KorAP: Find »[drukola/base=ucenic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...151 152 153 ...358 >

8,927 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

trecuse prin astea, întîi te fotografia, îți lua apoi urmele de la degete, te tundea și te trimitea la zdup. Tot o să-i dea doi coți de pârnaie, socotea. Alergă repede la Bozoncea, să-i spuie tărășenia. Aceasta juca cărți cu ucenicul și cu Gheorghe. Stăpânul -la văzut fiert, copt. - Ce-i? - Au pus laba pe Nicu-Piele... Ăl bătrân a lăsat foițele. -Unde? - În Grivița, la podul Basarab. Eram în șuteală și s-a prins clientul. 225 Se făcuse tăcere. Starostele a

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
iar focurile. Limbile lor lingeau iarba tânără. 226 Hoții veneau la apusul soarelui, se lăsau pe râpi și înnoptau sub maluri. Gheorghe cînta: Mingea mea, Mingea mea, ' S-a ales, bules 7*' De ea. Mînă-mică aducea sacul cu haleală, și ucenicul - trențele de dormit. - Bine mai e! spuse Sandu, așezîndu-se. Trase în piept aerul proaspăt și-și scoase chiștocul. Bozoncea își trânti șapca în praf. Avea poftă de glumit. Trecuse o săptămână și nu-i luaseră ibovnica. Asta însemna că Nicu-Piele

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mașinilor păcănind pe drumul Cuțaridei. - Scăparăm! a oftat Sandu ușurat. Toată primăvara au bătut Grantul și rampa de mărfuri. Gheorghe înainte, cu mâinile în nădragi, Sandu, pestriț și bocciu, trențăros și desculț, scuipând cu râvnă într-o parte, pe urmă ucenicul, golaș și ușchit, numai într-o cămașă, ținîndu-și din când în când pantalonii legați cu o sfoară și, la urmă, starostele, șiștirit, abia scăpat din brațele Didinei, ca după o moarte, ostenit, mestecând tutun, parcă nici nu-i mai ajungea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cadă de acolo, lunecând de pe lemnul lustruit. Roata se învîrtea tot mai repede. În urechi avea un vâjâit surd, ca la gârlă, când se scufunda în apă, și auzea răsuflarea scurtă a ibovnicului, care-i ținea cu palmele leagănul îngust. Ucenicul desfăcuse brațele și se arunca dintr-o parte, valvârtej. Scaunul lui trecu pe lângă al starostelui, fierul îndoit de dedesubt se încorda și scârțâi. - Ți-e frică? u strigă el de sus. - Nu, răspunse țiganca, râzând cu toată gura. 230 Cerul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ca să capeți o cană și Sandu își încercă norocul. Puse o piesă de doi lei pe masă și căpătă trei mingi de cârpă, pe care le cântări în palmă. Era stângaci și încercă de trei ori. Premiul 1-a luat ucenicul dintr-o singură tragere. Avea ochiul bun și-a curățat raftul. Lui Bozoncea îi plăcea însă la tiribombe. Se strecurară prin mulțimea amestecată și ajunseră în fața aparatului. Plătiră un leu și își încercară puterea. Starostele ceru ciocanul și zise rîzînd

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
creadă urechilor. Pe aici nu-l știau. 231 -DeL.mîrîi. Celălalt se băgă sub ochii starostelui. Se adunase lume împrejur. Didina îl rugă: - Să nu dai! Abia se potoli. Luă maiul și i-l întinse lui Paraschiv: - Încearcă și tu! Ucenicul ridică ciocanul. Era greu. Abia îl ridică deasupra capului. Când lovi capsa, nu pocni sus. Țiganca chicoti deodată cu glasul ei limpede și ascuțit. Pungașului i se ridică sângele în obraz. O privi cum râdea în lumina primăverii cu dinții

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
în Trei Coinaci, și Sandu i-a cărat pe ăl bătrân și pe Paraschiv la coardele lui. Frumos mai mirosea seara de primăvară! Tot Bucureștiul duhnea a mititei și la Tarapana se auzeau lăutarii. Pe lături ardeau felinare vesele. Numai ucenicul era fiert. Îi stătea gândul la Didina. În timpul ăsta ea se iubea cu Bozoncea. 232 - Ce-i puișorule? îl întrebă ăl bătrân. - Ce să fie? Mi s-a urât. - Las', că știu eu de unde se trage urâtul ăsta... Sandu zâmbea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Plecaseră pe Grivița, să mai miroasă. Salcâmii sălbatici de pe Calea Negustorilor începuseră să se usuce. O căldură moale, de sfârșit de iulie, plutea împrejur. - Vine iar toamna, oftă ăl bătrân, și noi tot coate-goale... - Ca mielul ești, Treanță! răspunse nepăsător ucenicul. Ce știa Paraschiv ce înseamnă o viață de hoț! Să furi treizeci de ani și să nu te-alegi cu nimic, parcă ar fi fost blestemați banii care-i trecuseră prin mână. O casă nu era mare lucru, la urma

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
prăvălii și le luau banii. Manglitorul a adulmecat, yeneau și ceferiștii grămadă. Era zi de leafă și se putea face treabă. Îi ardeau palmele să mai simtă hârtiile de-o sută în buzunare. - Mai repede, Paraschive, 1-a grăbit pe ucenic. Te miști ca ochiul mortului... Haide-ncoace, că am eu șustele mele... Când să străbată spre Ateliere, au dat cu ochii de sergenți. - Șestul, sticleții! Au întors dosul și-au vrut să se strecoare. Când, în față, pe cine văzură

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Când, în față, pe cine văzură? Pe Rică și pe Sulă, cu două bice în mână. Cel tânăr nu-i cunoștea. Nu-i văzuse decât noaptea pe camionagii, la furtul iepelor. Codoșul s-a îngălbenit. -La tras de mână pe ucenic într-o parte. Era prea târziu. Huidumele îl știau pe Gheorghe. - Uite-i pe-ai lui Bozoncea! a strigat unul, și le-au căzut în cârcă. Nu mai aveau ce să facă. 233 Bine că vă găsirăm, că de când vă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
făcuse. - Să scoateți caii, c-atît v-a fost! - Care cai? Ce cai? striga codoșul la ei. - Las', că știți voi ce cai! Și iar îi loveau cu pumnii lor ca baroasele. Asta era bătaia aia de-i povestise Gheorghe, gândi ucenicul. Vrea să zică nu scăpase, îi întindeau și lui pielea. Scrâșnea și se uita la Rică: - Mă, nu scap eu... Lumea se adunase în păr. Pe drum, spre circumscripție, au trecut și prin piață. Ieșiseră negustorii ca la urs. Râdea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
au trecut și prin piață. Ieșiseră negustorii ca la urs. Râdea Iani din ușa plăcintăriei: - Hi, hi, hi, uite bre, bandiții... Se țineau cu mâna de burtă simigiii. Pungașii, să intre în pământ, și mai multe nu. Moarte le-ajurat ucenicul. - Am scăpat bre, ziceau grecii, legîndu-și curelele. Precupețele oftau după Gheorghe: - -Lau luat, sărăcuțul, și ce om cumsecade era! Apoi se răstiră la negustori: - Da mai tăceți dracului, că se întoarce el odată și-o să vedeți voi! Iani își mângâia

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
o să mai poți, dar să nu-i faci cântarea lui Bozoncea, că degeaba mai ieși de aici... Te omoară... Or să ne întrebe: Da stăpînu vostru pe unde este?" "Nu știu, n-am văzut!" Dacă te-ar pica... - Bine, mormăi ucenicul. În pivniță era umezeală și frig. Abia se vedea. Peste vreun ceas, a intrat un sergent și i-a chemat sus la comisar. Gheorghe și-a făcut repede o cruce: - Țin-te, Paraschive! Suiră într-o odaie scundă, luminată de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
dinți îl făcu să se perpelească încă mult timp. Au ațipit târziu. La miezul nopții, auziră iar lacătul. Săriră buimaci și înspăimîntați în sus. - Tot așa, Paraschive! spuse repede ăl bătrân. Dacă nu ne dovedesc, n-au ce ne face... Ucenicul simți o mândrie care-i umplea pieptul și parcă rănile nu-l mai durură. De acum putea să spună că e și el călit și nu-i mai fu frică. Prin ușa deschisă, văzură cerul limpede de vară. Sergentul se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
bojoci, în spate și în cap. Cel tânăr se apleca și ignea fără o vorbă. Treantă începu să urle. Îi astupară gura. Ca o tobă suna spinarea codoșului. - Caii! striga comisarul. - Caii! zicea și sergentul. Pe urmă, șeful lepădă haina. Ucenicul își feri fața. Dacă nu -lar fi apucat ceilalți, s-ar fi repezit la el, ar fi dat unde ar fi nimerit, și pe urmă totuna i-ar fi fost. Îi culcară pe dușumele și le cărau cu picioarele, lovituri

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se apropie. Scrâșnea din dinți, furios. Aproape îi rugă: - Spuneți, mă, dracului unde sânt caii! Hoții tăcură. Îi traseră pantalonii lui Paraschiv. Îi scoaseră și cămașa. Rămăsese în pielea goală. Îl cărară pe ladă, gâfâind. 241 - Udă frînghia! zise unul. Ucenicul strânse fălcile. Auzi apoi apa clipocind în căldare. Se făcu din nou liniște. - Spui? întrebă unul. - Nu știu nimic. - Bine. Pungașul se uită liniștit la ei. Îl întoarseră cu fata în jos. Sergentul își potrivise frânghia. Îl plesni o dată cu sete

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
spun! răcnea Paraschiv. - O să vedem... Îi răsuciră mâinile la spate și-l legară cu frânghia. Cu mâna lui, șeful u așeză cărbunii la subsoară. Pielea i se topea, arsă, sub foc și țipetele pungașului se pierdură într-un horcăit. - Spui? Ucenicul gemea. Îl dureau măruntaiele. Inima sta să-i iasă afară. - Caii! Caii! strigau cei trei. Îl udară din nou cu apă și-i împinseră țurloaiele în ligheanul cu jar. Paraschiv, negru de durere, se scutură ca de un frig mare

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
circumscripției aștepta însă duba prefecturii. Era o mașină scundă și neagră, fără ferestre. Caiafa păli. - Ne-am ars, Paraschive, ne ia iar la întrebări. Doi agenți îi înghiontiră spre scara joasă a dubei. - Ne duce la Mititică... oftă printre dinți ucenicul. Se înghesuiră înăuntru cu oamenii poliției, care le legară la repezeală manile. Drumul scurt se sfârși. Duba opri brusc. Se ciocniră cu capul de tavanul ei de scânduri. Când se dădură jos, aveau picioarele amorțite. Paraschiv privi clădirea cenușie a

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
el. I-a bătut și ziua, și noaptea și tot au spus. Au dat vina în Nicu-Piele, dus în pușcării, căruia n-aveau ce-i mai face, numai să-i scape pe cei liberi. Pârnaia era plină. Nu mai văzuse ucenicul. Toți zulitorii Bucureștiului, șuți, hoți de cai, trosnitori, carditori, tâlhari de drumul mare, toată crema caramangiilor. Ședeau pe ciment și așteptau să fie trimiși la ocne. Jucau barbut pe șest, înțeleși cu paznicii, să le mai treacă timpul. Cum i-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-i bănuiai, cu haine bune pe ei, ca domnii, sau jerpeliți, manglitori de rând, care zăceau la zdup pentru vreo găină. Treanță le spunea pe nume, se înjura cu ei, ce mai, șnorări de-ai lui. Stătuseră împreună la gros. Ucenicul i-a privit pe rând. De sus, din tavanul afumat al beciului, venea o lumină chioară de la un bec lunguieț. De mulți auzise: Arsene, de-o omorâse pe mă-sa, Mantă, unul de trosnea la Obor, Mula, care umbla cu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
umbla cu gura de lup, Gătitu, ginitor în Rahova, Ilă-Plic, Vizante-Garagață și alții. Codoșul vorbea, vorbea: - Bă, voi știți cine o să-l termine pe staroste, cine-o să vă-nvețe pe voi ce-i aia hoție și cîștig? Ăsta mă, ucenicul meu, gioablelor... Și-l arătă cu mândrie pe Paraschiv. Cât au rămas în beciul prefecturii, a mai învățat cel tânăr câte ceva. Hoții ăilalți i-au arătat instrumentele de spargere, șperacle de deschis orice ușă și câte șmecherii, că intrau cu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
la îndemînă, să nu-și uite meseria. Unul, Tică-Blîndu, i-a pus în mână și o gură de lup și 1-a învățat să umble cu ea. Câte mai avea de aflat, că și meseria de hoț nu-i ușoară! Ucenicul își zicea de atunci în gînd: " Cine n-a trecut pe la pușcării nu-i caraman-giu de-adevăratelea!" Aici era școala, mai furau unul de la altul câte ceva și, când ieșeau, oameni erau, puteau să nu mai aibă griji. Celor de-l

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și cu rufe de schimb. A făcut ce-a făcut, lucrurile au ajuns la ei. Sala tribunalului era plină de lume. Abia mai răsuflau de căldură. După două ceasuri au aflat bucuria: scăpaseră cu un an. A răsuflat Gheorghe. - Ieftin, ucenicule, tu ce credeai? Paraschiv atunci s-a trezit. - Cum adică, să stăm noi închiși un an? - Da ce-oi vrea? Să zici mulțumesc, că fără bacșiș luam doi, ca popa. Pe mine m-a uitat că mai am două condamnări

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Cum adică, să stăm noi închiși un an? - Da ce-oi vrea? Să zici mulțumesc, că fără bacșiș luam doi, ca popa. Pe mine m-a uitat că mai am două condamnări, noroc cu judecătorii, pupale-aș tălpile... S-a întristat ucenicul. Toată ziua s-a gândit la ibovnică și 1-a apucat furia. - Eu fug, i-a spus ălui bătrân. Nu pot să rabd! Treanță zîmbi: - Dacă o să putem, fugim noi, n-avea tu grijă... Mai e Apelul, nu ne lasă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Noaptea de sfârșit de vară era în miezul ei. Se schimba garda și se auzeau glasurile gardienilor pe crestele de piatră. În locul hainelor, un magazioner le-a dat câte un costum gros de postav, în dungi. Mirosea a vechi și ucenicul își pipăi capul cald, fără păr. Gheorghe rîdea: 247 - Gata, am ajuns și la locul nostru. Asta-i casa hoților de-ți tot vorbeam eu de ea. Ne-ncalță, ne-mbracă, totul pe de pomană, ca la părinți! Și își

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]