingă cu mîna. Cu alte cuvinte, surîsul metafizic nu-i mai spune nimic. Ceea ce visează el acum este un surîs real fremătînd pe buzele Galateii. Din toate promisiunile artei vrea să stoarcă o picătură de sînge, dovada puterii sale de a crea. Fără acest adevăr, arta lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe nisipuri, ci și-o modelează singur. Renunță la toate amăgirile artei și vrea un adevăr imediat pe care să-l atingă cu mîna. Cu alte cuvinte, surîsul metafizic nu-i mai spune nimic. Ceea ce visează el acum este un surîs real fremătînd pe buzele Galateii. Din toate promisiunile artei vrea să stoarcă o picătură de sînge, dovada puterii sale de a crea. Fără acest adevăr, arta lui nu mai are nici un sens. Întreaga sa trudă i se pare searbădă dacă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pot da Înapoi...) Pygmalion provoacă astfel arta să dea un răspuns neîntîrziat și tranșant. Eternitatea e pentru el suspendată de un oftat ușor care trebuie să aburească buzele statuii. Avem arta pentru ca adevărul să nu ne ucidă, afirmă Nietzsche, iar surîsul statuilor grecești părea să nu-l contrazică. Însă la Pygmalion aflăm un punct de vedere diametral opus: avem arta pentru ca adevărul să se nască Înfiorat sub mîinile noastre. Căci dragostea lui Pygmalion ascunde și o revoltă Împotriva esteticii eline. Sculptura
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
surîdă ca zeii, Pygmalion preferă să simtă sîngele cald al unor buze omenești. Dărîmă piramida pentru ca sub cerul gol, În plin soare, s-o Îmbrățișeze fericit pe Galateea. Dragostea e pentru el sensul libertății. Dragostea acestei vieți muritoare pe care surîsul n-a făcut decît s-o trădeze În schimbul unei himere. Pe măsură ce dalta lovește, Pygmalion Înțelege că Își joacă toate șansele pe o singură carte. Dorește o statuie vie, un adevăr viu, chiar cu prețul ca acest adevăr să moară după ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sub această mască hipnotică a melancoliilor artei amarniene palpită și acum sîngele; ochii Închiși, bărbia Împinsă Înainte, un obraz bolnav de lumină, profund deosebit de hieratismul obișnuit al artei egiptene; buzele senzuale au o febră care lipsește Giocondei; nu le interesează surîsul, ci viața, să muște din fructul vieții pînă la sînge; iar dacă ar surîde, ea și Afrodita ar surîde ca orice femeie frumoasă. La cîțiva pași foșnește o mare languroasă, placidă, vag indolentă, o mare somnoroasă și echivocă, incapabilă parcă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-și satisface dragostea pentru coerență. Dacă lîngă sfinxul de la piramide am fost zei, iar lîngă sfinxul grec am redevenit oameni, lîngă tine, zeiță a iubirii și frumuseții, toate acestea nu se mai contrazic... ...O zeiță, tu nu-mi făgăduiești nici surîsul ca Apolo, nici Înțelepciunea ca Atena. Dar ce altă Înțelepciune mi-aș putea dori În afară de cea a dragostei care Îmbrățișează, iată, iarăși, cu recunoștință toate lucrurile din jur, care știe că toate aceste zile nu se vor mai repeta niciodată
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spun: iată drumul pe care trebuie să merg mai departe. Dar această bucurie mă scutește de alte justificări. În amiaza care curge pe mine ca rășina caldă Îmi aud numai bătăile inimii lîngă respirația mării. De ce mi-aș aminti de surîsul sfinxului cînd eu Însumi am Început să surîd, dar fără dispreț și fără indiferență? Să mă tem? Nu, aici Își flutură părul auriu o zeiță care n-are Îndoieli. Și care cunoaște libertatea ce ți-o dau lumina și apa
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
al golfului doarme un zeu fericit. Dar, În acest caz, din orice zeu se poate face un om adăugîndu-i ceva. De pildă, rîsul. Căci rîsul aparține singurului animal conștient de destinul său muritor. Pe fețele zeilor vom Întîlni numai acel surîs imposibil de definit care a renunțat la alternativa fericirii și nefericirii. Țin minte că după un incendiu În munți, În pădurea martirizată de foc, am descoperit cum, la amiază, pietrele Înnegrite și cioturile carbonizate se umpleau de șopîrle care se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
apă de trandafiri, plictiseala sibarită simte nevoia să se distrugă, pentru că implică efortul cel mai mic. Moartea vine Încet și cu ochi somnoroși din plăcerea tot mai fadă, ca o sinucidere prin aglomerare de flori Într-o cameră. Ca un surîs. Din instinct de conservare, sibaritul se azvîrle cu recunoștință Într-o ultimă beție artificială. Se Înconjoară singur de golul de care se teme și și-l fixează ca un laț de gît. Cetatea se umple treptat de cadavre Îmbrăcate somptuos
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
surîde. Și cu aceasta și-ar construi piramida, cu toate că un zeu nu are nevoie de așa ceva. Eu sînt Însă un zeu cu Înclinații omenești pentru că știu totul despre cei care fug de memoria lor. Nu mă pot ascunde Într-un surîs. Mă ascund În fuga mea continuă. Oroarea de ceea ce moare mă urmărește ca o fiară, gata să mă sfîșie dacă aș renunța la alergătura mea. Mă tem să-mi privesc Îndelung chipul În apă. Mă tem să nu observ și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aici o pornire nimicitoare, de a se distruge pe sine și luciditatea care i-a descoperit adevărul. De aici nebunia de a distruge cuvintele cu care și-a aflat moartea. De aici deznădejdea cu care Își acuza rațiunea. De aici surîsul sfincșilor ce stau incoruptibili pe nisip. Și tot de aici pornirea de a mutila zîmbetul acesta inaccesibil. De aici zeii și de aici Faust și contractul său cu Mefisto. De aici emoția care ne-ar putea lămuri de ce generație după
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]