4,882 matches
-
-o în tăcere și n-au mai scos o vorbă nici unul, n-a știut ce gândesc cu adevărat, nici n-a avut curajul să-i întrebe, hârtia pe care și ea o citise și răscitise de nenumărate ori, cu atâta uimire și umilință, încât nu i-a mai fost posibil s-o uite: Prin prezenta vă aduc la cunoștință a-mi achita suma de lei 525 reprezentând cota de chirie pentru încăperile ce ocupați în apartamentul din str. Sofia nr...., pe timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Caruso, Tamagno, Melba, Titta Ruffo, Adelina Patti, Tetrazzini Battistini, Selma Kurz, Burmester, Darclée, Bellincioni, Kubelik, J. Thibaud etc. etc. Catalogul de plăci se trimite la cerere gratis și franco“. A scos pe rând câte un disc din mape, privind cu uimire emblema roșie din mijloc: „His Master’s Voice“, „Concert Record «Gramophoneă“ - cu cățelul vârându-și urechea în pâlnia gramofonului. Nici nu mai distinge bine ce scrie, literele s-au șters de vreme, nici nu e atentă, de fapt, la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atunci când a auzit-o întrerupându-l și spunând: „Îți dai seama că-ți irosești viața?“. I-a trebuit timp să-i înțeleagă vorbele, că nu la el se referea, ci la amândoi și poate mai mult la ea însăși. Numai uimirea surdă îl împiedicase să-i răspundă pe un ton răstit și batjocoritor că are o meserie, are nenumărate planuri și nu-i nici o catastrofă că, la cei nici treizeci de ani ai săi, n-a realizat ceva epocal, așa cum nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca și cum s-ar porni din senin un curent, un vifor, o vijelie, o tornadă sau chiar ceva și mai aprig, încât se prăvălea asupra lui și asupra celor din jur noian de nedreptăți pe care le suportau cu o inimaginabilă uimire, dar parcă știind, în chiar clipa nedumeririi lor fără margini, nu numai că toate au un sfârșit, ci și că noianul și tornada nu sunt altceva decât un vis. Cum ireală era și vestea, deși foarte adevărată, căzută din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ori erau, dar ca și cum n-ar fi fost, deci putea spune din nou că nu erau. Și atunci ce a fost în sufletul și în mintea lui, pentru că se amestecau și nu le-ar mai fi putut desprinde, se numea uimire, nedumerire, poate și altceva pe care nu era în stare să și-l explice, exact în măsura în care nu-și putea explica nici cum faptele pe care el le știa într-un fel apăreau în cu totul alt fel în privirile acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vas și de acolo vorbea, dar fără să-l mai aud sau să-l înțeleg, dar înainte de asta îl văzusem cum se subțiază și se strecoară, străveziu fiind, ca un fum, prin gâtul vasului, înăuntru, și încremenisem nu numai de uimire, ci și de spaimă, de parcă aș fi asistat la o vrajă din care era imposibil să ies altfel decât serios marcată. Mi-am zis repede în sinea mea că trebuie să deschid ochii bine, pentru că e imposibil ca aceste clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar avea în el o dorință nebună să lucreze mult și să termine cu bine. I se părea că îi reușesc toate. Își stabilea un program de lucru zilnic, mereu mai mare. Îl îndeplinea și era în el o ușoară uimire. Dormea puțin, dar nu se simțea epuizat. Era convins că de mult nu mai fusese într-o stare atât de bună, cu un chef grozav de lucru. Se simțea ca drogat. În fiecare dimineață fluiera în baie, în vreme ce se bărbierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îi scrisese mamei că își cumpărase, din prima sau a doua bursă, un sacou în care arăta grozav - s-ar fi putut altfel? - și când a ajuns acasă maică-sa îl întrebase asta-i haina ta grozavă? Cu surprindere și uimire, pentru că era o biată stofă, nici măcar croită ca lumea, și n-a înțeles în prima clipă ce-a zis și pe urmă a izbucnit dintr-odată în lacrimi și s-a retras în camera lui, cu maică-sa după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
avusese curajul sau nici nu-i trecuse prin cap că va închide atât de repede și rămăsese meduzat. Asta era, niciodată nu se potrivise mai bine cuvântul ăsta pe care îi plăcea să-l folosească atât de des; încremenit de uimire sub privirile Îacum vorbele) Meduzei. Dar probabil nu înțelesese el. Probabil fusese prea dornic s-o audă și prea dornic s-o vadă și i-au scăpat unele vorbe. Poate ea chiar spusese că vor discuta mai târziu, după prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
enervarea. În orice caz. Își ridică privirea și zâmbi. În orice caz, a fost foarte drăguț din partea ta. Un gest foarte drăguț și cu totul neașteptat. Dacă dorise să fie ironică, eu nu mă prinsesem. Încă nu-mi revenisem din uimire la gândul că stăteam într-adevăr cu altcineva - ba chiar cu o femeie - la o masă de două persoane într-un restaurant. Presupun că o parte din mine, cea mai grăitoare și mai convingătoare, renunțase pur și simplu la ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Roddy părea insensibil la toate astea: își continuă drumul cu unicul scop de neclintit de a ajunge la ușa principală și mașina se opri în curtea pietruită din fața ei. Când coborâră, Phoebe se uită în jur, redusă la tăcere de uimire, dar și de o teamă ciudată, neobișnuită. Își dădea seama că Roddy reușise s-o atragă într-o situație de bizară izolare și vulnerabilitate și începu să tremure. Apoi, în timp ce el scotea bagajele din portbagaj, își ridică privirea spre etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
canalizare. De fapt, e foarte potrivită în cazul nostru. Își șterse absentă urmele de ruj de pe buza paharului cu vin. Totuși nu e un băiat rău. Mi-a făcut cadou un Matisse de ziua mea. Phoebe nu-și putu stăpâni uimirea. — Aveți un Matisse? Hilary își ridică brusc privirea spre ea și spuse: — O, iată că vorbește! Apoi, adresându-se fratelui ei: Problema este că arată oribil în combinație cu verdele din sala de muzică. Trebuie să redecorăm iarăși toată porcăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ai văzut lucările, spuse Phoebe, în timp ce degetul lui începea să traseze o linie de la gâtul ei peste claviculă și apoi mai jos. — Va trebui să facem câteva permutări, spuse Roddy sărutând-o din nou pe gură, care se căscase de uimire. Dar nu contează. Îi deschise și mai mult cămașa și își trecu mâna peste sânii ei. Phoebe se simți împinsă pe perne. Îi simți degetele mângâindu-i interiorul coapsei. Capul i se învârtea. 13 noiembrie era doar peste șase săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
într-o zonă mai puțin selectă a Islingtonului. M-a condus în cele din urmă înăuntru, am urcat câteva trepte neacoperite cu covor, până când am ajuns la mansardă, unde, când a deschis ușa, mi s-a tăiat brusc respirația de uimire, văzând camera din fața ochilor mei: pentru că era o replică perfectă, din câte vedeam, a apartamentului descris de Conan Doyle în Semnul celor patru, când Sherlock Holmes îl întâlnește prima dată pe misteriosul Thaddeus Sholto. Ca și acolo, draperii și tapiserii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trebuia aprovizionată. Cu toate acestea, ea a simțit că tocmai în domeniul tăierilor concurența avea un ușor avantaj, mai ales pentru că acesta era aspectul care fusese cel mai mult neglijat de George înainte de a prelua ea conducerea. A descoperit cu uimire că acesta aproape că nu avea nici un fel de experiență personală în uciderea animalelor: o dată l-a găsit plângând fără jenă în timp ce se căznea să lichideze o vacă bolnavă de mastită. Barosul care trebuia să lovească mijlocul craniului se abătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mi-am ridicat privirea și am recunoscut femeia brunetă din metrou. Inevitabilul fior de emoție a durat doar o fracțiune de secundă. El a fost înlăturat de ceva mult mai puternic: o fantastică undă de șoc emoțional, alcătuită din bucurie, uimire și, la început, convingerea de neclintit că nu poate fi adevărat. Căci cum putea fi adevărat că ea părea să citească - nu, nu ziarul pe care-l citise în metrou, ci un roman subțire, cartonat, cu fotografia mea pe copertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
impresionată sau derutată de această dezvăluire. Am primit o ofertă de a scrie istoria unei familii de vază. Este o mare onoare, să știi. — O! Despre ce familie e vorba? I-am spus și pe Graham îl pufni râsul de uimire. — Gașca aia de vampiri? Trebuie să fii sărit de pe fix, atâta pot să spun. Dispăru în bucătărie cu farfuriile și cu resturile excelentei parmigiana preparate de Phoebe. În timp ce ieșea, l-am mai auzit bombănind: Familia Winshaw deci! E tare! Joan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
segmentat, care reprezintă comenzile noastre. Comenzile noastre pentru anul următor. — Dar nu fac sută al sută, spuse Graham. Louis izbucni în râs. — Astea nu-s procente, spuse el cu ochii strălucind. Sunt milioane de dolari. Râse și mai tare văzând uimirea nedeghizată a lui Graham și tot corpul i se zgudui când își întinse brațul într-un gest amplu care cuprinse camera, chelernerițele, cei trei prieteni și carcasa de vită devorată de pe platoul de argint. Ce hăcuială, ehe, domnule Packard! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nou cu gândurile aiurea. — Despre revistă... — Scuză-mă, am tendința să fiu distrasă uneori. Revista. Exact. Ei bine, după ce am citit articolul, am început să mă uit pe celelalte articole și închipuie-ți, Michael, supriza mea - închipuie-ți bucuria și uimirea - când am găsit, înghesuit pe dosul unei pagini, o delicioasă povestioară despre un castel și deasupra ei, aceeași fotografie cu domnul Farringdon pe care mi-o dăduseși tu cu ani în urmă. Era o fotografie cu tine, Michael! Tu, băiețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
devreme a fost brusc Înlocuită de iritare. — Foarte bine, atunci. Hai să „facem o pauză“, am zis eu sarcastic, cu răutate. Un scurt răgaz. Pare o idee strașnică. M‑a privit cu ochii aceia mari, căprui, cu o expresie de uimire mută și durere, după care și i‑a Închis ca pentru a alunga din ei imaginea chipului meu. — OK, Andy. Te eliberez din evidenta ta nefericire și plec. Îți urez distracție plăcută la Paris, sincer. Mai vorbim. Și, Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
brusc. Încordarea nervoasă Îl făcu aproape să rîdă, iar doamna Alexander, văzîndu-l cum zîmbește, zîmbi la rîndul ei. — Domnul Fraser, zise ea, a venit să scrie despre tine, Duncan. Dar auzind acea remarcă, probabil că pe fața lui se citi uimirea, și Fraser adăugă repede: — Strîng material pentru un articol despre fabrică, asta-i tot, pentru unul dintre săptămînalele ilustrate. Asta fac În clipa asta, chestii de felul ăsta. Doamna Alexander a fost amabilă și mi-a arătat fabrica. N-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
venit o zi.. Floarea soarelui s-a trezit și a întins mâna să-și mângâie prietenul. Acum însă mâna se izbi cu zgomot sec de zid, un zid din multe pietre colțuroase. Aproape șocată privi în jur și amuți de uimire. Nu-i venea să-și creadă ochilor. Printre buzele strânse de spaimă abia îndrăzni să întrebe: - Cine a ridicat zidul, când? S-a apucat să strige cât o ținea vocea, dar n-a primit niciun răspuns. Atunci și-a prins
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
când mai mulți își șușotesc, E-un semn că nu se mai doresc. Apreciere Fiind ființe drăgăstoase, Ne plac femeile model, Că au picioarele frumoase, Dar și o limbă tot la fel. Credință Astfel lumea e creată, Căci constat fără uimire: Cei cu mintea-ntunecată Cred orbește în iubire.- Odă soției Despre soață spun atât, N-o mai scot din „puișor” Și de-mi sare seara-n gât Parcă-un pic mi-i mai ușor. Prevedere Jumătatea mi-o iubesc, Mă
GRIGORE DR?GAN by GRIGORE DR?GAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83932_a_85257]
-
cocoloș de cereale cu ciocolată. E momentul să cântăm „Mulți ani trăiască“. Paula scoate o brichetă din buzunar să aprindă lumânările. (Dumnezeule, sper că nu s-a apucat de fumat!) Duc tortul pe masă. Ochii lui Ben sunt umezi de uimire, ai mei de regret: să fie ultima dată când Îmi văd unul dintre copii Împlinind un an? Și cât am prins din acest an efectiv? —O, Kate, n-ar fi trebuit să exagerezi, spune Alice, ridicând dintr-o sprânceană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fii un băiețel cuminte. Trebuie s-o punem la păstrare acum și să mergem jos să ne mâncăm cerealele. Mă gândesc ce atitudine ar avea mama primordială dacă ar fi confruntată cu sexualitatea băiețelului ei? Bucurie că penisul funcționează, desigur. Uimire că am putut, În trupul meu de femeie, să cresc acel miracol funcțional și dătător de plăcere de mărimea unei omizi. Dar și o intimidare ciudată la vederea acestei dovezi de masculinitate precoce, cu tot ceea ce implică ea: tractoare, fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]