8,991 matches
-
explică ușor alte lecțiuni. Dincolo de această evaluare fundamentală, lecțiunile bune, după recomandările lui Griesbach, se disting prin aplicarea unui set de reguli 1, dominate de cîteva principii: 1. Cele cincisprezece reguli impuse de Griesbach se aplică strict la ediția Noului Testament, dar cele mai multe dintre ele se pot referi și la textele profane. Lecțiunea mai rară (sau mai dificilă, mai obscură, mai scurtă) trebuie preferată celei obișnuite (sau mai limpezi, mai ușor de Înțeles, mai lungi); sintagma lectio difficilior sintetizează În mod
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
la Adam, ca să vadă cum le va numi; așa că toate ființele vii să se numească precum le va numi Adam" [Facerea, 2:19]; sau, așa cum consemnează o altă variantă a textului biblic [Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, f.a.]: "Și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele" [Facerea, 2:19]. Sintagma "acela-i era numele" sugerează în același timp două lucruri: "dreapta potrivire a cuvintelor-nume", așa cum argumenta Platon în dialogul Cratylos, respectiv
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cadru nu mai îngăduie însă dezvoltarea acestei foarte interesante analize comparative, vom consemna doar faptul că și celelalte funcții consemnate de Propp în Morfologia basmului (de la 10 la 28) se regăsesc aproape aidoma și în simbolistica primelor cărți ale Vechiului Testament: Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomul. Ele vizează încercările la care "neamul ales" avînd ca erou principal pe Moise le suportă în tentativele de înălțare din starea de "păcătoasă înșelăciune" la aceea de regăsire a lui Dumnezeu. În contextul de față ne
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
M.S., Despre mitologia și filozofia Bibliei, Editura Politică, București, 1982. Bergson, Henri, Cele două surse ale moralei, Institutul European, Iași, 1992. Bertholet, Alfred, Dicționarul religiilor, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 1995. *** Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1968. *** Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, Societatea Biblică, Rumanian Bible, 099-40-053. Blaga, Lucian, Trilogia culturii, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969. Cathale, Henri Pierre, Epoca
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Bertholet, Alfred, Dicționarul religiilor, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 1995. *** Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1968. *** Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, Societatea Biblică, Rumanian Bible, 099-40-053. Blaga, Lucian, Trilogia culturii, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969. Cathale, Henri Pierre, Epoca dezinformării, Editura Militară, București, 1991. Cocagnac, Maurice, Simbolurile biblice. Lexic teologic, Humanitas, București, 1998. Cucoș, Constantin, Minciuni, contrafacere, simulare. O abordare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
natură fantastică, nu se poate spune că intenționează să păcălească. În strînsă legătură cu fenomenul fanteziei este și conceptul de alegorie. În literatura engleză veche putem vorbi de "alegoria politică" din Piers Plugarul, și încă înaintea acesteia avem parabolele Noului Testament și piesele de teatru ale Greciei antice. Aceste texte nu aveau intenția de a păcăli; în prezent, le analizăm și le citim cu aceeași plăcere ca publicul din vremurile acelea, ele păstrîndu-și valoarea mai degrabă prin valabilitatea mesajului decît printr-
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cum definea Lucian Blaga limba noastră, a fost transmis din generație în generație fiind elementul constitutiv și distinctiv al comunității noastre naționale. De-a lungul vremii numeroși scriitori și oameni de cultură au subliniat importanța cultivării vorbirii în viața națiunii. Testamentul lui Ienăchiță Văcărescu, unul dintre primii poeți ai neamului românesc, exprimă o credință sinceră și un legământ pentru posteritate: Urmașilor mei Văcărești Las vouă moștenire Creșterea limbii românești Și-a patriei cinstire! Alexandru Vlahuță atrăgea atenția că în școală elevul
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
de interpretant pentru întregul sistem a unor texte autoreferențiale care conțin direcții estetice. Definite ca "forme de etalare a semiozei în interiorul semnului text și a macrosemnului sistem", artele poetice au o funcție metalingvistică echivalentă cu autoexplicitarea idiostilului (la Arghezi, poeziei Testament îi este atribuit acest rol), așadar facilitează receptarea unui mesaj ambiguizat prin însăși natura lui. Lectorului, în postura de autoritate epistemică (Constantin Sălăvăstru), i se jalonează traseul interpretării "din dorința eului performator de a-l feri de erorile inerente liberei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
am fi stăpâni pe instrumentele suveranității. Ca și cum mijlocul nostru de control ne-ar lua, mai devreme sau mai târziu, sub controlul lui. Prozelitismul obligă iudaismul îl exclusese, rămânând o religie identitară fără vocație misionară, fiindcă nu urmărea universalitatea. Dumnezeul Vechiului Testament îl lovea cu fulgere pe omul imaginar, dar adepții celui Nou nu au putut, în cele din urmă, să se lipsească de idoli în stilul celor din vechime pentru a inculca idolatrilor noua idee a creatorului unic. Și Dumnezeu începe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru a aluneca în iconoclasmul ultrastângist. El o ia pe ocolite, insistă pe pedagogia imaginii ca necesar complement al Cuvântului lui Dumnezeu, distinge subtil între Christos și Crucifix. Are grijă să rămână prieten cu Cranach (care-i ilustrează traducerea Noului Testament) și Dürer. Confruntându-se cu papalitatea, el știe prea bine că puterea se cucerește prin stânga, dar se exercită la centru, prin medierea gravurilor pioase. Obosit să-i admonesteze, în propria tabără, pe iluminați, pe puriști, pe fanaticii distrugători de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
naturii; el nu poate face o operă originală fiindcă nu există originalitate decât la origine, deasupra și cu mult înaintea lui. Natura sau Logosul, Motorul Prim sau sufletul Lumii au exclusivitate asupra noului. Simbolic pentru această postură este Dumnezeul Vechiului Testament. El îl creează pe om după imaginea sa, dar își rezervă monopolul sculpturii. Omul modelat nu va fi modelator, lutul se folosește o singură dată. În iudeo-creștinism, numai Dumnezeu este artist; numai copiile conforme are creației lui sunt admisibile pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, cap. 387, în Filocalia..., vol. XI, p. 393) Eterodocșii „Neamurile să se obișnuiască cu cei care locuiesc lumea (creștinii - n.n.), iar cei ce locuiesc lumea să primească cu dragoste pe cei ce sunt străini de Testamente”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omil. la Psalmul XLVIII, I, în PSB, vol. 17, p. 311) „Plânge-i pe cei necredincioși, plânge-i pe cei care prin nimic nu se deosebesc de ei, adică pe cei care au
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
De principiis I, I, 5; Contra Celsum 6, 65; Contra Celsum 7, 38. footnote>. Pentru Filon iudeul Și Origen creștinul, problemele apofatismului se pun pentru întreaga teologie ulterioară. Două tradiții apofatice complet diferite, cea greacă veche Și cea a Vechiului Testament, cu figurile lor centrale (Platon Și Moise) au trebuit așezate în ordine. Pentru Platon, „apofatismul a avut o bază cosmologico-naturală, în timp ce, pentru Moise, apofatismul se baza pe eshatologie. Porunca împotriva imaginilor constituie granița dintre cele două tradiții apofatice .... În tradiția
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
the Eastern Church ...”, p. 336. footnote>. Unii teologi susțin că Sfântul Grigorie se situează în cadrul tradiției filosofilor Și teologilor creștini care au utilizat temele platonismului mijlociu Și ale plotinismului, mediate de Filon din Alexandria Și exegeza sa asupra textelor Vechiului Testament<footnote Carabine susține că volumul de cunoștințe posedat de Sfântul Grigorie asupra platonismului mediu Și asupra lui Plotin a fost mijlocit de Școala alexandrină de exegeză, de Origen în mod deosebit, prin Sfântul Atanasie, Sfântul Grigorie de Nazian Și fratele
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
cuvinte ... În opinia mea este într-adevăr imposibil să exprimi (ce este Dumnezeu), dar este Și mai dificil să-L înțelegi”<footnote Oratio 28 (theologica 2), 4, P. G. XXXVI, col. 29C-32A. footnote>. Pentru el, baza apofatismului rămâne porunca Vechiului Testament împotriva imaginilor<footnote Ibidem, 6, P. G. XXXVI, col. 32C. footnote>. Și Sfântul Epifanie afirmă: „Erezia” este „slujitoarea idolilor, despre care nu este conștientă”.<footnote Panarion 9, 2 P. G. XLI, col. 224BC; Marios P. Begzos, „Apophaticism in the Theology
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
Dumnezeu<footnote Arie, în Epistola către Alexandru, la Sf. Atanasie, Despre sinoade, 16, PG, XXVI,col. 708 C. footnote>. „Noi - zice Arie - recunoaștem un singurDumnezeu, singur ajgevnnhto", singur veșnic, singur așnaqco",singur adevărat Dumnezeu..., Dumnezeul legii, al profeților și alNoului Testament, Care a născut pe Fiul Său înainte de timp și deveacuri”<footnote Mărturisirea de credință a lui Arie prezentată patriarhului Alexandru (epistolă), în Despre sinoade, 16, PG, XXVI, col. 708C-709 A. footnote>. Astfel, Tatăl, ca singur Dumnezeu adevărat, to", se opune
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
mântuit” (Luca 7, 50). De subliniat căDomnul nu zicea „te-a vindecat”, ci „te-a mântuit”, ceea ce denotă cădin perspectiva cerului mult mai importantă este vindecarea sufletului decât cea a trupului. Credința era la fel de importantă și necesarăși în perioada Primului Testament. Acest fapt îl are în vedere pro-fetul Isaia care avertizează: „dacă nu veți crede, nu veți supraviețui”(cap. 7, 9). După ce Sfântul Pavel definește credința ca fiind încredințarea celor nădăjduite și dovedirea lucrurilor celor nevăzute, trecede îndată la evidențierea minunatelor
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
11, 1-6).Fără credință omul nu-L poate cunoaște pe Dumnezeu și nici nu sepoate apropia de El. Exegetul Paul Marie de la Croix definește credința ca pe o cale a lui Dumnezeu sau spre Dumnezeu. Din Biblierezultă că revelația Vechiului Testament le-a dat oamenilor conținutul credinței lor. Chiar dacă, așa cum comentează, susnumitulteolog, adevărurile de credință pe care trebuiau să le acccepte fiii lui Israel, nu cuprindeau învățătura despre Sfânta Treime, Întruparea Domnului ori Răscumpărarea realizată prin El, harul și Tainele,ca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
sine și de aceea nu neapărat celcare avea dubii în această privință era considerat ca nebun ci în primul rând cel care desconsidera legea și voia lui Dumnezeu igno rându-L total. Așadar, piatra de temelie a credinței în Primul Testament ar fi că Dumnezeu este Unicul Căruia lumea și orice ființăvie îi datorează existența iar omul se cuvine să conștientizeze că deEl depinde în exclusivitate pentru a-și îndeplini rosturile sale pepământ și implicit a supraviețui (Facere 1-2; Ieșire 3
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de dorința simplificării, ea se poate transforma înfanatism, după afirmația lui Olivier Clement<footnote Olivier Clement, Viața din inima morții, traducerea Claudiu Soare, EdituraPandora, 2001, p. 77. footnote>. Credința trebuie să fie lucrătoare după cum o concepeau și promovau profeții Vechiu-lui Testament. Ei propovăduiau o credință într-un Dumnezeu Izbăvitor și Răscumpărător. Pentru a accepta revelația divină, transmisăprin ei, omului îi este necesară credința. Ea apare în Vechiul Testament ca o cale pe care Dumnezeu Însuși o arată omului spre a fiparcursă spre
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
12, 1). Din invitația lui Dumnezeu rezultă că ea apare atâtca o ofertă divină, cât și ca un răspuns dat de om unui Dumnezeucare I se descoperă și îi vorbește<footnote P. Paul-Marie de la Croix, O. C. D., L´Ancien Testament Source de Vie Spirituelle, Les Études Carmelitaines chez Desclée de Brouwer, 1952, p. 555. footnote>. Fără credința izbăvitoare și răscumpărătoare a Vechiului Testament nici credința mântuitoare aNoului Testament nu și-ar afla temeinicia. Evenimentele miraculoase cu care este întrețesută istoria
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Dumnezeucare I se descoperă și îi vorbește<footnote P. Paul-Marie de la Croix, O. C. D., L´Ancien Testament Source de Vie Spirituelle, Les Études Carmelitaines chez Desclée de Brouwer, 1952, p. 555. footnote>. Fără credința izbăvitoare și răscumpărătoare a Vechiului Testament nici credința mântuitoare aNoului Testament nu și-ar afla temeinicia. Evenimentele miraculoase cu care este întrețesută istoria fiilor lui Israel dă certitudine șicreștinilor despre intervențiile salvatoare ale lui Dumnezeu înistoria omenirii. Celor care cu bună știință ignoră realitățile supra naturale
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
îi vorbește<footnote P. Paul-Marie de la Croix, O. C. D., L´Ancien Testament Source de Vie Spirituelle, Les Études Carmelitaines chez Desclée de Brouwer, 1952, p. 555. footnote>. Fără credința izbăvitoare și răscumpărătoare a Vechiului Testament nici credința mântuitoare aNoului Testament nu și-ar afla temeinicia. Evenimentele miraculoase cu care este întrețesută istoria fiilor lui Israel dă certitudine șicreștinilor despre intervențiile salvatoare ale lui Dumnezeu înistoria omenirii. Celor care cu bună știință ignoră realitățile supra naturale implicate în istoria vechiului Israel
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
că se impune acut o reconciliereîntre istorie și credință întrucât istoria poporului ales nici nu s-arputea concepe în afara credinței. Pentru a fi cât mai sugestiv și convingător, susnumitul exeget și-a intitulat chiar un capitol al cărțiisale: Teologie des Alten Testament, „Israel înaintea lui Dumnezeu, sauRăspunsul lui Israel”<footnote Gerhard Von Rad, Old Testament Theology. The Theology of Israel´s Historical Traditions, Volume One, Sixth Impression, 1989, p. 355. footnote>. Într adevăr, toată istoria lui Israel a fostmodelată de credință iar
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
nici nu s-arputea concepe în afara credinței. Pentru a fi cât mai sugestiv și convingător, susnumitul exeget și-a intitulat chiar un capitol al cărțiisale: Teologie des Alten Testament, „Israel înaintea lui Dumnezeu, sauRăspunsul lui Israel”<footnote Gerhard Von Rad, Old Testament Theology. The Theology of Israel´s Historical Traditions, Volume One, Sixth Impression, 1989, p. 355. footnote>. Într adevăr, toată istoria lui Israel a fostmodelată de credință iar asocierea evenimentelor într-o grandioasăcale a mântuirii nu este o simplă relatare istorică
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]