5,827 matches
-
critice precum cele ale lui Al. Jar, I. Vinter și Mihai Davidoglu au fost sancționate pentru erezia lor și reduse la tăcere 15. Partidul nu intenționa să slăbească controlul asupra lumii literare, iar excluderile care au urmat evenimentelor din 1956 trasau limita între ceea ce era permis și ceea ce era interzis. Eșecul procesului de destalinizare a coincis cu un nou îngheț ideologic, mediile intelectuale fiind aruncate din nou în prima linie a represiunii. Demascările publice au ținut capul de afiș al anului
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
mediile intelectuale de la sfârșitul perioadei Gheorghiu-Dej au fost continuate și în primii ani ai regimului Ceaușescu. Comunitatea de interese a fost afirmată la Congresul al IX-lea al partidului, organizat în iulie-august 1965, când "creatorilor de artă" li s-a trasat misiunea de a crea opere inspirate de popor pentru popor: "Poporului, adevăratul făuritor al tuturor bogățiilor patriei, trebuie să-i închine oamenii de artă și cultură tot ceea ce pot crea mai frumos și mai bun. Esențial este, ca fiecare artist
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în documentele Congresului al X-lea, Ceaușescu reproșând apariția unor opere care se îndepărtaseră de "miezul problemelor politice". Partidul înțelegea să respecte libertatea de creație, dar numai în "accepțiunea filosofică pe care marxismul o dă necesității istorice înțelese"36. Direcțiile trasate de cele două congrese ale partidului au fost considerate pe parcursul regimului Ceaușescu programele culturale care au reglat mecanismul colaborării cu intelectualitatea. Spre deosebire de Gheorghiu-Dej, Ceaușescu, în dorința de a-și crea o elită culturală aservită partidului, a acordat o atenție specială
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
programată pentru noiembrie. Scopul amânării era acela de a da răgaz Sectorului de Știință și Artă să elaboreze teze orientative în domeniu, care apoi să fie dezbătute și însușite de conducerea și membrii Uniunii. Evident că Ceaușescu a ținut să traseze direcțiile de forță ale tezelor, afirmând că arta trebuie să servească interesele întregului popor: "În definitiv, arăta Ceaușescu, în fiecare perioadă arta a servit societatea și intereselor societății... este normal ca societatea de astăzi să pretindă ca arta să corespundă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lungul deceniilor următoare. La înlăturarea romancierului din poziția de redactor-șef a mai contribuit, pe lângă polemica literară, și gâlceava acestuia cu Jacob Popper de la postul de radio "Europa Liberă", atotputernicul partid considerând că Eugen Barbu, prin pamfletele sale, depășise limita trasată de propagandiștii regimului. Avem, așadar, două dispute: cea internă, reprezentată de conflictul dintre scriitori, și cea externă, a polemicii lui Eugen Barbu cu "Europa Liberă". Revista Luceafărul în ultimele luni ale directoratului barbist În ceea ce privește situația internă, adversarii Luceafărului erau îndreptățiți
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
funcționari "mânuitori de condeie" au avut de ales fie a se conforma comandamenelor ideologice, fie a se plasa pe o poziție contrară. În ciuda monopolului informațional impus de statul comunist, dar și a mijloacelor de sancționare a celor care depășeau limitele trasate de partid, în ultimul deceniu de comunism au apărut mai multe voci care să conteste în mod deschis nu doar politica PCR sau pe liderul său Nicolae Ceaușescu, ci chiar fundamentele pe care era întemeiat sistemul comunist. Studiul pe care
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Nicolae Ceaușescu Regimul comunist din România a acordat o atenție deosebită creației culturale, văzută drept unul dintre principalii vectori de propagare a ideologiei marxist-leniniste și a viziunii PCR despre noua societate. Astfel, literaturii și artei, în general, le-a fost trasată complicata sarcină de educare a maselor în spiritul preceptelor comuniste și "de formare a omului nou cu o înaltă conștiință socialistă, constructor devotat al socialismului și comunismului în România"3. Scopul fiind stabilit, regimului nu i-a mai rămas decât
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sarcină de educare a maselor în spiritul preceptelor comuniste și "de formare a omului nou cu o înaltă conștiință socialistă, constructor devotat al socialismului și comunismului în România"3. Scopul fiind stabilit, regimului nu i-a mai rămas decât să traseze direcțiile clare care trebuiau urmate în creația literar-artistică, accentuând totodată limitele ideologice care nu puteau fi depășite. Se cuvine să precizăm însă faptul că, în funcție de opțiunile conducerii PCR în perioada 1965-1989, impactul ideologiei asupra producției culturale a fost diferit, oferind
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
literatura trebuiau să le îndeplinească în condițiile socialismului: educarea maselor în spiritul patriotismului socialist, formarea omului nou și a conștiinței socialiste. În egală măsură, creatorilor, "care nu erau niște aleși aflați deasupra vieții, gândind în afara relațiilor sociale"14, li se trasau temele mari care ar fi trebuit să-și găsească întruchiparea în operele lor. Era vorba despre "realitatea relațiilor noi de producție și sociale [...], noua poziție a omului, de libertate și demnitate socială"15. La acestea se adăugau, respectând același registru
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care reticența față de statutul politic și epistemic al "ideologiei" era una crescută, adică imediat după 1990 (situație observabilă și astăzi, până la un punct în mod justificat), Adrian Marino se situează pe poziția de critic al ideilor și, din acest punct, trasează liniile directoare ale "liberalismului neopașoptist", acela care intenționează să pună la lucru un "al treilea discurs". Pledoaria sa pentru un soi de logică a terțului inclus, una care să permită vizualizarea nuanțelor și "combinarea" elementelor autohtone cu cele ale clamatei
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
intenționalitate. Această structură este deja atestată în desenele gravate pe un os exhumat la Pech de l'Aze (Dordogne) și aparținând nivelului acheulean (cea ~ 135000), adică cu cel puțin 100000 de ani înaintea meandrelor paleoliticului superior, în plus, meandrele sunt trasate împrejurul desenelor de animale și deasupra lor, indicând un anumit ritual ("act individual de participație", cum îl denumește A. Marshak). Este dificil să precizăm semnificația lor, dar plecând de la un anumit moment (de exemplu, desenul de la Petersfeld, Baden), meandrele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
speranță care-și mai găsește încă locul în acest moment al crepusculului. Întâlnirea cu feminitatea ca și călătoria nu înseamnă ieșire din cercul existenței comune, sufocante, ci o curgere lentă și, uneori, cu atât mai dureroasă spre moarte. Acestor imagini trasate fără vreo dorință de a înfrumuseța în vreun fel realitatea le corespunde și descrierea universului în care se joacă piesa vieții (de altminteri, lumea ca teatru sau, în alte cazuri, lumea de hârtie sunt reprezentări curente în poezia generației albatrosiste
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
le snopesc în bătaie// Ele știu că astfel nu rezolvă nimic./ Eu știu că astfel nu rezolv nimic." (Epistola IV). Se pune în discuție aici inerția limbajului care nu reușește să iasă din tiparele prestabilite. În cazul poeziei albatrosiste, drumul trasat de avangardă nu a fost total depășit și, în consecință, creatorul se îndreaptă cu violență împotriva poemului, împotriva limbajului poetic care ar trebui să-i reflecte într-o manieră originală trăirile: "Noaptea caligrafiez curtezanelor epitaful meu pe ferestre:/ Sunt condotierul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
convergență, cum este, de pildă, cazul neoconservatorismului, care promovează valorile universale, acceptând, totodată, în anumite situații, necesitatea utilizării forței. Deși, în teorie, distincțiile dintre realism și liberalism sunt evidente, în practică apare problema încadrării exacte a comportamentelor actorilor în cadrul teoretic trasat de cele două curente. Exemple de acest fel sunt Doctrina Truman și Planul Marshall. Ghidate de principii liberale, de promovare a valorilor capitaliste, a democrației, libertăților individuale, în practică, acestea se traduceau prin extinderea sferei de influență, printr-o altă
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
a fost conceptualizată democrația, mai cu seamă când vine vorba de a o studia în raport cu populismul. Cu alte cuvinte, nu intenționăm să propunem un nou concept de democrație, sau să rezumăm definițiile sau teoriile democrației existente, ci mai degrabă vom trasa o schiță a trei concepte-cheie care apar în dezbaterile privind populismul: democrație, democrație liberală și democrație radicală. 1.2.1 Democrația Democrație fără atribute este un termen întrebuințat des, dar foarte rar definit. Mai mult, în întrebuințarea sa obișnuită, acesta
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
persoanele care se dovedesc în incapacitate din punct de vedere mental, toți ceilalți care sunt supuși regulilor politice ale unui stat oarecare ar trebui să aibă dreptul de a participa în procesul de luare a deciziilor (Näsström, 2011). Odată ce am trasat o parte dintre aspectele cheie ale teoriei democrației a lui Dahl, este momentul să ne referim la abordarea sa empirică. Pentru a analiza democrațiile existente sau poliarhiile, Dahl susține că acestea din urmă sunt structurate în jurul a două dimensiuni separate
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Așa cum a arătat Benjamin Arditi (2004) în dialogul său cu Margaret Canovan (1999), există numeroase rațiuni pentru a ne reprezenta populismul aidoma unei umbre care însoțește permanent democrația. 1.4 Efectele populismului asupra calității democrației: remediu și amenințare După ce am trasat, din punct de vedere teoretic, relația între populism și democrație, ne vom îndrepta atenția asupra întrebării empirice care privește modalitatea în care actorii populiști afectează democrațiile, așa cum există acestea în realitate, sau, în termenii propuși de Dahl, poliarhiile. Privitor la
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
virtuoase, însă se află sub asaltul anumitor grupuri de interese, care includ: feministele, grupările care militează împotriva sărăciei, mișcările pentru drepturile homosexualilor, populațiile autohtone ale Canadei și orice alte minorități rasiale sau etnice care solicită extinderea programelor guvernamentale. Se poate trasa cu ușurință o paralelă între dimensiunea populist antielitistă a discursului electoral aparținând Partidului Reformei din 1993 și 1997 și temele din 2004 și 2006, aparținând Partidului Conservator, sub conducerea lui Harper. În primul său Discurs de pe tron, primul-ministru Harper i-
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la guvernare are efecte mai puternice asupra democrației decât populismul aflat în opoziție". Cu toate acestea, existența actuală a Partidului Conservator și a unui guvern care își are rădăcinile în Partidul Reformei, reprezintă un caz important, cu ajutorul căruia se pot trasa efectele pe termen lung ale acelui tip de populism care pleacă de pe o poziție marginală a sistemului de partide, pentru a ajunge într-o poziție dominantă. În sfârșit, chiar dacă acest capitol nu s-a ocupat în mod explicit de asta
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fel ca SPR-RSČ, blocul Suveranist depinde în mare măsură de profilul liderului carismatic, deși Bobošíková afișează o imagine care combină profesionalismul, tenacitatea și feminitate, imagine foarte diferită de cea a lui Sládek13. Cu toate acestea, din nou, nu se poate trasa o legătură directă cu vechiul SPR-RSČ, putându-se doar afirma că aceleași condiții structurale care au ajutat la formarea și evoluția Republicanilor au influențat și dezvoltarea altor partide populiste. Concluzii SPR-RSČ a fost un partid populist outsider de dreapta radicală
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
elită - se află în altă parte. 9.1.3 Subliniere asupra diferențelor morale dintre "popor" și "elită" Însăși principiile de care Mečiar și partidul său s-au folosit pentru a stabili omogenitatea "poporului" și omogenitatea "elitei" l-au ajutat să traseze linii și mai clare între grupuri. Devreme ce partidului lui Mečiar faptul că oponenții săi, adevărata "elită", au câștigat puterea asupra organizațiilor slovace prin intermediul legăturilor lor cu puterile străine - Cehoslovacia, Ungaria, investitorii străini, Uniunea Europeană și Statele Unite - era ușor de stabilit
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pentru a identifica două tipuri de populism: populismul exclusivist din Europa și populismul incluziv din America Latină (Mudde și Rovira Kaltwasser, 2011). În mod similar, considerăm că definiția minimală a lui Dahl (1971) a democrației este o bornă crucială care poate trasa o linie de demarcație între regimurile autoritare și cele democratice. În același timp, acest concept este util pentru emiterea de ipoteze referitoare la relația ambivalentă dintre populism și democrație. După cum afirmam în capitolul introductiv, populismul poate avea un impact pozitiv
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Analizele sale sunt pertinente mai ales prin aceea că diagnozele situaționale avansate reușesc să țină seama de un ansamblu de factori și condiții repertoriate fără cusur. Înțelegerea fenomenului populist se dorește prin intermediul utilizării unor linii general-explicative, iar aceste linii sunt trasate în funcție de realitățile empirice constatate mai degrabă decât în baza unor asumpții teoretice de nezdruncinat. De aceea, vocea sa este mediană, în sensul că se află la mijlocul arpegiului mărginit, la un capăt, de filosofii politicului (adepți ai ultra-teoretizării), și la celălalt
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
al XIX-lea ca răspuns la spiritul pozitivist și materialismul științific al acelei perioade. Dar, în timp ce jurnalismul obiectiv a acceptat acel spirit, jurnalismul literar narativ îl va accepta numai ca să-l repudieze în final. Dezvoltarea celor două forme poate fi trasată la apariția în 1830 a presei elitiste partizane. Un eveniment notabil a avut loc în 1833, când Benjamin H. Day a fondat în New York primul ziar de scandal de succes, Sun. După cum notează Frank Luther Mott, tiparele pe bază de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
eforturilor de amploare ale exegeților, chiar și la începutul secolului al XXI-lea, istoria jurnalismului literar a reușit să treacă neobservată de majoritatea criticilor. De fapt Talese, Capote, Didion și alții aparțin unei tradiții îndelungate și respectate, ce poate fi trasată sub diferite forme cel puțin până în tradiția vestică a lui Platon. Scopul narațiunilor scrise de ei și de alți practicanți mai vechi ai jurnalismului literar din această perioadă era de a-l umaniza prin introducerea elementului ce ne face umani
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]