4,773 matches
-
sa intitulat Dramatistic criticism (Criticismul dramatic sau dramatistic) referindu-se, pe larg, la contribuția lui Kenneth Burke. Dramatismul, ca atare, este un termen care îi aparține criticului Burke și reprezintă momentul inovator pe scena cercetării de factură critico-retorică al marelui teoretician american. Dramatismul, spune Burgchardt, exprimă însuși sistemul critic pe care Kenneth Burke îl întrebuințează în analiza (inter)acțiunii simbolice a oamenilor. Din perspectiva lui Burke, întrebările importante în ce privește retorica sunt altele decât cele "tradiționale". Burke privește demersul retoric ca pe
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
raționale de a impune procesului decizional de factură morală anumite "restricții ideologice"578. În schimb, paradigma narativă, revendicându-se de la o formă de conștiință radical diferită de cea rațională, constituie o alternativă distinctă extrem de semnificativă de a conferi sens evenimentelor. Teoreticienii paradigmei narative, în frunte cu Fisher, sugerează că "povestea constituie o formă fundamentală de înțelegere umană care dă direcție percepției, evaluării și cunoașterii"579. Din perspectivă ontologică, forma narativă concepe inteligibilitatea ca pe "un produs al unor relații coerente între
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
poveștilor, în timp ce înțelesul depinde de semnificația evenimentelor în contextul stabilit de poveste"588. William Lewis se referă, în cele ce urmează, la cele două criterii de evaluare girate de paradigma narativă a lui Walter Fisher - fidelitatea și probabilitatea - apreciind că teoreticianul narativ apelează la un sistem dual de evaluare, având în vedere, în întreprinderea sa critică, atât proprietățile substanțiale, cât și cele formale, ale poveștii. Astfel, observă criticul, în ce privește retorica lui Reagan, cele două tipuri de proprietăți se află în interdependență
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
unul verificabil prin mijloace empirice, ci stă în "coerența cu criteriile morale și bunul simț al publicului"595 său. Astfel, William Lewis procedează la discutarea acestui al doilea aspect esențial al paradigmei narative: dimensiunea morală a interpretării. Criticul notează, alături de teoreticienii paradigmei narative, că logica inerentă poveștii face posibilă evaluarea, din punct de vedere moral, a discursului, oferind, în același timp, criteriile necesare în demersul apreciativ. Fisher, de pildă, evidențiază forma particulară a raționamentelor morale, materializare a impulsului înspre moralitate caracteristic
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
ale "retoricii critice""656, cu scopul de a lămuri profilul esențial al întreprinderii și scopul său principal. Astfel, un prim atribut asupra căruia criticul atrage atenția este "spiritul critic" pe care retorica sa critică îl împărtășește cu viziunile particulare ale teoreticienilor, mai cunoscuți nouă, aparținând așa-numitei "Școli de la Frankfurt" (Horkheimer, Adorno, Habermas), dar și cu cea, fundamentală, a lui Michel Foucault. În al doilea rând, precizează McKerrow, retorica critică se caracterizează prin efortul general de a sesiza modalitățile complexe în
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
practicile sociale care îi controlează pe cei dominați"663. Mai concret, zice McKerrow, critica dominării se traduce într-o "critică a ideologiilor, percepute drept creații retorice"664. O dată introdus conceptul cheie de "ideologie", criticul procedează la elaborarea, în dialog cu teoreticienii clasici ai termenului, pe marginea sa. McKerrow ia ca punct inițial de reper abordarea lui Giddens, care furnizează "o rațiune teoretică de a privi puterea în termeni de clasă (socială - adăugirea mea) dominantă sau legiuitoare"665. Potrivit lui McKerrow, Giddens distinge
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
sau chiar indivizi care exercită unii asupra altora puterea în măsuri variate"702. Prin urmare, constată McKerrow, critica relațiilor sociale trebuie întreprinsă în contextul unui spectru mai larg de posibilități. În acest sens, criticul apelează la scrierile lui Michel Foucault, teoreticianul care s-a ocupat cu predilecție de "efectele ubicuității puterii în viața de fiecare zi, articulând o concepție despre putere ce provoacă formula putere-repre-sivitate, proprie tezei dominării"703. Forma specială a criticii lui Foucault, apreciază McKerrow, poate fi apropriată cu
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
perspective asupra democratizării (Sandu, 1999). Însă interesul pentru valorile civice nu este nou. El poate fi întâlnit de la Tocqueville, Mill, Weber, Simmel, Tönnies, Durkheim, și până la Kornhauser, Almond și Verba, Bourdieu, Coleman. De-a lungul deceniilor de dezvoltare intelectuală, acești teoreticieni au insistat asupra efectelor sociale benefice care decurg din participarea la organizații voluntare în cadrul comunității. După o perioadă de eclipsă a subiectului, dezbaterea asupra efectelor participării a fost relansată de către Putnam, aceasta trecând așa cum remarcă Farr (2004) din paginile unor
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
succesul unei guvernări nu este o descoperire recentă. Alexis de Tocqueville (2005), în deja celebra "Despre democrație în America", numea activismul civic al americanilor drept o școală a democrației. Această remarcă îi va conferi chiar titlul de "sfânt ocrotitor al teoreticienilor contemporani ai capitalului social" (Farr, 2004: 25). Tocqueville vedea asociațiile americane echivalente cu stările din societățile absolutiste europene în limitarea tiraniei statului. Mai mult, experiența asocierii poate conduce așa cum demonstrează Mark Warren (1999) interpretându-l pe Tocqueville la o bună
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
importanța factorilor culturali pentru succesul unei guvernări nu este o descoperire recentă. Tocqueville, în celebra Despre democrație în America, numea activismul civic al americanilor drept o școală a democrației. Această remarcă îi va conferi chiar titlul de "sfânt ocrotitor al teoreticienilor contemporani ai capitalului social" (Farr, 2004). Tocqueville vedea asociațiile americane echivalente cu stările din societățile absolutiste europene în limitarea tiraniei statului. Mai mult, experiența asocierii poate conduce așa cum demonstrează Mark Warren (1999) interpretându-l pe Tocqueville la o bună guvernare
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
culturii politice din România. Vom preciza de fiecare dată sursa altor date prezentate, pentru a evita orice confuzie. Democrația presupune, prin definiție, guvernarea celor mai mulți. Democrația modernă sub forma ei reprezentativă presupune dincolo de reprezentare parlamentară și controlul celor aleși. Din perspectiva teoreticienilor culturii civice, există un cerc virtuos care-i unește pe reprezentați și pe reprezentanți. Presiunile guvernaților asupra aleșilor conduc la performanța celor din urmă, iar performanța politică conduce la un grad mai ridicat de satisfacție a celor guvernați. Cu alte
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
lene istovitoare decât în mici demersuri întremătoare. Tocmai din acest punct, tânărul trebuie ridicat. Acolo se află. Practicienii educației intuiesc chiar pe cont propriu că vechile abordări alunecă pe lângă simțurile elevilor, receptive acum doar la bombardamente. Primesc noile sugestii ale teoreticienilor, dar uneori cu un apetit pantagruelic, nu atât pentru inovație cât pentru mimetism și obediență, cad în modernism devastator. Încep substituții periculoase: învățarea cu jocul, comunicarea didactică cu cea ordinară, profesorul cu amicul (prietenul), evaluarea cu încurajarea. Valorile încep să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cele două situații. Sărăcia este cea mai gravă problemă din România și cea mai puțin dezbătută. Este o problemă pe care politicienii nu o semnalează pentru că ar fi somați să-și recunoască eșecul, jurnaliștii o tratează doar ca fapt divers, teoreticienii se feresc de ea ca să nu cadă sub eticheta stângismului. Ori singura modalitate de ieșire din această situație e libera inițiativă, antreprenoriatul, învățământul performant, exportul de know-how, părăsirea tehnicilor primitive, a mentalității de resemnat. Politicile publice sunt instrumente de ameliorare
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
rezerve cu sacrificarea celorlalți. Diavolul, deși i se deconspiră prezența și intervenția în acțiune încă din titlu, e de negăsit în pagini ca personaj distinct. Războiul lui e unul nevăzut. De altfel, negarea este piesa lui de rezistență. Diavolul inspiră teoreticienii prost plasați pe axa valorilor etice. Marele său pariu este sacrificiul maselor sub pretextul unui bine care ar urma pentru cei rămași. Diavolul se cuibărește în jurul ideii de resurse. Și în Faust-ul lui Goethe, Mefisto e meșter în apariția resurselor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de-a dreptul timorată poate fi și ironizată și chiar acoperită de sarcasme. A făcut-o recent, într-un excelent articol, Virgil Ardeleanu: Rezistența prin cultură (România liberă, 18 aprilie 1991). Uneori, este adevărat, ea acoperă și multă ipocrizie. Alteori teoreticienii săi nu fac decât jocul politic, bine remunerat, foarte rentabil, al guvernului, antidemocratic, antiopoziție. Sensul este limpede: scriitorii să facă doar literatură, cultură. Să nu se bage în politică. Adică: să nu se înscrie în partide de opoziție, să nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Și ar mai trebui să convingem pe compatrioții noștri de pretutindeni că actuala cultură română nu este numai una de poeți, eventual de romancieri și, mai ales, de publiciști dacoromâni. Ea este mult mai bogată. Are chiar și... politologi, critici, teoreticieni, comparatiști etc. Sigur: sfera lor de acțiune este, inevitabil, mai restrânsă. Dar o cultură care s-ar reduce doar la plachete de poezii (și este inimaginabil cât de numeroase sunt astfel de apariții în perioada actuală) rămâne o cultură minoră
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
la noi proletariatul nu are nici o intenție de a se răfui cu patronul capitalist, ci cu... patronul socialist, care este statul). împiedicarea formării unui capitalism românesc este nu mai puțin evidentă. Varujan Vosganian se numără printre cei mai vigilenți, deciși teoreticieni și apologeți ai săi. Este chiar convins că Liberalismul câștigă teren politic (personal n-avem, decât în parte, această convingere), că soluția constă în Neoliberalism și economie socială, Secretul reformei Liberalizarea prețurilor. în loc de toate acestea, Statul buzunărește agenții economici, iar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cazul cărții de față a Monicăi Borș - care vorbește despre "mitologiile nominale" din proza fantastică a lui Eliade utilizând nu atât instrumentele criticii și ale teoriei literare, ci acelea ale științelor limbii. Inovație deja apeciabilă în sine, de vreme ce criticii și teoreticienii literari au construit biblioteci întregi în care cartografiază ce anume spune proza lui Eliade; pentru a vedea însă cum anume spune, în ce fel se construiește limbajul ei hierofanic, kratofanic, saturat de semnificație, instrumentele științelor limbii erau cu atât mai
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
europeană, Blaga se desparte de această tradiție, apropiindu-se mai curând de marele curent al istorismului, unul dintre cele mai influente în filosofia germană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, avându-l ca principal teoretician pe Wilhelm Dilthey 287. Spre deosebire de tradiția metafizică europeană, Dilthey caracteriza sistemele metafizice drept "interpretări ale existenței cosmice și umane ce poartă pecetea spiritului timpului, locului și personalității celor care le-au creat. Filosofia nu este din această perspectivă știință, ci
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
duală cu privire la natura luminii a lui Louis de Broglie cu ideea complementarității a lui Niels Bohr755. Cu toate acestea, Blaga sugera că nu ar fi de acord cu interpretarea ideii complementarității în sensul "de a salva logica formală", așa cum fac teoreticieni ai cunoașterii ca Reichenbach, Birckhoff sau von Neuman, care dezvoltă logici din care înlătură principiul terțului exclus 756. Niels Bohr pare să interpreteze ideea complementarității în sens invers decât a crezut Blaga. Ideea complementarității, așa cum o înțelege savantul danez, nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și că există teorii inconsistente (care conțin cel puțin o contradicție) dar netriviale (din care nu se poate deriva orice)806. Teoriile de acest fel au fost numite paraconsistente. Existența unor astfel de teorii a determinat regândirea ideii de contradicție. Teoreticienii paraconsistenței vor face acest lucru pornind de la distingerea mai multor tipuri de negație, în ideea că "existând mai multe tipuri de negație vor exista, a fortiori, mai multe tipuri de contradicție și s-ar putea întâmpla ca nu toate aceste
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
anumită măsură cu ideea logicilor paraconsistente, prin anumite trăsături ce le așează în același orizont epistemologic mai larg822. În ambele cazuri este în joc o gândire favorabilă contradicției, în sensul integrării acesteia în structuri discursive care nu cad în non-sens. Teoreticienii paraconsistenței urmăresc să salveze logic teoriile ce cuprind contradicții și totuși nu sunt triviale. Teoriile care se construiesc pe formule dogmatice ar putea, probabil, să fie interpretate ca teorii paraconsistente. Ideea lui Blaga cu privire la un alt mod de a le
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
totuși nu sunt triviale. Teoriile care se construiesc pe formule dogmatice ar putea, probabil, să fie interpretate ca teorii paraconsistente. Ideea lui Blaga cu privire la un alt mod de a le înțelege, funcționând eventual după o altă logică, consonează cu ideea teoreticienilor paraconsistenței. Metoda lui Blaga preconizează o nouă formă de cunoaștere, adaptată situațiilor ce transcend gândirea obișnuită. Contradicțiile sunt astfel de situații, încât minus-cunoașterea ar putea fi interpretată ca intrare într-o raționalitate de tip paraconsistent. Însă, acestea sunt doar "asemănări
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
formă propozițională demonstrabilă în același timp cu negația sa; 2) Un sistem este consistent dacă nu toate propozițiile și formele propoziționale sunt teoreme ale sale; 3) Dacă o formulă formată dintr-o singură variabilă propozițională nu poate fi o teoremă. Teoreticienii paraconsistenței susțin că sistemele de logică paraconsistentă sunt inconsistente în sensul 1), dar consistente în sensul 2), care exprimă, în fond, proprietatea non-trivialității (Gilles Gaston Granger, L'irrationnel, p. 140). 813 Ibidem. 814 Newton da Costa, Logici clasice și neclasice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
literaturii ecologiste, limitat, desigur, de accesul la informație într-un regim comunist. După anul 1989 am profitat din plin de libertatea de informare, astfel încât am dat plinătate pasiunii mele, atât ca activist al mediului în societatea civilă, cât și ca teoretician. Anumite oportunități profesionale m-au avantajat și au venit în întâmpinarea acestei pasiuni pentru natură. După ce am avut ocazia să susțin diverse conferințe sau să lucrez în proiecte destinate protecției mediului înconjurător, am avut șansa să țin un curs universitar
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]