3,837 matches
-
totalitate sau În parte, În aceste locuri și să fi fost consacrată unei meditații individuale, deși petrecută Într-o adunare extrem de numeroasă, căci numărul pelerinilor a ajuns să se apropie În ultimii ani de două milioane. Se poate imagina intensitatea emoției trăite În ultimele minute de dinaintea asfințitului soarelui. Apoi este dat semnalul de „Împrăștiere”, care pare să simbolizeze Întoarcerea progresivă la viața obișnuită (A. Guellouz, 1996, pp. 315-317). Din acest punct al complexului ceremonial Începe o serie de alte rituri, care au
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
eșec În afaceri, experiențe erotice sau sociale nefericite). Pe un palier spiritual, pelerinajul duce la confirmarea credinței, la purificare, la o revelație religioasă, la depășirea unei crize existențiale, la o transfigurare personală. În esență, pelerinul se așteaptă ca pelerinajul (experiența trăită În timpul călătoriei și, mai ales, al contactului cu centrul sacru) să exercite o anumită influență (benefică, deși nu imediat vizibilă ) asupra existenței sale ulterioare. El pleacă pentru a se Întoarce schimbat, eliberat de poverile existenței anterioare și transfigurat, adică pregătit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au fost Încântați să răspundă sincer la toate Întrebările. Produsul educațional nu este o marfă, ci un bun pentru candidații cu națiuni diverse. Produsul are la bază anumite cunoștințe care sunt transmise Într-o formă specială, activități, servicii oferite, experiențe trăite. Produsul grădiniței sunt cunoștințele acumulate de copiii cu vârsta cuprinsă Între 3- 6 ani, pe care Îl putem evalua după o perioadă lungă de timp- atunci când este capabil să promoveze pe baza cunoștințelor acumulate Într-o etapă a vieții sale
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
în desfășurarea activității literare, dimpotrivă, îi dă răgazul să și-o împlinească. Roadele muncii pe tărâm poetic sunt culegerile de versuri Lauda somnului (1929), La cumpăna apelor (1933) și La curțile dorului (1938), unde, mai ales, pătrunde ecoul anilor lungi trăiți departe de țară, apoi piesele de teatru Meșterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930) și Avram Iancu (1934). Admirația stăruitoare a gânditorului pentru Goethe își găsește o expresie cuprinzătoare în eseul Daimonion (1930). Începând cu Eonul dogmatic (1931), B. încredințează tiparului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
a se întoarce la centrul de gravitate uman, care este legătura cu pământul, cu un anumit pământ". Pe acest considerent, Irina și bătrânul ei tată sunt văzuți ca exponenți ai unei lumi cu o filosofie stenică, potrivit căreia viața merită trăită, iar valorile umane trebuie protejate și perpetuate cu orice preț. Discuția dintre tată și fiică, din ceasul în care agonia morții coincide cu cea a nașterii, este semnificativă pentru simplitatea unei astfel de soluții reductibile, de fapt, la suspendarea angoasei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
referă la modul În care, prin grupare, locuințele formează o primă verigă, poate veriga elementară, a rețelei combinatorii a orașului și, totodată, și cadrul În care se desfășoară practicile cotidiene de locuire Împreună cu ceilalți. Este locul În care „construitul” și „trăitul” se intersectează la un nivel urban elementar, domeniu direct legat de modul de conformare a locuinței, și care face obiectul unei perspective domestice asupra orașului. Acesta este nivelul În care se poate pune În evidență relația formal funcțională a locuinței
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
nu permite o diferențiere a faptului de a fi persoană; în ordinea dezvoltării logice a aprofundării sale, recunoaște că ideea de persoană-de-rațiune contrazice însăși structura ontologică prin care „orice persoană este astfel în mod unic, în virtutea conținutului particular al experienței trăite (internă și externă)”; Persoana văzută din această perspectivă nu poate fi supusă unei legi, pentru că este ființa-persoană care constituie și fundamentul oricărei obediențe. Sferele persoanei analizate de Scheler sunt sfera intimă și sfera socială. Sfera intimă este considerată în termeni
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
normei”, experiența ca „dialog interdisciplinar”, experiența ca „aculturație etică” și experiența ca „reflecție transcendentală”. Experiența ca „cercetare inductivă a normei” se identifică cu procesul de cunoaștere a normelor care trebuie să se structureze în termeni inductivi, pornind de la concretețea faptului trăit, de la nivelul personal sau social. În urma analizei etice se relevă sensul normativ al valorii, însă evidențierea valorii nu înseamnă că a fost formulată o normă. Valoarea pretinde să fie în mod normativ formulată. În cadrul experienței ca „dialog interdisciplinar”, conceptul de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nu se intereseze de treburile publice. Statul nu trebuie să fie doar educator, ci educativ; el nu trebuie să impună păreri, ci să suscite reflecția critică, intervenția, alegerea în cunoștință de cauză. Instituțiile vieții colective, concepute în spiritul unei democrații trăite, trebuie să devină ele însele terenuri de antrenament ale culturii civice 241". Această conversie așteptată a rolului statului se află la originea entuziasmului sociocultural urban care, în viziunile moderniste, întruchipează spațiul privilegiat al participării civice la înălțimea exigențelor democrației moderne
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Nu se poate dovedi, așa cum am remarcat deja, despre nici un sentiment total că indică o încheiere completă a vieții psihice. Atîta vreme cît apar noi trăiri, va exista și posibilitatea unei schimbări a dispoziției psihice de bază, asupra căreia datul trăit și-a lăsat efectele. O formație totală perfectă, fie ca o contopire, fie ca organizare este un ideal. Pe tărîmul vieții sentimentale, putem ajunge la o încheiere deplină tot atît de puțin pe cît o putem face pe tărîmul vieții
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
introduc aici (Der menschliche Gedanke, § 158): "Există un punct de vedere în care, prin amestecul de viață între tragedie și comedie, biruință și înfrîngere, s-a obținut o stare sufletească fundamentală, ce are în același timp caracterul seriozității prin măreția trăită și prin durerea ce i-a fost adeseori prețul și al ironiei față de orice încercare de a voi să exprimi în imagini ceea ce prin belșug și contradicții sparge orice formă pe care încercăm s-o stabilim. Concepția despre viață sau
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
una din lucrările lui fiind cumpărate chiar de George al IV-lea al Angliei. 3. Stilul cognitiv M. Bejat vorbește de un factor general, și anume, stilul cognitiv, descris ca modul constant de răspuns organizat, constituit în urma întăririlor și experiențelor trăite. Stilul cognitiv reflectă forma cunoașterii, modul în care cunoaște omul, cum percepe, cum gândește, modul în care receptează și prelucrează în mod obișnuit informația, indiferent de ce informație este vorba. Stilul cognitiv reflectă modul specific în care se exprimă o anumită
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
era meseriaș și agent de asigurări, iar mama sa, Adela, era sora scriitorului și folcloristului Moses Schwarzfeld, colaborator al revistei „Contemporanul”. Frumoasa bibliotecă a bunicului după mamă îi va reveni lui F., trezind în el „nevoia unei lumi mai frumos trăite”. „Am moștenit-o ca s-o continui”, va declara el cu mândrie juvenilă în 1921 într-un articol publicat în „Sburătorul”, subliniind în repetate rânduri importanța pe care bogatele-i lecturi o vor avea în alchimia propriei creații literare. Bunicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Teodor Tihan, „Estetica lui Tudor Vianu”, ST, 1968, 12; Ov. S. Crohmălniceanu, „Estetica lui Tudor Vianu”, RL, 1969, 7; Doru Mielcescu, „Nivele estetice”, VR, 1973, 5; Dan Cristea, Eseu și eseistică, LCF, 1974, 47; Voicu Bugariu, Artă propusă și artă trăită, LCF, 1976, 32; Mihai Nadin, „Artă și civilizație”, AFT, 1977, 1; Dumitru Velea, „Arta de la A la Z”, R, 1979, 9; Mircea Braga, Însemnări despre „criterii”, T, 1979, 10, 11; Dicț. scriit. rom., III, 635-637; Popa, Ist. lit., II, 1065
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
geloasă, 1936) - în care, pentru sprijinirea „părții teoretice”, se servește de reportaje senzaționale din presa vremii. Sub oarecare rezerve ținând de veridicitatea informației, poate fi consultat volumul Un om uitat: Const. Mille (1945). SCRIERI: Fâșii din viață, București, 1903; Clipe trăite, București, 1906; Fiori de dragoste, București, [1908]; Suflete fără noroc, București, [1910]; Notele unui om timid, București, f.a.; Un roman de dragoste. Scrisori răvășite, București, 1917; Căsătoria. Legende absurde, București, 1921; Visuri de fecioară, București, 1921; Femeia așa cum e, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288473_a_289802]
-
o unitate tematică la limita monotoniei. Natura „neurastenizată”, cerul de „cenușă”, asocierea frecventă toamnă-moarte, „paloarea ftiziei în frunze” compun un arsenal poetic previzibil. În noaptea „lichidă” se strecoară nota funebră a unui „timp bolnav”. Plânsul interior, mai mult enunțat decât trăit, tristețea („culoarea iubită îmi e cenușiul”) alunecă în stări evanescente. Mai rar, O noapte de vară citadină aduce acorduri de jazz și frenezia orașului cosmopolit. În poezia peisajului și a anotimpurilor se strecoară meditația trecerii timpului, dar, depășit de rigorile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
Așa cred. Dar mă bagi într-o zonă cam...delicată! Dorin Popa: Iată că-l confirmi într-un fel pe Marcel Proust pe care spui că nu l-ai citit. Acesta reiau din amintire spunea că singura viață care merită trăită, adevarata viață este literatura 1. Imediat după 30 de ani, când firesc nu mai credeam, am avut revelația întâlnirii Soniei. Nu mai puteam să merg pe stradă. Pluteam. Am făcut eforturi imense să o ajut să nu se îndepărteze de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
constat că mulți din acești oameni care au schimbat soarta lumii, dincolo de seriozitatea lor fundamentală, au duhul umorului. De Walesa, ți-am spus deja. Te simți bine într-o asemenea companie, te reconfortează, ai senzația nu doar că viața merită trăită, ci și că toate dificultățile, oricât de mari, pot fi depășite. Gândește-te numai prin ce încercări a trecut Havel în ultimul deceniu, cele legate de sănătate, de pierderea soției etc. Nu doar că era foarte tonic, chiar și de la
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și revizuind prima lectură. Zăbava și relectura însoțesc, ca simptome esențiale, distopiile Desperado. Scopul acestor distopii este mai cuprinzător decât al celor clasice, care doar avertizau că lumea coșmarescă prezentată e posibilă. Distopiile contemporane etalează o bogată inventivitate a ne-trăitului. Autorii Desperado imaginează șiruri de detalii, lumi de toate culorile și mărimile. Distopiile Desperado sunt: politice (cel mai accesibile și evidente câtă vreme a existat Cortina de Fier), științifico-fantastice (coșmarul tehnicii, spre deosebire de idealul SF), moral-filozofice (natura umană, violența adolescenților), apocaliptice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
zilele; onestitatea artistică, însă, nu se leagă direct de asta. Onestitatea față de operă, față de felul cum folosim, cum ne respectăm materia primă cuvântul, pentru poeți este esențială. LV. Poziția mea în istoria secolului douăzeci e o ofrandă dezarmantă de viață trăită, făcută unei poezii lacome de viu. Te oferi: "Nu-mi pasă că mulți sunt mai înalți. / Ochii se întâlnesc inevitabil la același nivel". Menționezi "steaua galbenă" și "norocul" care te-a "ferit de Holocaust". Intrăm în secolul XXI. Îți închei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
această calitate, i-a născut un fiu. După moartea papei Sergius al III-lea, Theodora a acționat pentru a favoriza urcarea în scaunul papal a lui Anastasius (911-913) căruia i-a urmat, tot prin intrigile ei, papa Lando (913-914). Viața trăită intens a făcut ca Theodora să se îndrăgostească de un episcop, mult mai tânăr decât ea, Ioan din Ravenna a cărui ascensiune pe scaunul papal a susținut-o, devenind papa Ioan al X-lea (914-929). După moartea părinților ei, Marozia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
copilăriei, pe frustrările adolescenței și pe dorința fierbinte de a se împlini prin iubire. La 25 de ani, Yoko s-a hotărât să meargă în America și s-a îmbarcat în portul Yokohama. Pe vas fiind, și-a derulat viața trăită și, în aspirația ei de a se realiza prin dragoste, s-a simțit atrasă de inspectorul Kurati, a început să-l cucerească și să-l subjuge cu pasiunea ei, făcându-l să-și neglijeze și să-și părăsească familia. La
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
privi adormită, goală și neajutorată. S-a așezat s-o contemple pe marginea patului, subjugat de vraja celor cinci simțuri... i-a vegheat somnul. A trăit miracolul primei iubiri, al unei iubiri pure. A doua zi a reflectat asupra impresiilor trăite, asociindu-le cu alte experiențe erotice: A fost ceva nou pentru mine. Nu cunoșteam vicleșugurile seducției și veșnic îmi alesesem la întâmplare iubitele de o noapte, mai curând luându-mă după preț decât după farmecele lor, și făcusem dragoste fără
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
proiecția frecventă a unor imagini nu poate face niciun rău; dimpotrivă, ea nu poate decât îmbunătăți calitatea interpretării." Actorul își pune continuu în practică imaginația, ceea ce îi permite să stabilească o relație de similitudine între situația jucată și o situație trăită mai demult. El își construiește personajul ajungând până la "retrăire", concept stanislavskian care ar putea fi definit drept descoperirea, în joc, a unei analogii foarte puternice între situația dramatică conținută de text și trecutul emoțional personal. Pentru a-l ajuta într-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
François Rabelais et la culture populaire au Moyen Age et sous la Renaissance, Gallimard, coll. Tel, 1970, p. 47). El scrie: Senzația carnavalescă despre lume este cumva transpusă în limbajul gândirii filosofice idealiste și subiective, și încetează să fie senzația trăită (s-ar putea spune corporal trăită) a unității, a caracterului inepuizabil al existenței, care era în grotescul Evului Mediu și al Renașterii." 91 Rachel, comediană foarte precoce, a jucat marile roluri din Corneille și Racine. Datorită ei, după părerea lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]