5,159 matches
-
Al. Popovici: Aici era cîndva o crîșmă cu lampa gălbue,/ Oamenii întîrziau pînă noaptea tîrziu./ Printre ferestre strîmbe de ploae (sic!)/ Toți aveau ochii tulburi de rachiu/.../ Dar soarele a răsărit peste zăpezi./ Și lampa n-a mai fumegat pîn-la tavan./ Tot satul ca o apă ce năvălea din munți/ A înflorit în cîntec și zîmbet an cu an.// De la oraș mereu veneau tot noi îndemnuri/ Și fumul din furnale urcat pînă la cer". În februarie 1950, conducerea U.S., printr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
hala cuptoarelor, muncitorii sticlari îmi răspundeau făcînd semn cu bărbia ori cu degetul în sus. Crezusem că le place să glumească, să mă ia în bășcălie, ce căutam acolo. Aș, tata cocoțat sus pe un cuptor, la cîțiva centimetri de tavan: ajungeai la dînsul numai pe niște pasarele și o mulțime de scărițe metalice, perpendiculare, așa cum sînt la vapoare. Tata: dacă inginerul nu-i în stare să înlocuiască pe oricare dintre lucrătorii săi și să-i facă treaba măcar la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
decorații interioare lucraseră cu folos. Organizarea spațiului părea impecabilă. Într-o încăpere ceva mai mare ca tinda unei biserici, fuseseră instalate vreo treizeci de paturi de fier, tip cazon, lipite două cîte două și suprapuse pe trei niveluri, pînă aproape de tavanul curbat, asemănător bolților de cramă. Spațiile libere dintre paturi fuseseră calculate cu precizie: înguste, cît să te strecori și să te cațări pe crengile de dormit. Se dormea cîte doi în pat, cap la cap, dar și cap la picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a fugit apoi, tot numai un zâmbet. Abia dacă a închis un ochi și, când a făcut-o, visele pe ea au chemat-o. Dar s-a odihnit și așa, stând mai mult întins și proiectând-o cu mintea pe tavanul gol, având fluturi în stomac, de parcă ar fi fost din nou un adolescent care descoperea dragostea. Nu mai trăise de mult cu atâta inten- sitate. Nu mai avusese de mult o zi așa plină, în care până și fiecare culoare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
curgă pe trupul său schilod și chircit. A închis ochii și a ațipit cam o jumătate de oră, timp în care apa îl spăla de păcate, de probleme, de griji și mai ales de dureri. A fumat o țigară, privind tavanul în gol, fără să se clintească, respirând încet, simțind cum se însănătoșește și cum fiecare celulă din corp reînvie, odată ce apa o învă- luia. Era tot mai cald, iar mirosul împuțit pe care îl prinsese dispărea ușor, ușor. I-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dură, și zâmbindu-i ironic din spatele biroului. Imediat i se alătură și piticul mustăcios care ordonase arestul. Cristi observă că, deși aranjată decent, camera nu avea nicio fereastră, iar singura lumină, slabă și ea, gălbuie, venea dintr-un bec din tavan, care din când în când începea să pâlpâie. Închideți ușa ! le ordonă colonelul brutelor, iar aceștia o trântesc imediat și îi mai dau un brânci lui Cristi, pentru a se apropia de birou. — Marele dizeur Cristian Vasile, ai ? începe colonelul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tot alergat așa prin vagonul acela nesfârșit, a alergat câteva sute de metri până a dat într-un târziu de o ușă. Când a trecut de ea însă, a dat de un alt culoar, tot pustiu și roșiatic, iar de tavan erau spân- zurați care se legănau dintr-o parte în alta, lovindu-se între ei cu vârful picioarelor. S-a întors speriat și a închis bine ușa după el ; picioarele i s-au înmuiat imediat, a căzut pe vine și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
roman. Când închidea veioza și se întindea în pat, se simțea bătrân și obosit. Fără putere și tot mai sărac, într-o lume pe care nu o mai înțelegea și care continua să se strice cu o viteză nemaiîntâlnită. Privea tavanul crăpat, gândindu-se că îi vor dărâma ușa deodată, îl vor lua pe sus și îl vor închide pe viață și îl vor tortura. Sau mai bine, îl vor executa direct, iar odată cu glonțul ce-i va traversa creierul, odată cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
intrat În graiul popular, rezultat al unei Îndelungate apropieri româno-otomane și al adoptării de către români a unor produse, tehnici, obiceiuri sau mode turcești (din secolul al XV-lea și până la Începutul secolului al XIX-lea). „Cioban“, „musafir“, „dușman“, „odaie“, „dușumea“, „tavan“, „dulap“, „chibrit“ sunt cuvinte de origine turcă. Și gastronomia românească se declină În bună măsură pe turcește, Începând cu felurile de mâncare considerate astăzi tipic românești: „ciorba“ și „sarmalele“. Terminologia premodernă din arhitectură și urbanism vădește, de asemenea, o puternică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de contrariu. Dar nu de Halloween. Pentru că totul era pregătit. Casa fusese decorată de compania de catering ca să semene cu un imens castel bântuit, cu pânze de păianjen atârnând peste schelete de plastic și lilieci-vampiri uriași legănându-se prinși de tavan, lumini violete îmbăind fiecare perete și un stroboscop în foaier. Un prieten, artistul Tom Sachs, concepuse cutia mare din mijlocul camerei de zi, zbârlindu-se și mârâind la oricine se apropia. Prin difuzoare fixate în exterior se auzea zornăit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un păianjen verde, studiindu-l, de parcă ar fi avut un înțeles. - Terby e furios, se văietă Sarah, trăgând de chitară până ce am coborât la nivelul ei. - Știu, scumpo, am zis împăciuitor. Se pare că Terby are probleme grave. - E pe tavan. - Hai s-o căutăm pe mami. Îl dă ea jos. - Dar e pe tavan. - Atunci o să iau o mătură și o să-l dau jos de pe tavan. Iisuse, unde-i Marta? - Terby a încercat să mă muște. - Poate că vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se văietă Sarah, trăgând de chitară până ce am coborât la nivelul ei. - Știu, scumpo, am zis împăciuitor. Se pare că Terby are probleme grave. - E pe tavan. - Hai s-o căutăm pe mami. Îl dă ea jos. - Dar e pe tavan. - Atunci o să iau o mătură și o să-l dau jos de pe tavan. Iisuse, unde-i Marta? - Terby a încercat să mă muște. - Poate că vrea să te speli pe dinți și să faci nani. Pe neașteptate, Jayne apăru în spatele meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Știu, scumpo, am zis împăciuitor. Se pare că Terby are probleme grave. - E pe tavan. - Hai s-o căutăm pe mami. Îl dă ea jos. - Dar e pe tavan. - Atunci o să iau o mătură și o să-l dau jos de pe tavan. Iisuse, unde-i Marta? - Terby a încercat să mă muște. - Poate că vrea să te speli pe dinți și să faci nani. Pe neașteptate, Jayne apăru în spatele meu și deasupra mea, vorbind cu Jay, dar nu puteam urmări conversația din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe care îl remarcasem inițial era un raft răsturnat. Am îngenuncheat și l-am împins înapoi la perete, îngrămădind la întâmplare cărți și jucării pe raft, când mi-am reamintit ceva ce-mi spusese Sarah, întorcându-mi încet privirea spre tavan. Se vedeau niște urme chiar deasupra patului ei. N-am fost foarte sigur la început, dar când m-am apropiat, aceste urme arătau mai degrabă ca niște zgârieturi - ca și cum ceva s-ar fi târât pe tavan, înfigându-și ghearele în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mi încet privirea spre tavan. Se vedeau niște urme chiar deasupra patului ei. N-am fost foarte sigur la început, dar când m-am apropiat, aceste urme arătau mai degrabă ca niște zgârieturi - ca și cum ceva s-ar fi târât pe tavan, înfigându-și ghearele în el. Am început să-mi scormonesc buzunarul blugilor în căutarea dozei de coca și atunci am privit spre pat. Iar în momentul acela am văzut perna. Ceva sfârtecase perna, o spintecase în două (da, ăsta era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca asta dacă puteți; nu era un concept decorativ pe înțelesul oricui). Interiorul aborda tonurile liniștitoare ale unui castel de nisip și ale porumbului, liliacului și făinii albe. Impozantă și voluptoasă, elegantă și economic mobilată, casa avea patru dormitoare cu tavane înalte, un apartament „principal“ care ocupa jumătate din primul etaj, avea șemineu, bar, frigider, două debarale înalte, largi de 50 de metri pătrați, jaluzele care dispăreau în niște nișe din tavan și fiecare dintre cele două băi adiacente avea câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
elegantă și economic mobilată, casa avea patru dormitoare cu tavane înalte, un apartament „principal“ care ocupa jumătate din primul etaj, avea șemineu, bar, frigider, două debarale înalte, largi de 50 de metri pătrați, jaluzele care dispăreau în niște nișe din tavan și fiecare dintre cele două băi adiacente avea câte o cadă imensă îngropată la nivelul pardoselii. Mai exista o sală de gimnastică complet utilată unde exersam uneori cu jumătate de inimă și unde antrenorul personal al lui Jayne, Klaus, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în spațiul îndepărtat. Însăși mocheta se dovedea a fi un fel de decor marțian, detaliat în stil impresionant cu cratere și canioane și defileuri. Sfere și globuri de sticlă se legănau agățate de un strălucitor de sălbatic asteroid prins de tavan deasupra patului imens Art Deco acoperit cu o cuvertură elegantă. În afara omniprezentelor postere a lui Beastie Boys și Limp Bizkit, mai erau lipite pe pereți și unele cu diverse luni-satelit: Io a lui Jupiter și Titan a lui Saturn și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tot ce îmi doream eu era un televizor și un zăvor la ușă. Am făcut un gest superficial cu mâna. Tot ce voiam să fac era să mă joc cu piese lego. M-am zgâit la planetele imobile din mijlocul tavanului - universal suspendat de tavanul înstelat. Sateliții pe orbite, rachetele și astronauții, naveta spațială și stâncile lunare și Marte și meteoritul în flăcări lansat spre Pământ și grijile generate de OZN-uri și necesitatea înființării unor colonii în întregul sistem solar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
eu era un televizor și un zăvor la ușă. Am făcut un gest superficial cu mâna. Tot ce voiam să fac era să mă joc cu piese lego. M-am zgâit la planetele imobile din mijlocul tavanului - universal suspendat de tavanul înstelat. Sateliții pe orbite, rachetele și astronauții, naveta spațială și stâncile lunare și Marte și meteoritul în flăcări lansat spre Pământ și grijile generate de OZN-uri și necesitatea înființării unor colonii în întregul sistem solar. Toate astea îmi apăreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care redeveni masca zâmbitoare a gazdei. Era un moment semnificativ. Eram deja îngrozit și epuizat. Casa celor doi Alleni era o copie aproape identică a casei noastre - un palat minimalist și imaculat. Exista chiar și același candelabru în holul cu tavan înalt și aceeași scară curbată conectând cele două niveluri, iar Mitchell începu să ia comenzi pentru băutura preferată a fiecăruia după ce copiii dispăruseră în camerele lor, iar Jayne mi-a aruncat o privire când am comandat votcă și gheață; i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sufrageria casei din Valley Vista, iar mocheta avea acum aceiași culoare de verde de pădure. Mai știam că urmele de pași îmbâcsiseră mocheta cu cenușă, dar acum era atât de întunecată încât nu se mai distingeau. M-am uitat la tavan și mi-am dat seama că întreaga configurație a casei era exact aceiași. De asta mi se păruse casa atât de familiară. Locuisem aici înainte. Apoi asta a fost întreruptă de o nouă amintire. M-am întors în camera media
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pleoștesc colțurile gurii. - E prima oară când mă rogi asta. Va fi ultima cină pe care o voi fi avut-o cu Jayne. Miercuri, 5 noiembrie 1 9 p i s i c a M-am trezit uitându-mă la tavanul întunecat din dormitorul nostru. Scriitorul își imagina un moment delicat: Jayne luându-și rămas-bun de la copii, îngenunchind pe pavajul de granit, în spatele ei șoferul în mașina torcând în relenti, copiii fiind gata echipați pentru școală, însă îi lăsase singuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se va fi alinat.) De ce a plâns Jayne în drum spre Midland Airport? Înainte ca ea să părăsească întunericul dormitorului, de ce rostisem cuvintele îți promit? Perna mea era udă. Plânsesem din nou în somn. Soarele bătea acum în cameră și tavanul se lumina indiferent, într-un careu tot mai larg, iar umbrelele continuau să se rotească, halouri fosforescente gravitând în jurul meu - rămășițele unui vis pe care nu mi-l puteam aminti - și în toiul unui căscat gândul meu suna: Jayne a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
erau acolo noaptea trecută, zise scriitorul. Nu le recunoști? întrebă scriitorul. Amintește-ți. Curentul de aer zbârnâi deasupra noastră și sunetul vag al unui fel de puls rezonă în toată casa. Pulsul persista. Se auzea prin pereți și apoi în tavan, deasupra noastră. Pulsul se afla în competiție cu sunetele detectate de DCE-uri, dar apoi pulsul a ieșit în prim plan. Am închis ochii, dar scriitorul mi-a spus că bătaia pulsului culminase atunci când a apărut o gaură imensă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]